mesajul

Se afișează postările cu eticheta Alianta Familiilor din Romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Alianta Familiilor din Romania. Afișați toate postările

miercuri, 4 septembrie 2019

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din 2 septembrie 2019 - Apariţia avută de Mirjana (Medjugorje)


„Dragi copii, rugați-vă! Rugați-vă în fiecare zi Rozariul, acea ghirlandă de flori care mă leagă nemijlocit – pe mine, ca Mamă - de durerile, suferințele, dorințele și speranțele voastre. Apostolii iubirii mele, sunt cu voi prin harul și iubirea Fiului meu și vă cer rugăciuni. Lumea are atâta nevoie de rugăciunile voastre, ca sufletele să se convertească. Cu încredere deplină deschideți-vă inima Fiului meu și El va înscrie în ele rezumatul cuvintelor Sale, adică Iubirea. Trăiți într-o legătură neîntreruptă cu Inima Preasfântă a Fiului meu. Copiii mei, ca Mamă vă spun că a sosit timpul să îngenuncheați înaintea Fiului meu, să Îl recunoașteți ca pe Dumnezeul vostru, centrul vieții voastre. Oferiți-I ca daruri ceea ce El iubește cel mai mult: iubire față de aproapele, îndurare și inimi curate. Apostolii iubirii mele, mulți dintre copiii mei încă nu Îl recunosc pe Fiul meu ca pe Dumnezeul lor, încă nu au cunoscut iubirea Lui. Dar voi, cu rugăciunea rostită de o inimă curată și deschisă, cu darurile pe care le oferiți Fiului meu, veți face să se deschidă și inimile cele mai dure. Apostolii iubirii mele, valoarea rugăciunii rostite din inimă, a rugăciunii puternice, pline de iubire, schimbă lumea. De aceea, copiii mei: rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă! Eu sunt cu voi. Vă mulțumesc. ”


joi, 13 septembrie 2018

SOLICITAM VOLUNTARI PENTRU REFEREND


ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro
                                                                                                   
13 septembrie 2018

SOLICITAM VOLUNTARI PENTRU REFEREND

Pe 11 septembrie Senatul Romaniei a adoptat, cu un vot de 107 la 13, amendamentul la articolul 48 care prevede inscrierea in Constitutia Romaniei a casatoriei intre un barbat si o femeie. Referendumul a fost anuntat pentru duminica, 7 octombrie. Avem la dispozitie doar citeva saptamini sa mobilizam publicul din Romania si diaspora sa se prezinte la vot. E nevoie ca cel putin 30% din intregul electorat roman sa se prezinte la vot pentru ca amendamentul sa fie adoptat. Conform datelor oficiale, in intreaga lume sunt aproximativ 18 milioane de cetateni romani cu drept de vot, adica persoane care locuiesc in Romania ori in afara Romaniei, au peste 18 ani si detin un buletin de identitate ori pasaport romanesc valabil, si un cod numeric personal. Restul romanilor ori cetatenilor romani care nu ideplinesc aceste conditii nu pot vota.

Concret, deci, e nevoie ca cel putin 5,4 milioane de cetateni sa se prezinte la referend si sa voteze. Daca luam in calcul ca 10% din voturi ar putea fi anulate din diferite motive, e necesar ca cel putin 6 milioane de cetateni sa se prezinte la vot. La prima vedere, numarul acesta pare sa intimideze si sa descurajeze, o impresie pe care mizeaza cei care se opun referendumului.

Am ajuns la ultima suta de metri si se impune sa ne continuam alergarea cu toata convingerea, perseverenta si determinarea pina la capat. Din 2006 incoace cind am pornit impreuna pe aceasta cale ati dat 3 650 000 de semnaturi pentru Articolul 48 si trebuie sa dublam acest numar pentru revizuirea lui oficiala prin prezenta noastra la vot. Lucrul acesta e posibil, dar avem nevoie de mobilizare. Incepind chiar de astazi sugeram cetatenilor tarii sa faca din referendum preocuparea lor principala zilnica si subiectul lor principal in discutiile cu cei din familie, biserici, parohii, omilii si persoane terte. Sa-si incurajeze prietenii, colegii si pe toti ai lor sa voteze.

Implicarea Aliantei Familiilor

AFR va tipari  un milion (1 000 000) de fluturasi pe care intentionam sa-i distribuim in spatiul public in ultimele doua saptamini de campanie. Va rugam sa va exercitati drepturile constitutionale sa ne ajutati la distribuirea lor. Ne-am pregatit din timp si deja avem 32 de centre de distribuire a fluturasilor in toata Romania. In saptamina care urmeaza fluturasii vor fi trimisi catre aceste centre de distribuire urmind ca in fiecare centru sa se formeze echipe care sa distribuie fluturasii. Fiecare centru are un lider. Avem nevoie de voluntari care sa ajute la distribuirea fluturasilor in spatiul public si peste tot unde este permis de lege: in spatiul public, la birou, in biserici, la vecini, etc. 

In aprilie si mai am lansat un apel similar la care ati raspuns multi. Apelurile facute atunci au fost prilejuite de anunturile facute atunci de factorii politici ca referendumul urma sa aibe loc in mai ori iunie.

Cei care deja ne-au scris ca vor sa se implice ca voluntari nu e nevoie sa ne scrie din nou. Deja i-am luat in calcul si sunt pe listele de voluntari. Ei vor fi contactati in timp util si vor fi conectati cu liderii de centre de distribuire a fluturasilor pentru a se implica direct la distribuirea lor.

Avem nevoie de mult mai multi voluntari.

Cei interesati sa ajute ca voluntari sunt rugati sa raspunda acestui email ori sa ne scrie separat la adresa office@alianta-familiilor.ro. Avem nevoie de (1) numele dvs intreg; (2) orasul in care locuiti; si (3) numarul de telefon pentru a va putea contacta in timp util. Important: avem nevoie de toate aceste informatii. Daca una din ele lipseste nu va vom putea contacta si, deci, folosi.

IMPORTANT: Datorita numarului mare de mesaje, nu putem raspunde individual fiecarui voluntar care ne scrie, dar confirmam primirea mesajelor dvs.

Pe parcursul campaniei vom angaja o secretara care se va ocupa in mod special de voluntari si va asigura ca fiecare voluntar sa fie inclus in campanie. Saptamina viitoare va vom da datele de contact ale secretarei. Deasemenea vom transmite secretarei contactele fiecarui voluntar.

Pentru familie, casatorie si viitorul copiilor nostri si al Romaniei!

Va multumim! Alianta Familiilor din Romania!

AFR SI PRO-VITA BUCURESTI INTERVIN IN CURTEA CONSTITUTIONALA

Se stie ca Uniunea Salvati Romania (USR) a votat impotriva amendamentului si referendumului in Senat. USR a atacat din nou amendamentul la Curtea Constitutionala. Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra recursului USR pe 17 septembrie.

AFR si Pro-Vita Bucuresti au inregistrat la Curtea Constitutionala un amicus / memoriu care se opune recursului facut de USR. Interventia AFR si Pro-Vita Bucuresti o puteti citi aici: http://www.alianta-familiilor.ro/opinie-juridica-procesul-legislativ-de-adoptare-a-legii-de-revizuire-a-constitutiei-romaniei-pentru-modificarea-art-481-este-constitutional-document/

DECLARATIA DE LA TIMISOARA – VA RUGAM SEMNATI!

