mesajul

duminică, 28 octombrie 2018

Lupta cu duşmanul (diavolul)



Diavolul recunoaşte unui exorcist: „Mi-e frică de Madonna”


“Dacă creştinii ar cunoaşte puterea Rozarului, ar fi sfârşitul meu!”

Vă împărtăşim din dialogurile private dintre Satana si Don Gabriele Amorth , decedat de curand (septembrie 2016) la vârsta de 91 de ani. Satana şi Don Amorth s-au confruntat de nenumărate ori. Don Amorth a auzit multe, discuţii dure, dar fireşte şi minciuni, întrucât acţiunea diavolului este bazată pe minciuni.

RĂSPUNSUL DIAVOLULUI
Fabio Marchese Ragona, curatorul blogului Stanze Vaticane, a scris: “În timpul unui exorcism, Don Amorth l-a întrebat pe diavol când va părăsi trupul fetei posedate. Diavolul a răspuns că va rămâne până în 8 decembrie. Aceasta s-a dovedit a nu fi adevărat şi când Don Gabriele i-a reproşat minciuna, diavolul i-a răspuns: “Nu ţi-au spus niciodată că sunt mincinos?”(Faro din Roma, septembrie 2016)

CUM POATE FI DIAVOLUL INTEROGAT?
Don Amorth a mărturist site-ului Luce di Maria (mai 2015) că “exorciştii îl pot interoga pe diavol şi primeşte răspunsuri de la el”. Dar dacă diavolul este prinţul minciunilor ce folos este să-l interoghezi?
“ E adevărat că noi apoi trecem prin răspunsurile lui; poate că Domnul îl obligă pe diavol să spună adevărul ca să demonstreze ca Satana a fost învins de Cristos şi este obligat să se supună celor care-L urmează pe Cristos, atunci când ei acţionează în numele Lui.”

CEA MAI MARE UMILIRE
Potrivit lui Don Amorth, cel rău adesea spune  “că este forţat să vorbească, dar el ar face orice ca să evite asta. Dar, de exemplu, atunci când este obligat să-şi descopere numele, este o mare umilinţă pentru el – este un semn al înfrângerii. Dar vai exorcistului care se pierde în întrebări din curiozitate (ceea ce Ritul înterzice în mod expres), sau dacă se lasă condus în conversaţie de diavol! Tocmai pentru că el este maestru în ale minciunii, Satana este umilit când Dumnezeu îl obligă să spună adevărul.”

 “EU SUNT MAI PUTERNIC DECÂT DUMNEZEU”
Într-un interviu acordat Urlo Magazine (2009), Don Amorth a povestit: “Odată s-a întâmplat ca l-am întrebat pe demon de ce, în ciuda inteligenţei sale superioare, a preferat să coboare în iad? El a răspuns: ‘M-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, astfel am arătat că eu sunt mai puternic decât El.‘ Aşadar, pentru ei, răzvrătirea e un semn al victoriei şi al superiorităţii.”

MI-E FRICĂ ATUNCI CÂND FOLOSIŢI NUMELE MADONEI…”
În cartea Ultimul exorcist – alcătuită din texte de pe diferite bloguri ca Gloria TV şi Testimonianze di fede—Don Amorth a redat un întreg dialog pe care l-a avut, în calitate de exorcist, cu diavolul.

Don Amorth: “Care sunt virtuţile Madonei care te fac cel mai furios?”
Demonul: Mă enervează pentru că este cea mai smerită dintre creaturi şi pentru că eu sunt cea mai mândră; pentru că ea este cea mai pură dintre toate creaturile şi eu nu sunt; pentru că, dintre toate creaturile, ea este cea mai supusă lui Dumnezeu şi eu sunt un răzvrătit.”
Don Amorh: Spune-mi patru caracteristici ale Fecioarei care te fac să-ţi fie atât de frică de ea, încât îţi este mai frică atunci când rostesc numele Madonei decând atunci când rostesc numele lui Isus Cristos!”
Demon: “Îmi e mai teamă când rosteşti numele Madonei,  pentru că sunt mai umilit, fiind înfrânt de o simplă creatură, decât de El…”
Don Amorth: “Spune-mi o caracteristică a Madonei care te face cel mai furios!
Demon: Ea mă învinge mereu pentru că în ea nu a existat nici o urmă de păcat!
Don Amorth îşi aminteşte că în timpul unui exorcism “Satana mi-a spus, prin persoana posedată că ‘ fiecare Bucură-te, Marie, a Rozarului este ca şi lovitură în cap; dacă creştinii ar cunoaşte puterea Rozarului, ar însemna sfârşitul meu!

PRIMA ÎNTÂLNIRE
Pe site-ul Libero  ( 3 februarie  2012), Don Amorth a amintit prima sa întâlnire cu Satana. S-a petrecut în timpul unui exorcism:
Dintr-o dată am avut senzaţia clară a unei prezenţe demonice în faţa mea. L-am simţit pe acest demon că se uita la mine intens. Mă cerceta. Se mişca în jurul eu. Aerul a devenit rece. A fost teribil de rece. Padre Candido m-a avertizat mai de mult despre aceste schimbări bruşte de temperatură, însă una este să auzi vorbindu-se despre asemenea lucruri şi alta este să le experimentezi tu însuţi. Am incercat să mă concentrez. Mi-am închis ochii şi mi-am continuat rugăciunea. ‘Pleacă, aşadar, răzvrătitule. Pleacă seducătorule, cel plin de toată înşelăciunea şi falsitatea, duşman al virtuţii, persecutor al celor inocenţi. Cedează locul tău lui Cristos, în Care nu este nimic din lucrarea ta‘ (…)”

Traducere: I.B.T.




