Din lume, treizeci la
sută,
Vor cade la Semn în râpă.
Când va năvăli lumina,
Ei vor nimeri ruina.
Aşa au vrut, au
dorit,
Ascultând de
Anticrist,
Vrând să aibe de
toate
Aici; dincolo numai moarte.
Ce căldură, ce miros!
Vor găsi acolo jos,
După ajutor strigând,
Dar va fi târziu atunci.
Fierul îl baţi cât e
cald,
În apă stai mai la
mal.
Fierul răcit nu mai poţi,
Cum ai vrut să-l
modelezi.
De în apă, în larg te
avânţi,
Eşti preluat de
curenţi.
Pericolul e foarte
mare,
Cum pe uscat şi pe
mare.
Domnul lucrează cu
toate,
Cumpătat şi cu
răbdare.
Omule, de te-ai grăbit,
Şi de El neascultând,
Nu în apă, te duci în
foc,
Şi ca să-l stingi, nu
mai poţi,
Că groapa e mare,
adâncă,
De strigi, n-are cine
să te-audă.
Gândeşte-te la ce citeşti:
Fierul de vrei să-l
căleşti,
Cât e cald şi mai e timp,
Ca nu veşnic tu să plângi.
Ia în seamă, ia aminte,
Omule, de acum înainte:
Nu te arunca adânc în
apă,
Stai cât mai la
suprafaţă.
De la foc mai poţi a
scoate,
Din apă, doar mâl şi moarte.
Asta, omule, ţi-a
spus,
Salvatorul tău, Isus.
luni, 3.04.2017, ora
23,45 Anton Ciobanu