Dupa cum stiti, anual avem o campanie de semnare a Declaratiei de la Timisoara, o declaratie a constiintei crestine. Campania incepe in ultima saptamina din august si continua pina in ultima saptamina din septembrie. Pe 21 august s-au implinit opt (8) ani de cind a fost lansata si de atunci a fost semnata de peste 13.000 de persoane. Dorim sa ajungem la mult mai multe semnaturi in urmatoarele citeva saptamini.

Traim in vremuri tulburi cind valorile morale si crestine sunt asediate, trivializate si se schimba la viteza luminii. Spre rau. Este deci important si necesar sa ne re-amintim periodic de principiile fundamentale si punctele cardinale valorice care sunt comune tuturor crestinilor din Romania si mai ales sa afirmam valorile crestine in viata publica a Romaniei. Declaratia afirma adevarurile si valorile fundamentale pentru care miscarea pro-familie si pro-viata din Romania militeaza de ani de zile. Declaraţia afirma în spaţiul public valorile creştine comune tuturor cetăţenilor României, fără deosebire de apartenenţa lor religioasă ori identitatea etnică. Vă invităm să vă alăturaţi celor peste 13.000 de persoane care deja au semnat-o. Cititi Declaratia, semnati-o si dati-o la cit mai multi altii sa o semneze. 

CUM SE SEMNEAZA DECLARATIA?

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”) 

Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”   

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.


Rugaminte: Va rugam postati si publicati peste tot apelul nostru pentru semnarea Declaratiei de la Timisoara, inclusiv linkul petitiei.

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI 

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!

Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: 

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile si valorile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro   

FACETI-NE CUNOSCUTI! 

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim. 

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro. 

Alianta Familiilor din Romania


joi, 19 aprilie 2018

COREEA DE NORD: CAMPIOANA MONDIALA LA PERSECUTIA CRESTINILOR

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIAStr. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro
                                                                                                      19 aprilie 2018

COREEA DE NORD: CAMPIOANA MONDIALA LA PERSECUTIA CRESTINILOR
 
Coreea de Nord este campioana mondiala la persecutia crestinilor. Rar, pe parcursul celor 2000 de ani de crestinism, au fost crestinii persecutati atit de intens si cu atita cruzime cum sunt ei persecutati astazi in Coreea de Nord. Rare, deasemenea, au fost incercarile atit de crunte si determinate ale unui regim politic pentru eradicarea crestinismului ca si in Corea de Nord. Subiectul nu e discutat in mass media occidentala ori chiar romana. Subiectul nu e de interes jurnalistilor ori politicienilor. Dimpotriva, interesant pentru ei, chiar daca nu pentru cetatenii de rind, e ofensiva de farmec ("charm offensive") pe care masina de propaganda a regimului totalitar nord coreean o duce, cu foarte mult succes, in Occident si America de Nord. Jocurile Olimpice din Coreea de Sud din februarie sunt un exemplu graitor si recent. Ele au fost folosite de comunistii nord coreeni pentru a proiecta la nivel international o imagine fermecatoare a regimului totalitar. Sute de tineri si tinere nord coreeni care aratau sanatosi, imbracati frumos, si sora tiranului nord coreean au fost subiectele care au dominat reportajele jurnalistice occidentale despre Coreea de Nord. Acelasi subiect a dominat si reportajele despre vizita recenta a dictatorului nord coreean in China. La fel, zilele astea mass media e preocupata de summitul dintre Coreea de Nord si SUA programat in iunie. Lipsa libertatii si tirania politica nu sunt discutate. Asa e: cind ai rachete nucleare directionate spre o tinta precisa, castigi si razboiul propagandistic si iti amutesti oponentii. Pe linga toate acestea, insa, un adevar incontestabil este ca in prezent Coreea de Nord este campioana mondiala la persecutia crestinilor. Oferim, in acest sens, un material pregatit pentru dvs de Parintele Emil Ember (AFR Baia Mare). Materialul a fost tradus si abreviat, dar cei interesati pot citi articolul in intregime aici: https://torontolife.com/city/life/spent-919-days-north-korean-prison/. E un articol scris de un pastor sud corean stabilit in Canada care a stat 919 de zile ani in inchisorile nord coreene pentru credinta.
 
Pastorul sud coreean
 
Legatura mea cu Coreea de Nord a fost unica. Eram un pastor presbiterian din Mississauga (Ontario, Canada) venit sa ofere ajutor intr-o tara care avea o reala nevoie. Prima mea vizita in Coreea de Nord a avut loc in 1996, dupa potopul care a ruinat recoltele, paralizand tara si conducand la moarte un milion de cetateni pe o perioada de cinci ani, din cauza infometarii. Pe durata acestei vizite am facut voluntariat la un orfelinat. In vizitele care au urmat, am ajutat la construirea unui nou orfelinat si a cinci centre de zi in orasul portuar Rason cu donatiile de la biserica noastra. Biserica noastra a donat haine de iarna, cizme si ochelari. Trecand timpul, am devenit un cunoscut al oficialilor guvernamentali, care mi-au oferit o viza si autorizatie speciala pentru acces in tara. Am coordonat un proiect pentru a construi opt azile de batrani, am adunat o echipa pentru a ajuta profesorii sa invete engleza. Am consturit ferme si am angajat localnici pentru a repune pe picioare agricultura. Am facut o fabrica de taietei, care produce acum 40.000 de pachete de noodles / taietei pe zi. Am investit intr-o statie de benzina in Hamhung, al doilea oras ca marime din tara si am folosit profitul pentru a ajuta orfelinatele noastre. Pana in 2015, vizitasem Coreea de Nord de 150 de ori, cateodata insotit de sotia mea, Keum Young, alteori de alti membrii din biserica si nu am avut prea mari batai de cap. Pentru mine, o vizita la Pyonyang a devenit la fel de putin periculoasa ca o plimbare la mall.
 
Un apel telefonic
 
Spre finele lui 2014, eram acasa cand am primit un telefon de la un misionar corean pe care il stiam ca lucreaza in China. Ministrul comertului nord coreea, spunea el, a cerut o intalnire cu mine. Excursia ar fi durat o zi si tema intalnirii era legata de turism. Am plecat cu masina spre granita. Garzile inarmate pazeau frontiera si zeci de oficiali in uniforme au verificat documentele. Un grup de oficiali guvernamentali, dintre care pe unii i-am intalnit pe durata vizitelor mele anterioare, ma asteptau si m-au informat ca planurile s-au schimbat si trebuia sa ma prezint la Pyongyang, ceea ce insemna 17 ore de condus. Cam mult pentru o excursie de o zi. Mi-au aratat o masina de teren stralucitoare si am urcat in ea. Conducand pe drumuri pavate, am vazut muntii inaltandu-se la distanta, am trecut de nord-coreeni plimbandu-se in haine fabricate in China la vrac. Dupa cateva ore, am ajuns la un hotel mic in Pyongyang. In vreme ce 10,5 milioane de rezidenti sunt subnutriti, localitati ca Pyongyang sunt bogate in hoteluri, galerii de arta si o retea de metrou functionala. Eram flamand, asa ca m-am indreptat imediat spre restaurant. Dupa ce am mancat, am urcat in camera ca sa dorm.
 