Aceasta este cea mai mare slăbiciune a Satanei
Kosloski | Aug 19, 2018


Şi singura cale prin care cel rău poate fi distrus.
Când vedem în lume atâta rău, adesea simţim că trebuie să luptăm cu “foc împotriva focului” şi să utilizăm aceeaşi tactică ca şi inamicul. Începem prin a ne convinge că dacă am fi destul de „puternici”, l-am putea învinge pe Satana şi pe toţi slujitorii săi.

Însă această strategie ne va răni la sfârşit. Dacă vrem cu adevărat să învingem puterea Satanei în vieţile noastre, trebuie să urmărim cea mai mare slăbiciune a sa.
Satana iubeşte puterea şi va folosi dorinţa noastră de putere împotriva noastră. Dar este un lucru pe care îl urăşte şi singurul care poate răsturna putera sa: umila slăbiciune.
Ar putea suna ciudat şi puţin contraintuitiv, însă este calea biblică de a-l învinge pe Satana.

Supremul exemplu de „slăbiciune” care a biruit răul a fost răstignirea lui Isus Cristos pe Cruce. Îl avem pe Regele Regilor, despuiat, gol, atârnat pe lemnul crucii într-o agonie supremă. Mâinile şi picioarele Sale sunt pironite, lăsându-L complet vulnerabil. Călăii Săi pot face ce vor cu El, iar El nu poate face nimic ca să se protejeze.
Cu toate acestea, în realitate, acest act de slăbiciune a fost o faptă de iubire extrordinară şi de jerfă de sine. Puterea iubirii a rupt legăturile morţii şi a deschis porţile Raiului. Exemplul lui Cristos care şi-a vărsat Sângele ar rezuma pentru noi ce înseamnă, de fapt, să fii creştin.

De-alungul istoriei, nenumăraţi bărbaţi şi femei au fost ispiraţi să calce pe urmele lui Isus şi, ca rezultat, imperii ale răului au fost distruse şi au fost demolate sisteme politice corupte.

Filosoful Peter Kreeft subliniază în cartea sa „Filosofia lui Tolkien” că ultima bătălie între bine şi rău, la fel ca în Apocalipsă, se dă între două animale mitice: Arnion, mielul blând, şi Terion, teribilul dragon. Şi Mielul învinge Fiara cu o armă secretă: propriul sânge.”
Kreeft continuă să explice, „slăbiciunea celui rău este că nu poate învinge slăbiciunea. Nu contează cât de multă putere are cel rău, mereu va fi învins de libera, iubitoarea renunţare la putere. Poate fi învins....la fel ca pe Golgota: prin martiriu.”

Satana dispreţuieşte slăbiciunea întrucât el e în căutarea puterii pământeşti. Cu cât încercăm să fim mai „puternici” şi „influenţi” în lume, cu atât Satana poate lucra asupra noastră şi câştigă teren. Gândiţi-vă la Maica Tereza. Ea a lucrat cu cei mai săraci dintre săraci şi în ochii lumii ea a fost o femeie micuţă, slabă, fragilă. Cu toate astea, ea a fost cu adevărat una dintre cele mai puternice femei care a trăit vreodată şi a fost un ghimpe în coasta Satanei. Nu a putut-o niciodată cuceri şi nici munca vrednică pe care a făcut-o.
Dacă vrem să învingem răul, calea către biruinţă este căptuşită cu umilinţă şi sacrificiu de sine. Doar când vom da totul lui Dumnezeu, vom reuşi să învingem răul.

Traducere: I.B.T.

sâmbătă, 27 octombrie 2018

Prezentarea lui Isus la templu. Virtutea lui Simeon şi profeţia Anei.

     1 februarie 1944.

