Se simte o presiune,
Care apasă pe lume.
Ce va fi? Ce se
întâmplă?
Lumea pare doborâtă,
De griji şi de
supărare,
Şi de lipsa care-i
mare,
Cum de muncă şi de
bani.
Parcă am fi popor
orfan,
Fără mamă, fără tată,
N-are cine grija poartă.
Am ajuns ca şi
străini,
Legaţi la ochi şi la
mâini,
Cu atâtea
amendamente,
Schimbând legi, dând
noi decrete,
Făcând după a lor
gust.
De asta i-am trimis
sus?
Au uitat ce au
promis,
E tot mai greu de
trăit.
Viaţa-i aspră,
soarta-i acră,
Tot mai rar treci pe
la piaţă.
Preţurile parcă au
zburat,
Aşa sus s-au ridicat.
Vai, tu, lume! Vai,
române!
Cine acum te conduce!
Nicidecum analfabeţi,
Ei îşi spun “băieţi
deştepţi”.
Au putere şi au fler,
Nu te poţi pune cu
ei.
Tot aşa câte un pic,
Se strânge laţul la
gât,
Că românul mereu
spune:
“Au mai fost astfel
de zile.
Au fost turci, au
fost tătari,
Au fost ruşi, au fost
nomazi.
Peste noi mereu au
dat,
Dar Domnul ne-a
ajutat.
Au curs lacrimi, a
curs sânge,
Ne-a ajutat a
învinge.”
Însă de acum înainte,
Zilele vor fi mai
crunte.
Ce-a spus Domnul,
n-am făcut,
L-am ignorat, L-am
hulit.
Iată ce avem în faţă:
O clică demonică
aleasă.
Domnul spre România
strigă,
Să scăpăm de această
clică.
Nu lăsaţi să treacă
timpul,
Vă semnaţi singuri
verdictul.
Scoateţi tot din
rădăcină,
De la masoni şi
elită.
Îndepărtaţi, daţi
afară,
Şi din guvern, şi din
ţară,
Puturoşi, escroci şi
hoţi,
Trebuie schimbaţi
toţi,
La cârma ţării să
stea,
Doar români, nu
altceva.
Intervin-o, Tu, cel
mare,
Domn fără asemănare.
Cum toate le ştii şi
vezi,
Ajută-ne că doar Tu
poţi,
Să ridicăm stindardul
sus,
Cum l-a ridicat Isus,
Liberi a fi pe vecie,
În a noastră Românie,
A Maicii Sfântă
Grădină,
Ca la noi să nu mai
vină,
Nici masoni şi nici
elită,
Ţara noastră a fi
sfântă.
Doamne, ai milă de
noi!
Scapă-ne de aceşti
dulăi,
Ce ascultă de
Anticrist!
Salvează-ne de semn
şi cip!
marţi, 9.05.2017, ora
19,47 Anton Ciobanu
