Dacă timpul nu ar trece,
Şi lumea ar înţelege,
Ce scop şi ce valoare,
Are pentru fiecare,
Ar preţui mult mai bine,
Pentru timpul care vine,
Acest timp ce-i limitat,
În care voi aţi intrat.
Trebuia să fiţi trecuţi,
Şi să trăiţi Noul Timp.
Din a Mea îngăduinţă,
Am lăsat să se mai ducă.
Dacă întreci cumva ceva,
Cât trăieşti în viaţa ta,
Ai să vezi ce ai făcut,
Preţul fiind mic sau scump.
Căutaţi ce-i cu valoare,
Pentru viaţa viitoare,
Căci cu bagaje şi griji,
Nu poţi în cer să ajungi.
Nici nu puneţi mult deoparte,
Căutăţi de sănătate,
Şi în suflet, şi în trup,
Fiţi cumpătaţi, precauţi,
Cum e vorba ce explică,
“Ce-i prea mult nu te ajută”.
De vrei mult, ai să pierzi tot,
Ai să păţeşti ca Irod,
Sau cu sărutul ca Iuda,
Când i-a crăpat şi lui burta.
Fă cum a hotărât Domnul,
De asculţi, ai pe veci cerul.
De nu dai din ce ai primit,
Sigur ai să ajungi calic.
De laşi grija să te poarte,
Vei ajunge în altă parte.
vineri, 12.05.2015, ora 03:39 Anton Ciobanu