     Văd cum dintr-o căsuţă umilă iese un cuplu. O mamă nespus de tânără cu un prunc în braţe, înfăşurat într-o ţesătură albă, coboară pe o scară exterioară.
     O recunosc pe Măicuţa noastră. Este tot Ea, palidă şi blondă, sprintenă şi foarte blândă în fiece gest. Este înveşmântată în alb, având deasupra o haină de un albastru pal, iar pe cap un văl dalb. Îşi duce cu multă grijă Pruncul.
     În josul scării o aşteaptă Iosif, lângă un măgăruş gri. Iosif este îmbrăcat tot în maro deschis, aceasta fiind culoarea veşmântului şi hainei deopotrivă. O priveşte pe Maria şi îi zâmbeşte. Când Maria ajunge lângă măgăruş, Iosif îşi petrece hamul pe braţul stâng şi ia pentru o clipă în braţe Pruncul, care doarme liniştit, pentru a-i îngădui Mariei să se aşeze mai bine pe şaua măgăruşului. Apoi i-l dă iarăşi pe Isus şi o pornesc la drum.
(.....)
     Maria coboară de pe măgăruş în apropierea porţii ce dă într-un fel de loc de staţionare pentru animale. Spun „loc de staţionare” pentru că este vorba de un soi de staul ori mai bine zis adăpost, unde sunt paie pe jos şi nişte ţăruşi cu inele de care pot fi legate patrupedele.
     Iosif îi da ceva bănuţi unui omuleţ ce i-a sărit în ajutor, cumpărând cu aceştia un braţ de fân, şi, scoţând dintr-un puţ rudimentar ce se află într-un colţ o găleată cu apă, îi dă măgăruşului să bea. Apoi o ajunge din urmă pe Maria şi intră amândoi în incinta Templului.
     Se îndreaptă mai întâi spre un portic unde se află aceia pe care mai târziu Isus avea să-i biciuiască fără milă: vânzătorii de turturele şi miei, respectiv zarafii. Iosif cumpără doi porumbei albi. Nu schimbă bani. Este evident că are bani potriviţi.
(.....)
     Vine în grabă un preot, nu ştiu dacă pentru că a fost chemat de Iosif sau vine din proprie iniţiativă. Maria oferă cei doi sărmani porumbei, iar eu, care ştiu care le este soarta, îmi întorc privirea în altă parte, remarcând ornamentaţiile grelei porţi monumentale, ale plafonului, ale atriului. Mi se pare însă că văd cu coada ochiului cum preotul o stropeşte pe Maria cu apă. Apă trebuie să fie, căci nu văd să i se fi pătat haina. Apoi Maria, care odată cu porumbeii îi dăduse preotului şi o grămăjoară de bani (am uitat să spun aceasta) pătrunde împreună cu Iosif în Templul propriu-zis, însoţită de către preot.
(.....)
     Maria oferă Copilul – care s-a deşteptat şi îşi întoarce nevinovaţii ochi de jur împrejur cu privirea uimită a pruncilor de doar câteva zile  - preotului.
Acesta îl ia în braţe şi îl înalţă întinzându-şi mâinile, întors fiind spre Templu, cu faţa la acel altar situat deasupra treptelor. Ritul este împlinit. Pruncul este redat Măicuţei, iar preotul se duce de acolo.
     S-a adunat lume ce priveşte curioasă. Printre oameni îşi croieşte drum un bătrânel încovoiat şi schiop, care se sprijină într-un baston. Trebuie să fie foarte în vârstă, aş spune că are fără doar şi poate peste optzeci de ani. Acesta se apropie de Maria şi o roagă să i-l dea pentru câteva clipe pe Micuţ. Maria îi face pe plac zâmbindu-i.
     Simeon – despre care eu mereu am crezut că aparţinea castei sacerdotale, este un simplu credincios, cel puţin judecând după straie – îl cuprinde şi-l sărută. Isus îi zâmbeşte cu expresia nelămurită a sugarilor. Pare că se uită la el cu multă curiozitate, căci bătrânul plânge şi râde deopotrivă, iar lacrimile-i alcătuiesc un fel de broderie, strecurându-i-se printre riduri şi aşternându-i-se ca nişte perle în barba lungă şi dalbă către care Isus îşi întinde mânuţele. Căci Isus o fi fiind Isus, dar este tot un copilaş, iar ceea ce i se mişcă pe dinainte atrăgându-i atenţia îl face să-şi dorească a pune mâna ca să priceapă mai bine despre ce e vorba. Maria şi Iosif surâd laolaltă cu cei adunaţi prin preajmă, aceştia lăudând frumuseţea Micuţului.
     Aud cuvintele bătrânului sfânt (Luca 2, 27-35) şi văd privirea mirată a lui Iosif, pe cea mişcată a Mariei, dar şi privirile din mica adunare – unele uimite şi mişcate şi altele cuprinse de bucurie – la vorbele bătrânului. In mulţime se află şi unii dintre membrii bărboşi şi îngâmfaţi ai Sinedriului; aceştia dau din cap, privind la Simeon cu o compătimire plină de ironie: trebuie că-l socotesc cu mintea dusă din pricina vârstei.
     Surâsul Mariei se topeşte într-o paloare mai accentuată atunci când Simeon îi vesteşte durerea. Cu toate că Ea ştie, cuvintele lui îi străpung sufletul. Maria se apropie mai tare de Iosif, ca pentru a cere mângâiere, şi-şi strânge cu patimă Pruncul la sân, absorbind cu sufletul însetat vorbele Anei, care a venit şi ea şi care, femeie fiind, se îndură de suferinţa ei şi îi făgăduieşte că Veşnicul Dumnezeu i-o va îmblânzi dându-i în ceasul durerii o tărie supranaturală. „Femeie, Celui care i l-a dăruit poporului său pe Mântuitorul nu-i va lipsi puterea de a-ţi da un înger să-ţi aline plânsul. Marile femei ale lui Israel nu au dus vreodată lipsă de sprijinul Domnului, iar tu eşti mai însemnată decât Iudita ori Iaela. Dumnezeul nostru are să-ţi clădească o inimă de aur curat pentru ca tu să poţi ţine piept valurilor durerii, drept pentru care ai să fii între toate făpturile cea mai măreaţă Femeie, Maica. Iar tu, Pruncule, adu-ţi aminte de mine în ceasul lucrării tale”. Aici îmi încetează viziunea.

     2 februarie 1944.
     Isus spune:
     „Din descrierea pe care tu ai făcut-o răzbat pentru toţi două învăţăminte:

     Cea dintâi învăţătură este aceea că adevărul nu se dezvăluie preotului cufundat în rituri, dar cu sufletul aiurea, ci unui simplu credincios.
     Preotul, cel care se află mereu în contact cu Divinitatea, preocupat de tot ce are legătură cu Dumnezeu, plecat spre tot ceea ce este deasupra celor trupeşti, ar fi trebuit să intuiască pe dată cine era Pruncul prezentat la Templu în acea dimineaţă. Dar, pentru a putea întrezări aceasta, trebuia să aibă un spirit viu, nu numai un veşmânt anume aşternut peste un spirit tare adormit, dacă nu mort de-a binelea.
     Spiritul lui Dumnezeu poate, dacă vrea, să lovească şi să zguduie precum un fulger sau un cutremur şi spiritul cel mai închis. Poate aceasta. Însă, în genere, pentru că este un Spirit al ordinii, după cum Dumnezeu este ordine în Fiinţa sa şi în lucrarea sa, El se revarsă şi grăieşte nu doar într-aceia care merită îndeajuns să primească revărsarea sa – căci atunci arareori s-ar revărsa, tu însăţi neavând a-i cunoaşte iluminarea – ci acolo unde vede „dorinţa” cuiva de a merita revărsarea sa.
     Cum se manifestă această dorinţă? Printr-o viaţă alcătuită, pe cât este cu putinţă, numai şi numai din Dumnezeu, întru credinţă, întru ascultare, întru curăţie, întru caritate, întru dăruire, întru rugăciune, întru rugăciune, iar nu în practici. Noaptea se deosebeşte mai puţin de ziuă decât se disting practicile religioase de rugăciune. Rugăciunea este comuniunea spiritului cu Dumnezeu, roadele sale fiind reînnoirea voastră şi hotărârea de a deveni tot mai mult ai lui Dumnezeu. Practicile religioase sunt nişte obiceiuri oarecare, pe care le săvârşiţi pentru un scop sau altul, dar mereu păstrând un sâmbure de egoism, şi care nu vă transformă nicidecum, ba mai mult, vă mai şi murdăresc cu păcatul minciunii şi al indiferenţei.
     Simeon avea această dorinţă. Viaţa nu-l scutise de greutăţi şi încercări, dar el nu şi-a pierdut această dorinţă. Vremea şi vremurile nu i-au ştirbit şi nici nu i-au zdruncinat credinţa în Domnul şi făgăduinţele sale, şi nu au slăbit dorinţa lui de a fi tot mai vrednic de a-l primi pe Dumnezeu. Iar Dumnezeu – înainte ca ochii servului său credincios să se fi închis înaintea luminii soarelui, aşteptând a se redeschide înaintea Soarelui dumnezeiesc de un roşu aprins din Cerurile descuiate prin înălţarea mea de după Jertfă – i-a trimis raza Spiritului să-l îndrepte înspre Templu ca să vadă Lumina venită în lume.
     „Din îndemnul Spitului”, spune Evanghelia. Ah, de ar şti oamenii ce Prieten desăvârşit este Spiritul Sfânt, ce Călăuză, ce Învăţător ! Dacă ar iubi şi invoca această Iubire a Preasfintei Treimi, această Lumină din Lumină, acest Foc din Foc, această Cunoaştere, această Înţelepciune, cât de multe ar şti peste ceea ce este de trebuinţă a şti !
     Vezi tu, Maria, vedeţi voi, fiii mei, Simeon a aşteptat cât i-a fost viaţa de lungă „să vadă Lumina”, să ştie împlinită făgăduinţa lui Dumnezeu, şi asta fără a se îndoi vreodată; nu şi-a zis niciodată: „În zadar stărui eu întru nădejde şi rugăciune”. A stăruit şi s-a făcut vrednic de a „vedea” ceea ce preotul şi membrii sinedriului cei plini de mândrie şi cu mintea încuiată nu au văzut: pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mesia, pe Mântuitorul, în acel prunc ale cărui căldură şi zâmbete le primea. Dumnezeu i-a surâs prin buzele mele de Copil, dându-i cea dintâi răsplată pentru viaţa sa cinstită şi pioasă.

     Cea de-a doua învăţătură priveşte cuvintele Anei. Fiind profetesă şi aceasta, ea l-a văzut în mine, nou-născutul, pe Mesia. Acest lucru este firesc dată fiind înzestrarea sa cu darul profeţiei. Însă ascultă, ascultaţi ceea ce-i spune Maicii mele, împinsă fiind de credinţă şi dragoste. Lasaţi aceste vorbe să lumineze spiritul vostru, care tremură în acest timp de întuneric şi în această sărbătoare a Luminii. „Celui care l-a dăruit pe Mântuitorul nu-i va lipsi puterea de a-ţi da un înger să-ţi aline, să aline plânsul”.
     Gândiţi-vă că Dumnezeu s-a dat pe Sine pentru a înlătura din spirite lucrarea Diavolului. Nu va putea El oare să-i înfrângă acum pe diavolii care vă chinuie? Nu va putea El oare şterge lacrimile voastre punându-i pe fugă pe aceşti diavoli şi redându-vă iarăşi şi iarăşi pacea lui Cristos? De ce nu-i cereţi oare aceasta, cu credinţă? Cu o credinţă adevărată, îndrăzneaţă, cu o credinţă înaintea căreia severitatea lui Dumnezeu, scârbit de mulţimea păcatelor voastre, să se năruie într-un surâs, izvorând iertarea şi ajutorul său, şi să se reverse binecuvântarea sa peste acest Pământ asemeni unui curcubeu care să înlăture potopul de sânge pe care voi înşivă l-aţi dorit ?
     Gândiţi-vă că Tatăl, după ce i-a pedepsit pe oameni prin potop, şi-a spus sieşi şi i-a spus patriarhului: „Nu am să mai blestem pământul din pricina oamenilor, pentru că simţurile şi cugetele inimii omului plecate sunt spre rău încă de la vârsta tinereţii; de aceea nu voi mai lovi vietăţile toate, după cum am făcut”. Şi a rămas credincios cuvântului său, nemai trimiţând potopul. Dar voi oare de câte ori nu v-aţi spus şi nu i-aţi spus lui Dumnezeu: „Dacă scăpăm de asta dată, dacă ne scapi, nu vom mai purta niciodată, niciodată războaie”, pornind totuşi după aceea altele şi altele, mereu mai înfricoşătoare? Oare de câte ori, făţarnicilor necredincioşi faţă de Domnul şi de propriul cuvânt? Cu toate acestea, Dumnezeu v-ar mai ajuta încă o data dacă marea masă a celor credincioşi l-ar chema cu încredere şi iubire pline de îndrăzneală.
     Puneţi-vă – voi care, prea puţini fiind pentru a face să se încline balanţa de partea voastră şi nu a celor mulţi care înteţesc asprimea lui Dumnezeu, îi rămâneţi totuşi credincioşi în pofida înfricoşătorului ceas care se apropie şi creşte din clipă în clipă – puneţi-vă suferinţa la picioarele lui Dumnezeu. El va şti să vă trimită îngerul său după cum l-a trimis lumii pe Mântuitorul. Nu vă temeţi. Nu încetaţi să îmbrăţişaţi Crucea. Aceasta a învins mereu uneltirile diavolului, care caută prin cruzimea omului şi nenorocirile vieţii să facă inimile pe care nu le poate răpi altminteri să cedeze deznădejdii ori să se despartă de Dumnezeu.”