Cand ma intindeam, am auzit usa deschizandu-se. In graba sase oameni pe care nu i-am mai vazut, imbracati in haine simple si cu arme in maini au intrat in camera mea. Unul dintre ei m-a insfacat, ridicandu-ma in picioare si m-a impins afara. Eram dezorientat. „Ce se intampla?” am intrebat. „Care este problema? Unde ma duceti?” Ei nu mi-au raspuns deloc. Unul m-a legat la ochi si m-a impins pe bancheta din spate a unui vehicul. Cand mi-au luat legatura de la ochi, eram pe podeaua de ciment a unei celule, despre care am aflat ulterior ca se afla intr-un centru de detentie de langa Pyongyang. Nu exista pat, nicio fereastra – doar o toaleta acoperita cu mucegai si o chiuveta. Curand, un tanar a intrat in celula mea. Nu s-a prezentat, dar mi-am dat seama ca lucra pentru guvern. El a inceput s-mi puna intrebari despre o predica pe care am tinut-o la o conferinta in Texas, care a ajuns pe internet. In acea predica, spuneam celor care ascultau ca nu ar trebui sa venereze familia lui Kim ca pe niste zei. Asta simteam. Cred ca in Coreea de Nord sta diavolul, si Kim Jong-un spala creierul poporului sau, cum a facut-o si tatal lui. A-i obliga pe cetateni sa-i considere zei este un sacrilegiu. Aparent, aceste puncte de vedere au ajuns la cineva cu influenta.
 
Vizitatorul meu a facut aluzie la un rand din predica mea din 2010 in care spuneam: „Daca Dumnezeu va permite... in cativa ani, Coreea de Nrd va fi evanghelizata si isi va recupera gloria de altadata”. Acum mi-am dat seama ce se intampla. Kim Jong-un m-a considerat un inamic al statului. Dupa trei saptamani de interogatorii zilnice – ei voiau sa stie cu cine mai colaboram pentru sabotarea guvernului – un judecator de stat a venit sa ma vada. Mi-a explicat ca am fost acuzat de atac la demnitatea conducerii supreme a tarii, incercand sa folosesc religia pentru a distruge guvernul, facand propaganda negativa despre Coreea de Nord coreenilor de peste ocean si ajutand dezertorii din nord. Eram uimit. Dupa toate cate am facut pentru a le ajuta poporul, imi spuneam, cum ar fi putut sa ma trateze astfel? Mi-am dat seama ca puteam sa-mi petrec restul vietii intr-o celula. Nu apreciezi niciodata regula legii pana cand pierzi. O singura data, un barbat de vreo 50 de ani cu par negru si gros a intrat in celula mea si mi s-a prezentat ca fiind avocatul meu din oficiu, apoi m-a certat. „De ce ai injurat dinastia Kim?” m-a intrebat.
 
Un proces judecatoresc fantoma
 
Stiam ca pretinsul sistem de justitie era fals si ca oricine pretindea ca este de partea mea era de fapt o capcana – toti avocatii din Coreea de Nord lucreaza pentru stat. „Imi pare rau”, am spus-o cu simplitate. Vizita lui nu a durat mult. Interogatoriile erau zilnice, cu aceleasi intrebari iar si iar. Le-am vorbit despre munca de caritate pe care am realizat-o de-a lungul anilor, dar ei nu voiau sa auda despre asta. Am stiut ca ar fi riscant sa cer sa vorbesc cu un reprezentant al guvernului canadian. Ceea ce puteam face pentru a fi la adapost era sa cooperez, sa evit sa agravez situatia si sa ma rog ca aceasta mizerie sa se termine cat de curand. In fiecare zi, la pranz si la cina, gardienii impingeau un castron printr-o fanta din usa mea. Era aproape intotdeauna orez uns cu noroi si continand bucati de pietris pe care le aruncam. Il mancam cu mainile goale, cu picioarele incrucisate pe podea. Aveam probleme cu tensiunea, dar nu aveam ce sa fac in acele conditii. O data pe saptamana, gardienii aruncau o galeata cu apa fierbinte in incapere, asa ca ma puteam spala. Cea mai grea era lupta cu plictiseala. Un minut parea uneori o ora. M-am gandit adesea la frumoasa mea sotie, Keum Young. Gandurile la familia mea m-au linistit un pic si m-au ajutat sa-mi ocup mintea. Ocazional, mi se permitea sa primesc resturi de hartii si un creion pe care le foloseam ca sa scriu imnuri. Am cerut niste carti si gardienii mi-au adus biografiile lui Kim Jong-il si a tatalui sau, Kim Il-sung. Gardienii sperau, cred, ca o astfel de literatura m-ar indoctrina. Dimpotriva, doar mi-a adancit hotararea mea impotriva lor, impotriva acestor oameni considerati semizei.
 
Dupa un an, am decis sa schimb directia. Am confirmat toate acuzatiile lor absurde. Pe 15 decembrie 2015, doi gardieni m-au ridicat de pe podeaua celulei mele. Pana acum, am fost tinut captiv pentru 316 zile. Mi-au pus o haina neagra si m-au legat la ochi ca sa ma conduca la tribunal. Afara, gardienii mi-au permis sa vorbesc cu patru delegati canadieni care venisera sa fie observatori la procesul meu. „Ai fost torturat?” m-a intrebat un barbat. Am clatinat din cap. Am fost condus inauntru cu catuse pentru a fi infatisat inaintea a trei judecatori care sedeau in tronuri din lemn de cires. Steagul tarii atarna drept in spatele lor si un card de reporteri de stat inregistrau fiecare miscare a mea cand stateam in boxa pe o parte. Procuratorii au prezentat dovezile – o filmare video cu mine predicand si transcrieri ale altor adrese. Audierea a durat mai putin de o ora. Am promis ca nu voi mai aduce prejudicii Coreei de Nord de acum inainte. Mi-am tinut capul plecat cata vreme judecatorii au deliberat.
 
Condamnat la moarte
 
„Esti condamnat la moarte”, a anuntat unul dintre ei. Simteam cum urca furia in mine. Judecatorii mi-au acordat insa, reducandu-mi pedeapsa, sentinta pe viata intr-un lagar de munca. Ei nu au oferit nicio explicatie pentru aceasta schimbare. Am fost usurat. Gardienii m-au escortat la masina si mi-au tinut capul aplecat astfel incat eu nu am putut vedea unde mergeam. Cand mi s-a permis sa-mi ridic capul, am vazut un complex gri in forma de U, inconjurat de un gard electric si cu camere de securitate montate pe pereti. Gardienii purtau haine militare si aveau arme in maini. Inauntru, cladirea era ramolita si mirosea a gaz datorita unei scurgeri. Am fost condus la celula mea – o incapere mica cu un pat, toaleta si chiuveta. Era fierbinte si mirosea urat, cu tantari si paduchi roiind in aer. Nu am mai dormit intr-un pat de aproape un an de zile, dar bucuria mea a fost scurtata. Salteua era infestata de gandaci de bucatarie care se urcau noaptea pe mine. Carcasa lor era prea tare pentru picioarele mele goale, asa ca am folosit un bat de lemn care atarna de chiuveta, omorand pana la 30 pe zi. In prima noapte, m-am asezat pe pat, holbandu-ma in gol, si lasand valuri de furie, indoiala si nesiguranta sa ma cuprinda. M-am rugat. Am plans. Am cautat sa ma gandesc la versete din Biblie care puteau sa-mi dea putere. Eram determinat sa nu-mi pierd mintile.
 
