mesajul

miercuri, 30 septembrie 2015

Petitie a Episcopului Bernard Fellay, SSPX, catre Papa Francisc



Te rog, acordă-i acestui frate convertit 3 minute şi jumătate :
 

Aici am postat un videoclip de pe youtube cu traducere in limba Romana.
Cei de la Youtube au modificat insa toate videoclipurile, astfel incat sa se vada numai ce vor ei, cu traducere in limba pe care o doresc ei !!!

Am trecut pe la fiecare postare si am facut actualizarile ce puteam sa le mai fac !

Iarta-i, Doamne, pe cei de la "Youtube" caci nu-si dau seama ce fac !

vineri, 25 septembrie 2015

RUGĂCIUNEA TATĂL NOSTRU



ISUS DIN SFÂNTUL SACRAMENT:  APEL CĂTRE IERARHIA ECLEZIASTICĂ 

IERARHIE ECLEZIASTICĂ, DE CE AȚI SCHIMBAT RUGĂCIUNEA TATĂL NOSTRU PE CARE AM ÎNVĂȚAT-O DISCIPOLILOR MEI ?

6 iunie 2013 – 8:25

Pace vouă, Ierarhi ai Bisericii Mele.
    Ierarhie Ecleziastică, de ce aţi schimbat rugăciunea Tatăl nostru, pe care am învaţat-o discipolilor Mei? Rugăciunea Tatăl nostru, pe care o spuneţi astăzi, nu este aceeaşi cu cea pe care Eu am învăţat-o discipolilor Mei, atunci când ei Mi-au spus: Învăţătorule, învaţă-ne să ne rugăm, şi am făcut-o, spunând:

Tatăl nostru care eşti în Ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Fie voia Ta, precum în Cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă datoriile noastre precum şi noi iertăm datornicilor noştrii. Și nu ne lăsa să cădem în ispită ci ne mântuieşte de cel rău. Amin (Matei 6,9-13)

    Turma Mea, cuvintele datorii şi datornici, nu acoperă doar datoriile voastre personale şi spirituale, ci şi datoriile strămoşilor voştrii decedaţi. Când schimbaţi cuvintele datorii în greşeli şi datornici în greşiţilor nostrii, se face aluzie la ofense cu caracter personal, ignorând linia voastră intergeneraţională, şi mă refer aici la defuncţii şi strămoşii voştrii.

    În rugăciunea Tatăl nostru pe care am învăţat-o discipolilor Mei se manifestă Îndurarea, Iubirea, Iertarea şi protecţia pe care Dumnezeu Tatăl o oferă copiilor Săi. Rugăciunea Tatăl nostru pe care o spuneţi acum îi lasă pe dinanfară (nu îi ia în considerare) pe părinţii şi decedaţii voştrii. La schimbarea cuvintelor datorii cu greşeli şi datornici cu greşiţilor nostrii, sunt manipulate şi denaturate planurile de mântuire ale lui Dumnezeu. Rugăciunea Tatăl nostru aşa cum Tatăl Meu m-a învăţat pentru a fi dată copiilor Săi, are putere de eliberare pentru sufletele voastre, pentru decedaţii din familiile voastre, pentru strămoşii voştrii, dacă vă rugaţi cu credinţă. Este o rugăciune de exorcism care vă eliberează de atacurile celui rău şi vă protejează de cursele lui; este de asemenea viaţa de rugăciune şi hrană pentru spiritul vostru. Este rugăciune de provizii nu doar pentru hrana trupească , dar cea mai importantă, hrana spirituală, care sunt Eu. 

    Ierarhi ai Bisericii Mele, păstori ai turmei Mele, vă rog din inima să reveniţi la rugăciunea Tatăl nostru, aşa cum m-a învăţat Tatăl meu, pentru că aşa cum voi vă rugaţi şi o învăţaţi celor din turma Mea, nu are aceeaşi valoare şi putere spirituală. Schimbând cuvintele datorii în greşeli şi datornici în greşiţilor nostrii, se pierde acţiunea îndurătoare şi eliberatoare a Tatălui pentru copiii Săi de pe pământ şi pentru sufletele părinţilor voştrii plecaţi în veşnicie. Rugăciunea Tatăl nostru, împreună cu Crezul şi Magnificat sunt rugăciuni puternice şi adună laolaltă (întruneşte) întregul plan de Mântuire pe care Tatăl Meu l-a destinat omenirii.

    Pacea Mea o las vouă, pacea Mea o dau vouă. Căiţi-vă şi convertiţi-vă, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
Învăţător şi Păstor, Isus din Preasfântul Sacrament.