Sursa: „Evanghelia, aşa cum mi-a fost revelată – Maria Valtorta”, vol 1, pag. 190-196.

vineri, 26 octombrie 2018

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din 25 octombrie 2018 prin Marija (Medjugorje)

Dragi copii, voi aveți parte de marele har de a fi chemați la o nouă viață prin mesajele pe care vi le dau. Acesta, dragi copii, este un timp de har, timp pentru convertire și chemare la convertire pentru voi și pentru generațiile viitoare. De aceea, vă chem, copilașilor, rugați-vă mai mult și deschideți-i inima voastră Fiului meu, Isus. Eu sunt cu voi, vă iubesc pe toți și vă binecuvântez cu binecuvântarea mea maternă. Vă mulțumesc că ați răspuns la chemarea mea. 


marți, 9 octombrie 2018

Mesaje ceresti - octombrie 2018 - Muntele Sfintei Treimi


Mesajul Sfintei Fecioare Maria, 6 Octombrie 2018,
Muntele Sfintei Treimi – Nusfalau, jud. Salaj, Romania

Dragi copii, nu va puteti imagina cata recunostinta am in inima. Azi am venit printre voi ca Regina a Sfantului Rozar, va rog deschideti-va inimile in totalitate, v-am pregatit un har unic. Aveti in mana un rozar? Trebuie sa stiti, micutii mei, ca cel rau este foarte inspaimantat, rozariul este un instrument in mana voastra, este arma voastra impotriva lui. Nu uitati ca este bine sa-l aveti mereu la voi. La gat aveti o cruce? Va aminteste de suferinta Domnului Isus, va reaminteste ca El si-a dat viata pentru voi. Ca mama ma rog pentru voi, ca sa fiti deschisi si sa veniti sa va rugati, sa va rugati, sa va rugati impreuna cu mine. In aceasta luna, care este dedicata rozariului, revars haruri unice asupra voastra, sa le duceti in casele voastre.
Din nou va spun deschideti-va inimile, nu va fie frica, Eu sunt cu voi. Tot ce faceti, sa fie spre gloria lui Dumnezeu, spre gloria si marirea Domnului, si venirea voastra, si suferinta voastra, si jertfa voastra, rugaciunea voastra, postul vostru, participarea la Sfanta Liturghie, toate sa le faceti spre mai marea marire a Domnului. Nu intrebati “De ce Doamne?” Domnul le stie pe toate. Nu intarzie, nici nu se grabeste, va va da harul de care aveti nevoie, la timpul potrivit.
Nu va temeti de nimic, cel rau va stramtoreaza, el are zilele numarate, de asta se zbate, unde poate, vrea sa distruga comunitatile, vrea sa distruga Biserica, dar puterile Iadului nu o vor birui. Dumnezeu se va preamari peste putin timp, si in aceasta comunitate, pentru ca, de El a fost instituita. Fiti staruitori, timpul este foarte scurt. Pentru asta va rog pe voi sa luati foarte in serios venirea voastra aici. Rugati-va si ispasiti, iubiti-va unii pe altii cu iubirea mea materna. Si aveti grija de aleasa mea.
Acceptati in continuare purtarea Crucii, in fata voastra aveti aveti exemplul Domnului Isus, care si-a dat viata pentru voi, si-a dat ultima picatura de Sange, pentru rascumpararea omenirii. Acum voi urmati, sa acceptati crucea pe care o aveti, nu va clatinati, eu sunt cu voi si ma rog cu voi, nu va las, va acopar cu mantia mea si va apar. Toate intentiile voastre le duc in fata Sfintei Treimi. Nu va temeti de incercari, toate se vor rezolva la timpul lor, cand Domnul considera de cuviinta.
Daca v-ati deschis inima, se revarsa asupra voastra un har unic, harul iubirii, iubirea materna. Veniti cu incredere si aduceti si pe altii, caci nadajduiesc ca impreuna vom invinge pe cel Rau. Sa nu uitati pentru nici o clipa, ma bucur pentru voi si va iubesc, impreuna cu Sfanta Treime.
Acum Sfanta Treime va binecuvanteaza cu harul statorniciei si al perseverentei. Multumesc ca ati raspuns la chemarea mea. Amin !




Mesajul Tatalui Ceresc, 7 Octombrie 2018,
Muntele Sfintei Treimi – Nusfalau, jud. Salaj, Romania