Zilele mele au devenit o rutina posomorata. La 6 dimineata, o boxa anunta zgomotos desteptarea. Micul dejun consta din sase felii subtiri de paine alba si apa. Munca incepea la 8. Sarcina mea principala era sa sap gropi – un metru latime pe un metru adancime – pentru o livada de meri. Si de indata ce terminam una, trebuia sa incep o alta groapa. Cateodata mi se dadea o lopata. Altfel, trebuia sa sap cu mainile goale. Ma intorceam in celula la 6 seara. Pranzul si cina erau intotdeauna acelasi castron cu orez murdar impestritat cu variate bucatele de grohotis necomestibil. Mi se dadea un ou fiert pe saptamana, un cartof ocazional si foarte rar, varza cu sare. Intre 8 si 10 seara, eram fortat sa particip la doua ore de ceea ce ei numeau „timp cultural”. Dar de vreme ce nu mi se dadea nimic cultural de consumat, am preferat sa ma rog si sa ma tin de Dumnezeu pentru a da sens proastei mele situatii.
 
Trupul meu incepea sa se deterioreze. Iarna, degetele mele de la picioare se invineteau de la frig, chiar si cand imi puneam ciorapi si imi inveleam picioarele in pungi de plastic, intr-o incercare esuata de a le tine cald. Aveam cam o treime din greutatea corporala de la inceput. Cedam. Probabil, gardienii si-au dat seama si m-au dus la un spital. Dar spitalele din Coreea de Nord sunt bune pentru convalescenta, nu pentru tratament. Medicii de acolo mi-au dat calmante expirate. Am stat acolo doua luni inainte sa fiu trimis din nou in lagar.
 
Nu stiam la acea vreme ca guvernul canadian facea eforturi pentru eliberarea mea. Canada nu are o reprezentanta consulara in Coreea de Nord, dar se bazeaza pe cea suedeza pentru a se ocupa de problemele consulare si pentru a comunica cu prizonierii din alte tari. Totusi, oficialii canadieni au discutat cazul meu cu ministru afacerilor externe din Coreea de Nord. Astfel ca mi s-a permis sa primesc cateva scrisori de la familia mea, care mi-au fost livrate de diplomati suedezi, si am aflat astfel ca ei faceau tot ce le statea in putinta pentru a primi orice informatie de la reteaua noastra de contacte de misionari din Coreea si din China.
 
Presa occidentala
 
In ianuarie 2016, mi s-a permis sa dau un interviu lui Will Ripley, un jurnalist de la CNN pentru care guvernul nord coreean a garantat accesul inainte. Ne-am intalnit in sala de conferinte a unui hotel din Pyongyang. Ripley m-a intrebat daca viziunea mea despre conducerea tarii s-a schimbat si am raspuns da. „Inainte credeam ca ei isi deifica lierii prea mult, dar ei nu isi zic zei”, i-am spus. Asta nu era adevarat, desigur. Ripley m-a intrebat daca am nevoie de ceva si i-am cerut o Biblie. Curand dupa aceea, un gardian mi-a adus una in celula, trimisa de sotia mea, cu luni inainte, alaturi de medicatia pentru tensiune. In dimineata de 9 august 2017, eu sapam gropi ca de obicei cand un gardian mi-a cerut sa ma opresc si m-a insotit inauntru, spunandu-mi sa-mi adun lucrurile. Mi-am luat Biblia si cateva hartii, inclusiv un imn pe care l-am compus, si m-au impins intr-o masina. Dupa treizeci de minute, eram tras intr-o mica sala de conferinte dintr-un hotel din Pyongyang. De o parte a mesei era un rand de oameni canadieni, am presupus. Am aflat mai tarziu ca era Daniel Jean, un consultant pe probleme de siguranta nationala al Primului Ministru Trudeau si un fost deputat ministru de afaceri externe, plus inca cinci delegati. De cealalta parte, erau sase nord coreeni. Nimeni nu a vorbit si niciunul nu m-a bagat in seama. Un oficial nord coreean a intrat purtand o scrisoare si unul din echipa lui a citit-o cu voce tare. De indata ce a rostit cuvantul coreean „eliberat”, am stiut ca am scapat. Au fost 919 zile – doi ani, sase luni si o saptamana – de cand am fost incarcerat. Iesind incet din incapere, ma simteam ca si cum ma trezeam din visare. Dar doar dupa ce am ajuns in siguranta in avion, privind spre muntii indepartandu-se prin fereastra, am explodat de bucurie. Eram in sfarsit liber.

SOLICITAM VOLUNTARI PENTRU REFEREND
 
Informatiile publicate in presa in ultimele saptamini ne dau nadejde ca referendumul pentru casatorie va fi programat curind. Avem la dispozitie cel mult 30 de zile sa ne mobilizam pe noi si publicul din Romania sa se prezinte la vot. E nevoie ca cel putin 30% din intregul electorat roman sa se prezinte la vot pentru ca amendamentul la Articolul 48 sa fie adoptat. Conform datelor oficiale, in intreaga lume sunt aproximativ 18 milioane de cetateni romani cu drept de vot, adica persoane care locuiesc in Romania ori in afara Romaniei, au peste 18 ani si detin un buletin de identitate ori pasaport romanesc valabil, si un cod numeric personal. Restul romanilor ori cetatenilor romani care nu ideplinesc aceste conditii nu pot vota.
 
Concret, deci, e nevoie ca cel putin 5,4 milioane de cetateni sa se prezinte la referend si sa voteze. Daca luam in calcul ca 10% din voturi ar putea fi anulate din diferite motive, e necesar ca cel putin 6 milioane de cetateni sa se prezinte la vot. La prima vedere, numarul acesta pare sa intimideze si sa descurajeze, o impresie pe care mizeaza cei care se opun referendumului.
 
Am ajuns la ultima suta de metri si se impune sa ne continuam alergarea cu toata convingerea, perseverenta si determinarea pina la capat. Din 2006 incoace ati dat 3 650 000 de semnaturi pentru Articolul 48 si trebuie sa dublam acest numar pentru revizuirea lui oficiala prin prezenta la vot. Lucrul acesta e posibil, dar avem nevoie de mobilizare. Incepind chiar de astazi sugeram cetatenilor tarii sa faca din referend preocuparea lor principala zilnica si subiectul lor principal in discutiile cu cei din familie, biserici, parohii, omilii si persoane terte. Sa-si incurajeze prietenii, colegii si pe toti ai lor sa voteze.
 
De ce e nevoie?
 