Faceţi cunoscute mesajele Mele întregii omeniri. 
http://www.mensajesdelbuenpastorenoc.org
  
P.S.
Aceeaşi rugăciune Tatăl nostru ne-o transmite Domnul Isus şi prin Maria Valtorta, în cartea „Evanghelia, aşa cum mi-a fost revelată”, vol. 3, cap. 203, pag. 317.




duminică, 20 septembrie 2015

Sfânta Brigitta – revelaţii cereşti (2)



           Un diavol se arătă miresei (Sfânta Brigitta, mireasa lui Cristos) şi-i spuse: „Ce crezi, femeie, şi la ce lucruri mari te gândeşti ? Eu ştiu multe şi vreau să-ţi întăresc cuvintele mele cu exemple evidente. Eu te sfătuiesc să încetezi de a te mai gândi la lucruri ireale şi în locul lor să crezi mărturia simţurilor. Nu vezi cu ochii tăi şi nu auzi cu urechile tale sunetul pe care-l face ostia, care este din pâine, când este ruptă ? N-ai văzut ostia scuipată din gură, cum este atinsă fără respect şi cum este aruncată pe pământ, dar se întâmplă şi alte multe lucruri nedemne cu ea, pe care eu nu le-aş răbda dacă mi s-ar face mie ? Și chiar dacă ar fi posibil ca Dumnezeu să fie în gura credincioşilor, cum ar putea El să intre în necredincioşii a căror lăcomie în toate este fără fund şi fără măsură ?” Imediat după această ademenire, Isus, ca Om adevărat, se arătă miresei şi ea îi spuse: „Doamne, Isus Cristos, eu îţi mulţumesc pentru tot şi în special pentru trei lucruri. Mai întâi că îmi îmbraci sufletul prin aceea că-mi insuflii căinţă şi pocăinţă prin care fiecare păcat, indiferent cât de grav şi de greu este el, este şters. În al doilea rând, pentru că îmi hrăneşti sufletul prin aceea că-i insuflii dragoste faţă de Tine şi amintirea suferinţelor Tale; din ele sufletul meu se hrăneşte cu cea mai delicioasă mâncare. În al treilea rând, că Tu îi mângâi pe toţi care te cheamă în necazuri şi suferinţe. Îndură-te de aceea de mine, roaba ta, O, Doamne, şi ajută credinţei mele, deoarece oricât de mult am meritat să cad victima înşelăciunii diavolului, cred că el n-ar fi îndrăznit fără permisiunea Ta şi că permisiunea Ta nu este fără mângâiere.”
           Atunci spuse Cristos diavolului: „De ce vorbeşti cu mireasa mea nouă?”
           Diavolul răspunse: „Deoarece ea a fost legată de mine şi eu încă sper că o pot ademeni în plasa mea. Ea a fost legată de mine de când îmi urma sfaturile şi făcea eforturi ca să mă mulţumească pe mine şi nu pe tine, Creatorul şi Mântuitorul ei. Eu i-am urmărit durerile şi niciodată nu le-am uitat”.
           Domnul răspunse : „Tu eşti un intrigant şi spionul drumurilor tuturor”.
           Diavolul răspunse : „Da, eu sunt un spion al întunericului, deoarece tu m-ai creat întunecat”.
           Domnul răspunse: „Când ai văzut şi cum ai devenit întunecat?”
           Diavolul răspunse: „Eu am văzut când tu m-ai creat frumos, dar pentru că, negândindu-mă, am intrat cu forţa în strălucirea razelor tale, am rămas ca şi bazilica orbit de ele. Eu te-am văzut şi am tânjit după frumuseţea ta; te-am văzut şi în conştiinta mea şi te-am cunoscut când m-ai aruncat. Eu te-am cunoscut şi când te-ai întrupat şi am făcut ceea ce mi-ai ordonat. Eu te-am cunoscut şi când la învierea ta, tu m-ai prădat de prizonierii mei. Eu simt zilnic puterea ta cu care zădărniceşti planurile şi eu mă fac de ruşine”.
           Domnul spuse: „Dacă mă cunoşti şi ştii adevărul, de ce minţi în faţa aleşilor mei când tu ştii adevărul despre mine? N-am spus Eu că cel care mănâncă trupul meu, va trăi în veşnicie? Și cu toate acestea, tu spui că este neadevărat şi că nimeni nu mănâncă trupul meu. Deci, poporul meu trebuie să practice idolatria mai rău decât cel care venerează pietre şi bucăţi de lemn? Dar acum, cu toate că Eu ştiu totul, să-mi răspunzi la această întrebare pentru ca cea care este aici şi care poate să înţeleagă cele spirituale doar prin comparaţii, să înţeleagă. Ascultă: Toma m-a atins după învierea mea; trupul pe care l-a atins , era spiritual sau omenesc ? Dacă era omenesc, cum a putut el veni pe uşa închisă? Și, dacă era spiritual, cum putea fi el vizibil pentru ochii trupeşti ?