          Copiii mei iubiti, va sunt recunoscator ca ati spus “da” chemarii mele. Nu va puteti inchipui cat de important si de mare este da-ul vostru. A venit timpul cand aveti foarte mare nevoie unul de altul, este necesara viata de comunitate. Este nevoie de jertfa voastra, de rugaciunea si ispasirea voastra. Sa nu uitati, micutii mei, nimic nu ramane neplatit, toate le rasplatesc prin bunatatea mea.
          Sa fiti induratori si iubitori unii fata de altii, precum sunt si Eu cu voi. Iertati-va dusmanii, iubiti-i asa cumva va iubesc Eu pe voi. Este timpul, dragi copii, cand oamenii s-ar manca unul pe altul si pentru o lingura de apa, pentru lucrurile lumesti. Cand veniti sa va intalniti cu mine, nu aduceti nimic, doar inima si sufletul vostru.
          Trecutul si prezentul vostru, se vor derula in fata ochilor vostri si ceea ce ati omis va va durea cel mai mult. Acum mai tine timpul de har. Astazi va implor sa reparati ce se poate, indestulati pentru cele care le-ati amanat. Nu faceti altceva, doar zambiti unii altora si iubiti-va. Va fi tot mai mare nevoie de voi. In primul rand, voi trebuie sa va purificati sufletul si trupul.
          O picatura din aceasta apa tamaduitoare care este pe Munte, face mult mai mult decat orice apa din lume. Pretuiti aceste haruri, pentru ca sunt daruri pentru voi. Eu v-am chemat aici pentru misiunea de ispasire, dar nu uitati micutii mei, daca nu luati in serios ce va cer prin fiica mea, atunci veti putea vedea ce se va intampla in viitorul apropiat, cand veti vedea cum oamenii pier. O sa va doara mult pentru ca puteati sa faceti mult mai mult pentru omenire si nu ati facut, n-ati pus in practica ce v-am cerut.
          Ne cere Tatal, sa privim in sufletele noastre, sa ne hotaram ca incepand de azi, sa vrem sa fim altfel:
          - daca sunt bun, sa doresc sa fiu si mai bun;
          - daca iubesc pe altii, vreau sa iubesc tot mai mult;
          - daca am facut ceva pentru acest Munte, spre slava lui Dumnezeu, de acum vreau sa fac mai mult;
          - daca am facut ceva pentru Biserica mea, de acum o sa fac mai mult
          - daca m-am rugat pentru intreaga omenire, de acum vreau sa ma rog mai mult.
          Aceasta cere Tatal ceresc de la noi sa punem in practica. Timpul este scurt, traiti cu acest har. Daca ati sti cat de mare nevoie este de voi, n-ati mai pleca de aici, ati ramane in rugaciune zi si noapte, ati ispasi si l-ati ruga pe bunul Dumnezeu “indura-te Doamne de aceasta lume pacatoasa’. Nu uitati micutii mei ca Eu ma bucur pentru voi si va iubesc asa cum sunteti, ma bucur ca ati acceptat jertfa, dar mult mai mult ma bucur pentru aceia care vor fi statornici, venind aici in continuare, pentru ca lumea sa se salveze. Aduceti cu voi si pe altii, multi sunt chemati, putini raspund, asa ca va rog ca da-ul vostru sa il spuneti si astazi si toate sa le faceti spre mai marea slava a lui Dumnezeu, spre bucuria Maicii Domnului, pentru salvarea sufletelor voastre si a altora. Acum Sfanta Treime va binecuvanteaza cu harul statorniciei si al perseverentei. Multumesc ca ati raspuns chemarii mele. Amin !

joi, 4 octombrie 2018

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din 2 octombrie 2018 - Apariţia avută de Mirjana (Medjugorje)


Dragi copii, vă chem să fiți curajoși, să nu renunțați, căci și cel mai mic bine, cel mai mic semn de iubire, biruie răul ce e tot mai vizibil. Copiii mei, ascultați-mă, ca să biruie binele, ca să cunoașteți iubirea Fiului meu - aceasta e cea mai mare fericire! - ca să cunoașteți mâinile Fiului meu care îmbrățișează, ca să-L cunoașteți pe El care iubește sufletul, pe El care s-a dat pentru voi și se dă mereu, iar și iar, în Euharistie, pe El care are cuvintele vieții veșnice. A cunoaște iubirea Lui, a păși pe urmele Lui înseamnă a avea bogăția spiritualității. Aceasta e bogăția ce naște sentimente bune și vede iubirea și bunătatea peste tot. Apostolii iubirii mele, copiii mei, fiți precum razele Soarelui care, cu căldura iubirii Fiului meu, încălzesc pe toți în jur. Copiii mei, lumea are nevoie de apostolii iubirii, lumea are nevoie de multă rugăciune, dar de rugăciuni spuse cu inima și cu sufletul, nu rostite doar cu buzele. Copiii mei, tindeți spre sfințenie, dar în smerenie, în umilința ce Îi permite Fiului meu să facă prin voi ce dorește El. Copiii mei, rugăciunile voastre, cuvintele, gândurile și faptele voastre - toate acestea vă deschid sau vă închid porțile către Împărăția Cerului. Fiul meu v-a arătat calea și v-a dat speranță, iar eu vă mângâi și vă încurajez, căci, copiii mei, eu am cunoscut durerea, dar am avut credință și speranță. Acum am parte de răsplata vieții în Împărăția Fiului meu. De aceea, ascultați-mă, aveți curaj și nu renunțați! Vă mulțumesc. 


Sursa: https://www.medjugorje.ws/ro/messages/



miercuri, 3 octombrie 2018

Papa Francisc = un papă New Age

Papa Francisc la Sf. Liturghie în capela Casei Sf. Marta din Cetatea Vaticanului  (Vatican Media)
Papa Francisc: «Aș vrea să vă pun tuturor o întrebare: voi vorbiți cu îngerul vostru? VOI CUNOAȘTEȚI NUMELE PE CARE ÎL ARE ÎNGERUL VOSTRU? Îl ascultați pe îngerul vostru? ...» (omilie - Casa Marta, 2.10.2018)


Însă:
ESTE CONDAMNABILĂ PRACTICA POPULARĂ DE A DA NUME ÎNGERILOR, excepție Mihail, Gabriel și Rafael pe care-i regăsim în Scriptură", ne avertizează Biserica împotriva acestei practici, conf. ”Îndreptar asupra pietății populare și liturgice”, (217) al Congregației Sfântului Scaun pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor.

În mișcarea New Age întâlnim adesea inițieri în comunicarea și aflarea numelui îngerilor, (f-cție de data nașterii, de ex.) despre care se spune că oferă vindecare, puteri și te ajută “să-ți trăiești viața la maxim”.

De fapt, încercarea de a afla numele sau de a da un nume îngerului nostru păzitor este o idee proastă din trei motive principale.