Vom coopera cu celelalte grupuri pro-familie din Romania si ne vom coordona eforturile pentru mobilizarea publicului. In principal, avem nevoie de voluntari care sa distribuie fluturasi si materiale in sprijinul referendumului peste tot unde este permis de lege: in spatiul public, la birou, in biserici, la vecini, etc. Avem nevoie de mii de voluntari.
 
Intentionam deasemenea sa facem intruniri cetatenesti in diferite orase si localitati din Romania pentru mobilizarea publicului. Nu mizam pe acces la mass media. Dimpotriva, ne asteptam ca mass media sa ne stea impotriva, sa dezinformeze, sa distorsioneze mesajul nostru si al vostru, sa va descurajeze, sa atace Biserica, persoanele si organizatiile cetatenesti care promoveaza referendumul, si sa acorde spatiu generos celor care ni se opun.
 
Repetam: avem nevoie de mii de voluntari. Cei interesati sa ajute ca voluntari sunt rugati sa raspunda acestui email ori sa ne scrie separat la adresa office@alianta-familiilor.ro. Avem nevoie de (1) numele dvs intreg; (2) orasul in care locuiti; si (3) numarul de telefon pentru a va putea contacta in timp util. Important: avem nevoie de toate aceste informatii. Daca una din ele lipseste nu va vom putea contacta si, deci, folosi.
 
Sali de conferinte: Cei care ne puteti pune la dispozitie sali de conferinte unde ne putem intilni cu voluntarii si cetatenii, va rugam sa ne scrieti.

IMPORTANT: Ca urmare al apelului lansat in editiile precedente, deja am primit multe mesaje din partea dvs dorind sa fiti voluntari. Datorita numarului mare de mesaje, nu putem raspunde individual fiecarui voluntar care ne scrie, dar confirmam primirea mesajelor dvs. Va vom contacta odata ce data exacta a refendumului este anuntata oficial de autoritati. 
 
Pentru familie, casatorie si viitorul copiilor nostri si al Romaniei!
 
Va multumim! 
Alianta Familiilor din Romania!

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI 
 
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!
 
Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/

VRETI SA FITI INFORMATI?
 
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile si valorile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.   

FACETI-NE CUNOSCUTI! 
 
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim. 

ANUNTURI
 
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro. 
 
Alianta Familiilor din Romania
www.alianta-familiilor.ro
 

joi, 8 februarie 2018

"DE ACUM SUNTEM CRESTINI:" Marturia unei foste musulmane

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro
                                                                                                      8 februarie 2018

"DE ACUM SUNTEM CRESTINI:" MARTURIA UNEI FOSTE MUSULMANE

Presa occidentala acorda atentie occidentalilor care se convertesc la islam dar tinde sa ignore convertirea musulmanilor la crestinism. Cu ani in urma presa britanica a publicat pe larg despre convertirea la islam a fostului ambasador britanic in Arabia Saudita, iar spre sfarsitul anului trecut si inceputul acestui an presa germana a facut la fel privind convertirea la islam al unui  lider din Alternativa pentru Germania care a demisionat din partid. Trecuta cu vederea insa este convertirea musulmanilor la crestinism, un subiect pe care il incepem astazi si speram sa-l continuam cu alte ocazii. Iar un alt subiect, ingrijorator, este persecutia continua si de durata a crestinilor de catre musulmani in centrele de refugiati din Europa, in special Germania. [Detalii: http://www.dw.com/en/anti-christian-crime-causes-increasing-concern-in-germany/a-42430403]

Cu ani in urma se zicea ca pina in 2075 islamul va deveni religia cea mai numeroasa a planetei iar crestinismul va fi pe locul doi. Dar sondajele de opinie facute in ultimii ani incep sa puna la indoiala acest pronostic. Sub Administratia Obama numarul musulmanilor in Statele Unite a crescut mult, in special datorita imigratiei si politicii pro-refugiati musulmani dusa de ea. Conform unui studiu publicat pe 26 ianuarie de Pew Research Center, insa, numarul musulmanilor in Statele Unite s-a plafonat si pare sa nu mai creasca. Daca anual numarul musulmanilor in Statele Unite creste cu 100.000, simultan comunitatea musulmana pierde un numar aproximativ egal de credinciosi. Cresterea lor numerica e atribuita imigratiei, sporului natural demografic si convertirii la islam a unor crestini, budisti, hindusi si a membrilor altor religii. Conform studiului Pew, 100.000 de musulmani isi parasesc credinta anual in SUA. Dintre acestia, 55% devin atei, lipsiti de credinta, agnostici ori fara religie, 22% se convertesc la crestinism, 21% nu se identifica cu nici o religie, iar 3% afirma ca nu stiu ce cred. 22% dintre cei care parasesc islamul sunt musulmani imigrati din Iran, motivul principal pe care ei il invoca fiind excesele teocratiei islamiste si terorismul islamist. [Detalii: http://www.pewresearch.org/fact-tank/2018/01/26/the-share-of-americans-who-leave-islam-is-offset-by-those-who-become-muslim/]

O carte fascinanta

Musulmanii Europei, in special iranienii, se convertesc si ei la crestinism, in numar modest, dar constant. O carte a fost publicata la sfarsitul anului despre convertirea la crestinism a unei tinere iraniene, nascuta in Iran, dar care prin mila lui Dumnezeu a ajuns in Europa, s-a stabiliti in Suedia si acolo s-a convertit la crestinism impreuna cu familia ei. Iar apoi a convertit pe altii.

E greu de spus cind autoarea, Annahita Parsan, s-a nascut. Cartea descrie evenimentele dar nu prezinta o cronologie a vietii ei. Numele ei e fictiv, dar in spatele lui se afla o persoana reala cu o poveste de viata tragica, plina de abuzuri din partea familiei, a sotului, a autoritatilor si a prietenilor. Singurele persoane care s-au purtat frumos cu ea, i-au zimbit, nu au abuzat-o si au tratat-o cu compasiune, demnitate si respect, zice ea, au fost crestinii. Titlul cartii, parca inspirat din una din epistolele Apostolului Pavel, e Stranger no More, care ar putea fi tradus in romaneste in mai multe feluri, dar cel mai potrivit, Nu mai sunt straina. Subtitlul cartii e A Muslim Refugee’s Story of Harrowing Escape, Miraculous Rescue, and the Quiet Call of Jesus (“Istoria unei refugiate musulmane despre o evadare spectaculoasa, o salvare miraculoasa, si chemarea blanda a lui Isus”).

E usor de dedus din evenimentele politice discutate in cartea lui Parsan ca autoarea s-a nascut in 1960 ori pe la inceputul anilor 60, intr-un satuc din muntii Iranului de pe langa Isfahan. S-a nascut intr-o familie musulmana devotata islamului si lui Mohammed. S-a casatorit devreme, imediat dupa izbucnirea Revolutiei Islamice din Iran, in 1978. Pe atunci deja avea un copil, al carui nume apare in carte ca Daniel. Isi iubea sotul, casatoria lor fiind una fericita si plina de bucurii. Pina intr-o zi cind sotul ei, militar si functionar in armata iraniana, a fost trimis pe front sa lupte impotriva Iraqului si a trupelor lui Saddam Hussein, unde a fost ucis. Annahita a ramas vaduva pe la 20 de ani cu micutul Daniel in brate. A fost prima mare tragedie din viata ei.