           Diavolul răspunse : „Este greu să vorbeşti când cel care vorbeşte este bănuit de toţi de minciună şi când împotriva voinţei lui trebuie să spună adevărul. Totuşi voi spune, oricât de silit şi greu îmi este să vorbesc şi să recunosc că tu, după înviere, erai atât spiritual, cât şi trupesc. De aceea tu poţi, datorită energiei veşnice a dumnezeirii şi a glorificării spirituale a cărnii, să intri peste tot şi să fii peste tot”.
           Dumnezeu spuse în continuare:  „Când toiagul a devenit şarpe, spune, a fost acesta doar asemănător unui şarpe, sau a fost cu adevărat un şarpe atât în interior cât şi în exterior ? Și aceste coşuri cu rămăşiţe de pâine au conţinut pâine adevărată, sau a fost ceva care semăna cu pâine ?
           Diavolul răspunse : „Tot toiagul s-a facut şarpe, totul în coş a fost pâine şi totul s-a întâmplat cu puterea şi energia ta”.
           Domnul spuse : „Crezi că-mi este mai greu să fac o minune acum decât atunci? Dacă trupul glorificat a putut atunci să intre prin uşi închise la apostoli, de ce nu poate fi acum în mâinile preoţilor ? Crezi că-i este mai greu dumnezeirii mele să unifice cele mai de jos cu cele cereşti, cele pământeşti cu cele mai înalte? Nicidecum ! Nu, aşa cum răutatea ta, care eşti tatăl minciunii, este cea mai mare, tot aşa depăşeşte dragostea mea totul şi întotdeauna o va face. Chiar dacă cineva este văzut că arde acest sacrament, şi altul îl calcă în picioare, aşa cunosc Eu, singur, credinţa tuturor şi aranjez totul cu măsură şi răbdare. Eu, care pot face ceva din nimic şi vizibilul din invizibil, Eu pot să arăt chiar şi ceva vizibil pentru semne, forme şi făpturi, deşi ele într-adevăr stau sub vălul unui semn, dar care defapt pare altceva”.
           Diavolul răspunse : „Că aceasta este adevărat, o cunosc în fiecare zi când acei oameni care sunt prietenii mei se îndepărtează de mine şi devin prietenii tăi. Ce aş mai putea să spun ? Acel slujitor care este părăsit în voia lui, arată destul prin voinţa lui ceea ce ar dori să săvârşească în fapte, dacă ar putea doar să înceapă”.
           Din nou vorbi Fiul lui Dumnezeu : „Crede, fiica mea, că Eu, Cristos, sunt tăria vieţii şi nu distrugătorul adevărat, deoarece Eu sunt Adevărul şi nu minciuna, Eu sunt puterea veşnică fără de care nimic n-ar exista şi nu va exista. Dacă tu ai crezut că Eu sunt în mâinile preoţilor, atunci să ştii că Eu, chiar dacă preotul se îndoieşte, sunt într-adevăr în mâinile lui, datorită prezenţei credinţei credincioşilor şi datorită cuvintelor pe care Eu însumi le-am spus şi le-am prescris. Cel care mă primeşte, primeşte dumnezeirea şi Omul, precum şi forma pâinii. Ce este Dumnezeu, dacă nu viaţa şi frumuseţea, lumina strălucitoare, bunătatea care întăreşte, dreptatea care judecă şi îndurarea care mântuieşte ?
          Ce este trupul meu, dacă nu cel mai iute şi mlădios trup, unire între Dumnezeu şi om şi capul tuturor creştinilor ?   
          Deci, cel care crede în Dumnezeu şi primeşte trupul lui, primeşte dumnezeirea însăşi şi va primi viaţa, va cunoaşte Adevărul şi va primi tăria dumnezeirii lui.
          Chiar şi oamenii răi primesc aceeaşi dumnezeire, dar spre propria cădere şi nu spre desăvârşire; ei o primesc deşi o acceptă cu voinţă puţină şi de aceea, ei gustă dulceaţa Adevărului şi nu primesc tăria dumnezeirii lui. Căci atunci când ei mă duc la gură şi la dinţi, deşi sacramentul este deja săvârşit, Eu mă îndepărtez cu dumnezeirea şi cu trupul meu de el şi rămâne doar pâinea la om; nu aşa, că Eu nu sunt prezent la cei răi la fel ca şi la cei buni, în urma instituirii sacramentului, ci prin aceea că cei răi nu primesc acelaşi efect ca şi cei buni. În jertfa însăşi i se oferă omului viaţa, şi anume Dumnezeu şi viata intră dar nu rămâne la cei răi, deoarece ei nu părăsesc răul. La ei rămâne doar pâinea care nu le este de folos, pentru că, atunci când iau sacramentul, ei nu se gândesc la altceva decât la pâine şi vin ca formă. Este exact aşa cum se întâmplă când un domn puternic merge în casa cuiva şi după aceea este amintită doar figura lui, dar se uită de prezenţa bunătăţii lui”.