În primul rând, Dumnezeu a creat o mulțime de îngeri, mai mulți decât am putea număra, totuși El le-a dat oamenilor numai trei nume (de îngeri) în Sfânta Scriptură: Sf. Gabriel, Sf. Mihail și Sf. Rafael. Deoarece asta e tot ceea ce Dumnezeu a ales să ne dezvăluie despre identitatea anumitor îngeri, nu ar trebui să încercăm să descoperim numele altor îngeri. Această cunoaștere este mai presus de starea noastră și căutarea nu numai că ar fi nerecunoscătoare, ci ar însemna cădere în viciul curiozității.
Sacra Scriptură relevă relatări ale oamenilor care încearcă să afle numele îngerilor, însă fără nici un suces. În Cartea Genezei, patriarhul Iacob nu a reușit să afle numele ființei misterioase care s-a luptat cu el în deșert. Iacov l-a întrebat: "Spune-mi numele tău." El a răspuns: "De ce întrebi numele meu?"

Când un înger i-a apărut mamei lui Samson, așa cum este scrie în Cartea Judecătorilor, ea i-a spus soțului său: "Un om al lui Dumnezeu a venit la mine; avea înfățișarea unui înger al lui Dumnezeu, cu adevărat înfricoșător. Nu l-am întrebat de unde a venit, nici nu mi-a spus numele lui. Dar el mi-a spus: "Tu vei concepe și vei purta un fiu ..." Când îngerul s-a întors, tatăl lui Samson l-a întrebat: "Cu ce nume te cheamă, ca să te onorăm când se vor adeveri cuvintele tale?" Îngerul Domnului i-a răspuns: De ce îmi ceri numele? Este magnific."

În al doilea rând, actul de numire are o mare importanță. A numi ceva înseamnă a pretinde autoritate asupra aceluia. În Grădina Edenului, Dumnezeu i-a dat lui Adam dominația asupra animalelor. Ca exercițiu al autorității lui Adam, Dumnezeu i-a adus animalele lui Adam, pentru ca acesta să le dea un nume potrivit. Totuși, Dumnezeu i-a adus lui Adam doar creaturile care aveau o natură inferioară celei umane (sau de aceeași natură, ca în cazul Evei). Însă, Dumnezeu nu i-a adus lui Adam creaturile care erau de o natură mai înaltă decât oamenii, adică spiritele fără trup. Prin urmare, nu este în autoritatea noastră să dăm nume sau să aflăm numele unor creaturi care au o ordine creată mai înaltă decât a noastră.

Să știi numele unui înger înseamnă să descoperi mai mult despre identitatea lui, ca atunci când știm numele unei ființe umane. Deoarece îngerii sunt pur și simplu spirite, a cunoaște numele lor înseamnă cunoașterea esenței lor, a chiar miezului ființei lor și scopul creării lor. Însă, această cunoaștere Îi este rezervată lui Dumnezeu și celor din ceruri cu care El împărtășește această cunoaștere.

În al treilea rând, când încercăm să descoperim numele Îngerului nostru păzitor, vom căuta apoi semnale că îngerul nostru încearcă să ne răspundă. Desigur, am putea greși mult legat de "semnale", ele, de fapt, ne fiind nimic de genul ăsta și, în final, doar ne-am înșela singuri. Și nu numai atât, ci tot așa cum suntem mereu în compania îngerilor, suntem și în compania demonilor. Dacă demonii văd că încercăm să descoperim numele Îngerului nostru păzitor, și cunosc genul de lucruri pe care noi le interpretăm în mod greșit ca fiind semne (pentru că demonii sunt înșelători străluciți), ei se pot masca în îngeri de lumină și ne pot trimite semnale false. Dacă observă că urmăm înșelăciunea lor, ei ne pot conduce pe căi greșite. Acesta este motivul pentru care sfinții au dezvăluit evenimentele supranaturale din viața lor confesorului sau conducătorului lor spiritual, ca să se protejeze împotriva înșelăciunii demonice.

Și mai există un ultim motiv: Biserica avertizează împotriva acestei practici. Potrivit ”Îndreptar asupra pietății populare și liturgice”, (217) al Congregației Sfântului Scaun pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor:
„Pietatea populară față de Sfinții Îngeri, legitimă și salutară, poate duce totuși la unele devieri, de exemplu.... este condamnabilă practica populară de a da nume Îngerilor, excepție Mihail, Gabriel și Rafael pe care-i regăsim în Scriptură”.
În concluzie, deoarece omenirea a fost făcută având un rang mai mic decât cel al îngerilor, nu trebuie să ne asumăm un loc mai înalt, încercând să numim sau să aflăm numele îngerilor care sunt desemnați să ne servească și să ne călăuzească. Biserica descurajează această practică pentru propria noastră protecție, precum și toate sfaturile necugetate (rău intenționate) de a încerca comunicarea cu lumea spirituală, pentru că acest lucru ne poate deschide către o influență demonică, pe care Dumnezeu o poate permite pentru a ne învăța o lecție de umilință.

Îngerul vostru are un nume, dar este un nume misterios și sfânt. Există un motiv pentru care Dumnezeu a ales să nu permită sufletului să știe numele îngerului său. Ar putea părea ciudat pentru noi, însă nu trebuie să ne facem griji; tot ce trebuie să știm este că avem un dar uimitor - un Înger păzitor - care este mereu acolo pentru noi.
Din aceste motive, este clar că nu suntem îndreptățiți să cunoaștem mai multe despre îngerii noștri decât ne-a dezvăluit Dumnezeu. Este pentru binele nostru. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne familiarizăm cu ei. Căutați zilnic îndrumarea Îngerului Păzitor prin rugăciune, învățați cum să îl iubiți și să îl urmați, dar nu încercați să-i cunoașteți numele puternic!