Conform obiceiurile musulmane trebuia sa se recasatoreasca. I-au facut curte verisorii sotului mort, dar i-a respins. I-au facut curte barbati in varsta care aveau mai multe sotii si copii, unii dintre ei mai de varsta ei dar i-a refuzat si pe ei. Pina intr-o zi cind vecinul familiei a cerut-o in casatorie. Annahita a acceptat. Nu i-a placut de al doilea sot, al carui nume in carte e Asghar. I-a spus dinainte ca nu doreste relatii sexuale cu el. Asghar fusese si el casatorit, sotia i-a murit, si avea o fiica mica al carei nume in carte e Cherrie. La scurta vreme dupa casatoria cu Asghar, Annahita a devenit insarcinata, iar Asghar a inceput sa o bata. Era deosebit de violent, suspicios, gelos si crud. Multe din cele 269 de pagini ale cartii descriu violenta din familie si batalile pe care ea le-a primit de la el. Mai ca nu era zi cind sa nu o bata, sa-i vorbeasca urat, sa o injure, ori sa o numeasca prostituata ori adultera. Conform legii musulmane, Annahita putea sa divorteze inainte de implinirea unui an de casnicie. I-a spus ca divorteaza, zi in care a primit cea mai crunta bataie din partea lui. Timida si influentata de familie, insa, Annahita s-a razgindit, sperind ca bataile si violenta vor inceta.

Asghar era si el angajat in armata iraniana. Petrecea citeva saptamini pe front si cateva acasa. Dupa citiva ani Annahita a ramas insarcinata din nou si a nascut o fetita al carei nume in carte e Roksana. In timp, Asghar a devenit un opozant al regimului islamist si a decis sa evadeze din Iran, sa ajunga in Occident si acolo sa se alature rezistentei anti-islamice al carei obiectiv era restabilirea monarhiei in Iran si reintronarea Shahului. De la o vreme a inceput sa fie suspectat de autoritati, au urmat chiar si cateva interogatii, si intr-o seara Asghar i-a spus lui Annahita ca trebuie sa plece cat mai curand din Iran in Turcia iar de acolo in Occident.

Turcia anilor 80

Asghar s-a inteles cu un traficant de persoane sa-l treaca pe el, Annahita, Roksana si pe un nepot de al lui in Turcia. Traficantul a refuzat sa-l duca si pe Daniel care a ramas in urma. Cartea da detalii interesante privind evadarea, drumul din Isfahan spre Turcia, si traversarea muntilor inalti care despart Iranul de Turcia. Inainte de a incepe traversarea muntilor au stat intr-o casa la poalele muntilor pana cand vremea le-a fost prielnica pentru drum. Incepuse sa se faca rece iar Annahita nu avea haine groase. Nici Roksana. Annahita nu mai putea face lapte si pe Roksana o hraneau cu lapte cumparat. Dificultatile i-au tentat sa se intoarca acasa, dar drum inapoi nu mai era. Platisera bani grei traficantului sa-i treaca in Turcia.

S-au apucat de drum intr-o dimineata. Pe Roksana au pus-o intr-o sacosa. Drumul era anevoios. Cu fiecare metru devenea tot mai abrupt. Uneori ploua iar de la ceva vreme a inceput sa ninga. Zilele erau pe drum iar noptile se adaposteau in pesteri ori stateau ascunsi sub stanci. Pe alocuri dadeau peste stane de oi de unde cumparau lapte si hrana sa ramina in viata. De la o vreme temperatura nu mai trecea de 0 grade. Era tot mai greu sa o tina pe Roksana in viata. Nu puteau sa faca foc sa se incalzeasca pentru a nu fi depistati de autoritati.

Dupa aproape o saptamina de mers prin munti traficantul le-a zis ca au ajuns la granita cu Turcia. Le-a aratat o poteca spunandu-le ca daca se vor tine de ea vor ajunge in Turcia la putin timp. Apoi a disparut. Impreuna cu nepotul lui Asghar si cu o sacosa in care Annahita si Asghar aveau bani si lucruri pretioase. Ningea, se intunecase, si cei doi pierdusera poteca. S-au oprit langa o stanca uriasa si au facut foc sa se incalzeasca. Annahita deshide sacosa unde o pusese pe Roksana dar fetita nu mai dadea semne de viata. Era rece, vanata si nu mai respira. Dintr-o data vad in intunecimea noptii o multime de ochi sclipitori. Era o haita de lupi. Annahita si Asghar au facut focul si mai mare, iar de la o vreme lupii au fugit. S-a facut lumina dar inca ningea. Au pornit din nou la drum si, miracol, dupa cateva ore au dat peste un drum de tara. Au coborit si au mers pe drumul acela inainte.

Drumul urca din nou in munti si au ajuns la o stana unde au dat peste oier si nevasta lui. I-au primit in casa lor dar ei vorbeau o limba diferita. Annahita si Asghar si-au dat seama ca nu mai sunt in Iran dar nu stiau daca au ajuns in Turcia ori Armenia. Dupa putin timp au inteles ca sunt in Turcia. Femeia le-a dat sa manance si a apucat sacosa in care era trupul lui Roksana crezand ca acolo erau rufe murdare care trebuiau spalate. Annahita s-a crispat, femeia a tras fermoarul si a exclamat, in turceste, “bebelus, bebelus”! Toata familia s-a strans in jurul lui Roksana. Fetita respira, avea gura deschisa, si dadea din miini. Sotia oierului i-a adus lapte si o troaca de apa calda unde Annahita a spalat-o. Annahita plangea si multumea in inima ei lui Allah pentru ca i-a scapat fetita de la moarte.

Annahita s-a dus in baie, s-a privit in oglinda, si s-a ingrozit. Fata ii era inghetata, la fel pielea de pe maini si degetele de la picioare. Dupa cateva zile de odihna in casa oierului, oierul i-a dus la un drum si le-a dat de inteles ca mergand pe drumul acela vor ajunge la o garnizoana de graniceri. Asa au facut si la scurt timp au ajuns la garnizoana. Au fost arestati pentru intrare ilegala in Turcia si detinuti. In centrul de detentie au dat peste alti refugiati iranieni, unii aflandu-se acolo de aproape un an. Annahita si Asghar si-au vazut visurile spulberate. Au urmat interogatiile, numeroase si tot mai agresive. Dupa sase luni de detentie ori cam asa ceva, in camera lui Annahita si Ashgar a fost pus un alt iranian, un om de afaceri care ducea marfa din Germania in Iran. Cunostea bine filiera traficului de persoane din Iran in Germania si, dupa ce a ascultat povestea lui Annahita, a promis ca dupa eliberarea lui ii va ajuta sa ajunga in Istanbul. S-a tinut de cuvant. Dupa cateva saptamani Annahita si Asghar au fost pusi pe un autobuz cu destinatia Istanbul. Dupa doua zile au ajuns in Istanbul unde li s-a spus sa se prezinte la politie. Au facut intocmai si politia le-a eliberat acte spunandu-le ca sunt liberi.

Dar unde sa mearga? Unde sa doarma? Unde sa se spele? Li s-a dat adresa unui centru pentru refugiati. Au stat acolo cateva luni, nestiind unde vor ajunge si cand. Roksana incepuse sa creasca. Una din persoanele de care Annahita isi aminteste in centrul de refugiati care s-a purtat frumos cu ea a fost o tiganca care ii aducea mancare si ii spunea care tari primeau refugiati iranieni. Annahita si Asghar au ales Danemarca, au cerut imigrare, si dupa aproape un an au aterizat in Copenhaga.

Danemarca

Viata in Danemarca nu a fost usoara. Familia primea asistenta sociala de la stat, Annahita mergea la colegiu sa invete daneza, iar Roksana la gradinita. Asghar s-a apucat de politica. Nu muncea, nu invata daneza si isi petrecea timpul complotand impotriva regimului islamist iranian. Se legase de alti tineri iranieni care ii impartaseau ideologia si obiectivele, si stateau la el in apartament pina dimineata in zori la discutii. De la o vreme Asghar devenise tot mai gelos si bataile au inceput din nou. Annahita a incetat sa mai mearga la scoala si viata ei a devenit un iad. Asghar s-a apucat de baut raki impreuna cu prietenii iranieni si a devenit tot mai violent. Familia nu avea prieteni in afara comunitatii de refugiati iranieni.

Intr-o dimineata, dupa ce fusese facuta zob de Asghar, cineva bate la usa apartamentului in care Annahita si Asghar locuiau. Annahita se uita pe vizor si vede un domn si o doamna in fata usii, ambii mai in varsta si imbracati frumos. De teama, nu a deschis usa. Dupa doua saptamini domnul si doamna bat din nou la usa si de data asta Annahita deschide si ii invita inlauntru. Dar nu pot comunica. Invitatii vorbeau engleza dar Annahita nu. Invitatii nu vorbeau daneza. S-au privit unii pe altii si singurele cuvinte pe care Annahita si le aminteste din acea prima vizita au fost “Christian ... Jesus” (“crestini ... Isus”). Invitatii au plecat si Annahita s-a gandit ca nu ii va mai vedea. Dar s-a inselat. Dupa catva timp cei doi revin, Annahita deschide usa, si primeste din partea lor o Biblie in farsi. In timp, Annahita incepe sa citeasca Biblia, nu o intelege si o pune pe raftul de sus al bibiotecii familiei.

Anii trec si Annahita si Asghar reusesc sa aduca in Danemarca copiii lasati in urma in Iran, pe Daniel si Cherrie. Copiii merg la scoala si se integreaza rapid si usor in societatea daneza. Bataile, insa, continua si intr-o zi Annahita e dusa la administratia colegiului si intrebata de ce mai in permanenta are vanatai pe brate si pe fata. Incepe sa planga si divulga violenta din familie. Politia intervine si o separa pe Annahita si Roksana de Asghar. Asghar devine si mai violent iar politia ii sugereaza lui Annahita sa isi schimbe identitatea si sa plece in Suedia impreuna cu copiii. Annahita agreaza si la scurt timp impreuna cu Roksana si Daniel pleaca in Suedia. Cherrie ramine in urma cu tatal ei Asghar.

De acum suntem crestini!

Primul contact a lui Annahita si copiii ei in Suedia a fost cu o manastire de maicute de langa Stockholm. A fost primita acolo pentru zece zile pana cand isi va putea gasi un loc pentru ea si copii. Annahita e coplesita de ce vede si aude, de rugaciunile maicutelor, cantarile, si de devotamentul lor fata de “Isus”. Discutiile ei cu maicutele inevitabil duc la acelasi subiect – “Isus”. Ceva o face pe Annahita sa se intrebe de ce e atat de norocoasa? Priveste inapoi la dificultatile vietii si incepe sa-si dea seama ca cineva ori ceva a fost in spatele ei, a pazit-o si o ajuta. Curioasa, incepe din nou sa citeasca Biblia. Iubeste scoartele negre, paginile albe, marginile aurii si mai ales mirosul tipariturii proaspete. Continua sa mediteze. Ani la rand. Intra in contact cu misionari americani, cu crestini iranieni care deja se convertisera de la islam si incepe sa mearga la biserica.

Intr-o zi isi ia copiii si merg impreuna la o biserica luterana. Biserica era goala. Copiii se uita la mama lor, Annahita se roaga, ingenunchiaza si continua sa se roage. De la o vreme simte pe Daniel si pe Roksana ingenunchiati langa ea, rostind si ei rugaciuni. Dupa jumatate de ora sau cam asa ceva, Annahita se ridica, isi saruta copiii si le spune: “de acum suntem crestini”. (Pagina 230)

Urmeaza alte evenimente in viata lui Annahita, familia ei din Iran se converteste la crestinism, si de la o vreme o multime de iranieni din comunitatea iraniana din Suedia se convertesc si ei. Annahita isi transforma casa intr-o mica bisericuta in care ani la rand a tinut studii din Biblie cu emigratii iranieni, in special femeile. Uneori avea in casa ei pana la 30 de persoane. Au inceput sa primeasca botezul crestin, si iranienii din Occident au inceput sa se converteasca la crestinism cu miile. Se spune ca in cinci ani Annahita a convertit la crestinism 1.500 de musulmani.

Convertirea mamei lui Annahita

Incheiem cu istoria convertirii mamei Annahitei. Mama ei a refuzat sa se converteasca, relatiile ei cu Annahita fiind dificile din aceasta pricina. Intr-o seara mama ii spune ca se converteste la crestinism daca in noaptea aceea il vede pe Isus in vis. Annahita s-a rugat in camera ei mai toata noaptea. Dimineata a pregatit micul dejun pentru familie si mama ei era tacuta dar vizibil manioasa si crispata. Annahita a lasat lucrurile sa se linisteasca si dupa cateva zile a intrebat-o daca a visat visul pe care si-l dorise. Mama a inceput sa lacrimeze. A visat, zice ea, un barbat care avea deasupra capului o lumina intensa. El sapa cu o lopata si semana. Mama Annahitei l-a intrebat “ce faci”? si El a raspuns: “Seman. Ajuta-ma”! Femeia s-a apropiat de barbat si i-a luat sapa din mana. Cand a luat-o a vazut o gaura in fiecare mana a barbatului. Barbatul i-a zimbit. Femeia s-a trezit din somn si a inceput sa planga. (Pagina 243) Visul care l-a cerut l-a primit, iar la scurt timp dupa aceea a devenit si ea crestina.

AFR va recomanda: Oferim o scurta recenzie a cartii:

PARLAMENTARI - DATI DRUMUL LA REFEREND!

Dupa cum stiti, pe 1 februarie Curtea Constitutionala a Romaniei a respins obiectiunile de neconstitutionalitate formulate de PNL in decembrie privind legea refendumului pentru Articolul 48. 3 650 000 de romani cer ca Parlamentul sa voteze cat mai curind si favorabil initiativa cetateneasca si sa o supuna la vot cat mai curind. Stopati subminarea suveranitatii cetatenilor Tarii!

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI 

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!

Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atat la nivel national cat si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic  www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim. 

ANUNTURI 

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania


sâmbătă, 26 august 2017

Declaraţia de la Timişoara

Redactată de Alianţa Familiilor din România cu prilejul conferinţei anuale AFR ţinută la Centrul Areopagus din Timişoara pe 20 martie 2010 şi deschisă publicului spre semnare.

Preambul
Societatea umană a trecut, în epoca modernă, prin schimbări majore în plan politic, social, cultural şi economic.
Aceste transformări, care au cunoscut un ritm accelerat în secolul XX şi care continuă în secolul XXI, au condus societatea umană spre mai bine. Viaţa comunităţilor şi a indivizilor a fost în general îmbunătăţită. Au fost eliminate, în multe părţi ale lumii, nedreptăţi şi inechităţi profunde, prin asigurarea unor drepturi fundamentale şi prin salturi calitative ale vieţii.
În acelaşi timp însă, acest context a adus cu sine coagularea unor curente care subminează valori fundamentale ale societăţii umane. Secularismul agresiv, tendinţe radicale de redefinire a familiei, marginalizarea valorilor moral-creştine sunt o realitate manifestă.
Societatea românească nu a rămas izolată de aceste evoluţii. Ieşită dintr-o lungă perioadă totalitară, România şi locuitorii săi încă luptă pentru re-găsirea de sine, pentru redescoperirea acelor valori comune, care fac parte din ţesătura sa intimă.
Din această identitate comună face parte, la loc de frunte, credinţa creştină, împărtăşită de un procent covârşitor dintre cetăţenii României, întreţesută în ethosul nostru naţional şi care influenţează manifestările sociale, culturale şi politice ale românilor, fiind reperul la care ne raportăm ca la un standard comun, atemporal şi absolut.
Totuşi, în contextul transformărilor social-politice ale secolului XXI, s-a creat potenţialul pentru un conflict incipient între valorile moralei creştine şi „noile valori” seculare, în esenţă anti-creştine, promovate la nivel internaţional, în special în cadrul Uniunii Europene.
Putem constata că acest conflict este deja manifest în unele state membre ale UE. Asistăm, în ultima vreme, la tot mai multe cazuri în care creştinii sunt aduşi în faţa Justiţiei ca învinuiţi datorită credinţei lor, suferind o formă de pedeapsă pentru că valorile lor creştine exprimate încalcă noi legi sau noi „drepturi ale omului”, în marea lor majoritate iluzorii, contrare raţiunii şi binelui autentic al omului. Această evoluţie nefericită creează o presiune asupra creştinilor, pentru a-şi cenzura sau chiar abandona credinţa şi valorile, pentru a nu se face pasibili de încălcarea unor norme ale statului sau vieţii publice. Nu puţini creştini văd în această situaţie o întoarcere la perioadele istorice în care creştinii erau prigoniţi pentru credinţa lor.
Având în vedere cele de mai sus, subsemnaţii, creştini care urmăm învăţătura Sfintei Scripturi, a Sfinţilor Apostoli ai Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos şi a celor ce le-au urmat lor şi care ne-au învăţat calea mântuirii, lăsând deoparte disputele teologice, mărturisim valorile creştine comune insuflate de Sfântul Duh şi afirmăm cu tărie cele ce urmează:
  1. Iisus Hristos este acelaşi, ieri şi azi şi în veci (Evrei 13:8). Credinţa creştină pe care o mărturisim este deasupra transformărilor sociale vremelnice ori a spiritului unei epoci sau al alteia.
  2. Această credinţă ne determină viaţa şi acţiunile de zi cu zi, în tot locul şi în tot ceasul. Ea nu poate fi ţinută ascunsă; nu putem fi creştini numai acasă sau doar la biserică.
  3. Potrivit Sfintei Scripturi, înţelegem să ne facem datoria de cetăţeni şi să dăm Cezarului – conducerii legitime a Statului – ceea ce se cuvine şi să ne supunem autorităţilor şi legilor, în măsura în care acestea nu contravin conştiinţei şi valorilor noastre creştine.
  4. Familia întemeiată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie este o instituţie fundamentală a societăţii, creată de Dumnezeu şi expresie a complementarităţii naturale dintre bărbat şi femeie, a dragostei şi respectului reciproce.
  5. În calitate de părinţi creştini, avem faţă de copiii noştri datoria să îi creştem şi să-i educăm în spiritul ascultării de Dumnezeu. Suntem îngrijoraţi de manifestările imorale, permise sau chiar promovate în numele drepturilor omului şi al unei toleranţe fără discernământ.
  6. Drepturile părinţilor sunt drepturi fundamentale, între ele primordial fiind dreptul părinţilor de a dispune de educaţia civică, morală şi religioasă a copiilor lor.
  7. Fiecare copil are dreptul să fie născut şi crescut într-o familie care se constituie dintr-un bărbat şi o femeie.
  8. Dreptul la viaţă, începând cu momentul conceperii şi până la moartea naturală, este un drept fundamental al tuturor fiinţelor umane.
  9. Libertatea religioasă şi libertatea de conştiinţă sunt drepturi fundamentale şi istorice.
  10. Demnitatea umană este intrinsecă fiecărei fiinţe umane, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi este deasupra oricărei autorităţi lumeşti.
  11. În participarea noastră la viaţa cetăţii şi viaţa politică, sprijinim şi conlucrăm cu acei factori care aderă la valorile în care credem. Oricare ales sau reprezentant trebuie să îi reprezinte pe cei ce-l votează şi să afirme valorile lor.
În încheiere, chemăm Statul Român şi reprezentanţii săi să respecte şi să reflecte, în formularea legilor şi politicilor publice, valorile şi tradiţiile sociale şi culturale, de inspiraţie creştină, ale poporului român, pentru a nu se ajunge la conflicte – de conştiinţă sau manifeste – între cetăţean şi autoritatea din care izvorăsc aceste legi.

Ceartă

Familia şi căsătoria sunt puse în discuţie în lumina unor noi “drepturi ale omului”. Repere tradiţionale, care au stat la baza organizării societăţii, sunt relativizate. Cei ce afirmă valorile familiei, aşa cum au fost ele înţelese dintotdeauna de către poporul român, sunt etichetaţi drept “retrograzi” şi “fundamentalişti”. Se încearcă reducerea lor la tăcere şi se doreşte crearea unei noi societăţi, cu “valori” noi trasate de câteva organizaţii din interiorul şi din exteriorul României. Aberaţii şi deviaţii comportamentale sunt normalizate în numele “modernismului”. În faţa acestui asalt asupra valorilor tradiţionale, creştinii sunt uneori surprinşi.
Declaraţia de la Timişoara îi invită pe toţi cei ce urmează lui Hristos să-şi facă auzită vocea şi să dea glas valorilor în care cred – viaţa, căsătoria şi familia aşa cum le-a creat Dumnezeu – cu aceeaşi fermitate, curaj şi putere în Hristos cu care au făcut-o şi înaintaşii lor. Pentru noi, pentru familiilor noastre, pentru semenii noştri şi pentru autorităţi.
SEMNEAZĂ DECLARAŢIA ! Aici : http://www.alianta-familiilor.ro/declaratia-de-la-timisoara/

P.S. Confirmati semnatura de pe adresa voastra de mail, ca sa fie valabila.