Mesajul dat Mariei Divinei Milostiviri

Mama Mântuirii: Puteți să le cereți îngerilor lui Dumnezeu să se roage pentru voi, însă niciodată să nu le cereți să vă dea puteri

Duminică, 30 noiembrie 2014, la ora 17:20.
Dragii mei copii, niciodată nu trebuie să vă rugați la îngerii lui Dumnezeu, pentru că ei sunt slujitorii Lui și strădania lor este doar ca să-i dea Slavă lui Dumnezeu și să facă Preasfânta Sa Voință. Rugăciunea este un act de adorare și când voi vă adresați îngerilor lui Dumnezeu din Ierarhia Sa Cerească, trebuie s-o faceți întotdeauna cu intenția de a le cere să se roage pentru voi. Dacă voi încercați să comunicați cu Ierarhia Cerească a Îngerilor, atunci trebuie să faceți aceasta doar pentru a cere ajutorul și îndrumarea lor pentru ca voi să faceți Preasfânta Voie a lui Dumnezeu.

Aceia dintre voi care cred că vor primi puteri de la Îngerii lui Dumnezeu se înșală. Puterea dată îngerilor poate veni numai de la Dumnezeu și voi niciodată nu trebuie să-i folosiți pe ei ca înlocuitor al rugăciunii către El. Astăzi, atât de multe suflete încearcă să comunice cu îngerii din motive egoiste și pentru a obține puteri care n-au nimic de a face cu Dumnezeu. Obsesia legată de îngeri poate conduce la o teribilă decepție deoarece aceasta poate atrage spiritul răului dacă nu sunteți atenți.

Atunci când faceți apel la îngerii lui Dumnezeu ca să vă ajute, voi trebuie întotdeauna să vă faceți mai întâi Semnul Crucii cu Apă Sfințită și apoi să le cereți ajutorul în numele lui Isus Cristos. Dacă voi nu faceți așa, și folosiți orice obiect care nu e asociat cu Creștinismul când chemați îngerii să vă ajute, atunci aceasta poate invita spiritul rău în viața voastră. Odată ce se întâmplă aceasta, vă va fi aproape imposibil să scăpați de el.

Preocuparea de a comunica cu îngerii poate conduce la implicarea în ocultism. 

Odată ce se întâmplă aceasta, voi îi veți atrage pe acei îngeri care au fost aruncați din Cer de Tatăl Meu Ceresc. Ei acum cutreieră Pământul cu sutele de mii căutând un adăpost. Sufletele care se lasă deschise la influența lor pot fi rapid implicate într-o lume a spiritelor care nu este de la Dumnezeu. Odată ce voi vă amestecați cu lumea spiritelor iadului, nu vă veți mai găsi pacea. Acești îngeri căzuți vă vor ademeni într-o plasă de înșelăciuni. Mai întâi, veți simți un sentiment de speranță și apoi veți crede că vă puteți controla toate aspectele vieții voastre, cu ajutorul acestor îngeri. În cele din urmă, veți crede în mod greșit că voi vă puteți controla destinul în întregime. Tot soiul de noțiuni false de pace vă vor umple mintea, însă curând după aceasta veți simți o groaznică stare de nefericire.

Intrând în legătură cu asemenea spirite, despre care credeți că sunt îngeri ai lui Dumnezeu, dar care nu aparțin Împărăției Sale, veți fi conduși să vă implicați în ocultism, care vă va orbi față de Adevăr și vă va distruge sufletul.

Dumnezeu nu le acordă Îngerilor Lui permisiunea ca ei să vă ofere daruri, pentru că acestea pot veni doar de la El. Îngerilor lui Dumnezeu le puteți cere doar să se roage pentru voi, însă niciodată să nu le cereți să vă dea bunuri lumești sau puteri spirituale. Atunci când voi idolatrizați îngerii și căutați aceste lucruri, vă faceți vinovați de încălcare Primei Porunci a lui Dumnezeu.

Mama voastră Preaiubită, Mama Mântuirii


Avertizări referitoare la devotamentul fanatic față de îngeri
Nu uitați că satana și îngerii lui căzuți sunt cei care cu meticulozitate și viclenie v-au atras către aceste minciuni de care nu sunteți conștienți. Acelora dintre voi care promovează aproape fanatic devotamentul față de îngeri le spun următoarele: de ce nu răspândiți mai întâi Cuvântul Lui Dumnezeu, al Tatălui Meu Veșnic? Oare această obsesie îngerească nu este o altă formă de idolatrie? Da, este firesc să vă rugați pentru ajutorul sfinților îngeri însă, puneți-vă întotdeauna întrebarea: oare devotamentul meu față de îngeri nu este cumva în detrimentul celui pe care ar trebui să-l am față de Isus, sau Dumnezeu Tatăl Veșnic? Dacă este așa, atunci mă ofensați pe Mine, Divinul vostru Mântuitor, Isus Cristos. Treziți-vă din minciunile spiritualismului. Acei îngeri, care vă atrag prin acest fel de practici, nu provin din Cer sau din Lumină. Par să provină din lumină, dar asta nu este decât înșelătoria folosită de satana și demonii săi ca să-și camufleze ingenios faptele. (mesaj din 15 mai 2011)

Există doar un singur Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt în Una Sfântă Treime. Orice alți zei vin de la satana, indiferent sub ce mască atractivă s-ar ascunde. Vă rog să nu vă irosiți viața veșnică, crezând în acele credințe care onorează practicile new age, incluzând aici Reiki, Yoga, meditații new age, cărți de tarot, clarvăzători, lecturi metafizice, slăvirea îngerilor asociați cu maeștri iluminați. Încet dar sigur, aceste practici oculte încep să fie acceptate nu numai de societatea vostră ci și de Bisericile Catolice și Creștine. Aceste false doctrine religioase se răspândesc atât de repede încât au prins în mreje miliarde de copii ai lui Dumnezeu, care și-au găsit astfel o falsă alinare și nu mai recunosc existența lui Dumnezeu, Unul Adevărat. (Mesaj din 07 martie 2012)

surse info:

(217) The practice of assigning names to the Holy Angels should be discouraged, except in the cases of Gabriel, Raphael and Michael whose names are contained in Holy Scripture.

sursa text Francisc: