joi, 30 august 2018
miercuri, 29 august 2018
Postul de stiri catolice Church Militant cere acum demisia papei Francisc
Remarcabil este faptul ca postul de stiri catolic international Church Militant, pe care il urmaresc de cativa ani si care nu l-a criticat niciodata direct pe papa, dar i-a criticat pe cardinali si episcopii cu probleme de comportament si doctrina, acum ii cere demisia papei in termeni foarte duri! Stirea ca o parte a credinciosilor si persoanelor consacrate cere demisia papei ruleaza acum pe toate posturile internationale.
„Pentru salvarea sufletului tau, Sfinte Parinte, trebuie ACUM sa demisionezi!”
„Tu insuti esti un cardinal care ai acoperit abuzurile”.
„Iti lipseste sinceritatea, pui doar o fatada de compasiune pentru victime si apoi te intorci la Vatican si conspiri in continuare cu cei care abuzeaza si acopera abuzurile, caci te-ai inconjurat cu astfel de lupi in piele de oaie.”
„Marturiseste-ti greselile inainte de a sta in fata Domnului.”
„Church Militant confirma din doua surse independente ca declaratia lui Vigano este adevarata.”
https://informatiisimesaje.wordpress.com/2018/08/29/marturia-excelentei-sale-carlo-maria-vigano/
„Tu sfasii Trupul lui Cristos prin persoanele cu care te-ai inconjurat, al caror pacat e strigator la cer.”
„Nu ai credibilitate, autoritate morala, si nicio farama de decenta dupa ce ai acoperit aceste indescriptibile abuzuri.”
„Demisioneaza si da-ne inapoi Biserica!”
Sursa: https://informatiisimesaje.wordpress.com/2018/08/28/postul-de-stiri-catolice-church-militant-cere-acum-demisia-papei/
luni, 27 august 2018
duminică, 26 august 2018
Dovezi că Sâmbăta este ziua specială a Mariei
Postat de Joseph
Pronechen, 15 mai 2018.
Ce conexiuni sunt
între Biserica timpurie şi apariţiile ca cele de la Fatima care au făcut ca
sâmbăta să fie Ziua Maicii Sfinte?
Sâmbătă, 27 noiembrie 1830, era ziua de dinaintea începerii
Adventului. În acea sâmbătă, Sfânta Fecioară i-a apărut Caterinei Labouré în
capela mănăstirii Fiicelor Carităţii din Paris pentru a-i da Medalia
Miraculoasă. Descriind designul medaliei Sfânta Maria a spus (printre altele),
că medalia trebuie să aibă următoarea inscripţie: „ O, Marie, concepută fără de
prihană, roagă-te pentru noi cei care alergăm la tine.” Medalia trebuia să se
răspândească în lung şi-n lat şi continuă să fie aşa.
Sâmbătă, 19 septembrie 1846, a fost ziua în care Sfânta
Fecioară a apărut La Salette, micuţilor păstoraşi Melanie Calvat şi Maxim
Giraud cu un mesaj major despre schimbarea modului de a trăi şi convertirea
către Dumnezeu.
Sâmbătă, 9 decembrie 1531, Sfânta Fecioară de la Guadalupe i-a
apărut pentru prima dată lui Juan Diego. (Atunci era deja în vigoare calendarul
Iulian). Ea i-a spus lui Juan să meargă şi să-i spună episcopului că trebuie
construită o capelă acolo, „pentru că eu sunt cu adevărat Mama voastră plină de
compasiune, a voastră şi a tuturor celor care trăiesc împreună pe aceste
meleaguri şi a tuturor celor care mă iubesc, mă caută şi mă cheamă cu încredere
şi evlavie. În acea casă le voi asculta plânsul şi tristeţile, le voi da ajutor
în necazurile lor şi un leac pentru nenoricirile lor.”
Sâmbăta, cu siguranţă era ziua Mariei, încă de la început.
Rădăcinile adânci ale
sâmbetelor
La puţin timp după
Înviere şi în zilele de debut ale Bisericii, cinstirea Mariei într-un mod
deosebit a început în fiecare Sâmbătă. Întrucât Duminica era Ziua Domnului,
curând Sâmbăta a devenit ziua Mariei.
Sâmbetele se
evidenţiează în acele zile dedicate Fecioarei Maria”, ne spune Directoriul
Vaticanului despre evlavia populară şi Liturgică.
Într-o mare discuţie
din 1947 despre Sfânta Fecioară de la Fatima, părintele iezuit, John Harden
slujitor al lui Dumnezeu, ne-a dat o imagine clară despre faptul că sâmbăta
este ziua Mariei. El a subliniat câteva puncte de referinţă în dezvoltarea
cultului marian în zilele de sâmbătă, obsevând că „putem presupune în mod
rezonabil că ultima zi a săptămânii a fost dedicată în mod special Sfintei
Fecioare încă din primele secole ale Bisericii.”
El a subliniat că Sf.
Inocenţiu I, care a domnit între 401-417, a scris credincioşilor o scrisoare semnificativă,
prin care a decretat că fiecare sâmbătă ar trebui să fie zi de abstinenţă în
onoarea Durerilor Sfintei Fecioare Maria.
Sărind până în secolul
al VIII-lea, Ioan Damaschinul a firmat că sâmbetele au fost dedicate Mariei în
Biserica de Răsărit şi sărbătorite ca atare. Liturghiile de sâmbătă în cinstea
Mariei, s-au găsit în cărţile liturgice din secolele IX şi X.
Sfinţii Bernard, Toma
şi Bonventura au explicat dedicaţia zilei de sâmbătă către Maria, indicând
timpul odihnei lui Cristos în mormânt. „Toţi ceilalţi îl părăsiseră pe Cristos;
doar Maria a continuat să creadă. A fost ziua ei!” – ne spune o altă sursă.
Către sfârşitul
secolului al XI-lea, binecuvântatul Papă Urbam al II-lea, a cerut preoţilor şi
călugărilor să se roage sâmbătă Oficiul Sfintei Fecioare Maria şi au fost
decretate „Liturghii votive ale Sfintei Fecioaare Maria în fiecare sâmbătă a
anului, mai puţin în zilele interzise în mod expres.” Ne spune părintele
Hardon. Evlavia personală l-a determinat pe Papa Urban al II-lea să compună o
prefaţă liturgică în cinstea ei, care a fost utilizată până către sfârşitul
secolului XX.
Sfinţii au dovedit
sâmbetele
În secolul al XII-lea,
când Sfântul Bernard de Clairvaux a intrat în scenă, spune părintele Hardon” în
Biserică s-a născut o nouă eră în evlavia către Sfânta Născătoare de Dumnezeu.
Sf. Bernard avea o mare evlavie către Fecioară.
Ascultaţi ce spune în
predică Sf. Bernard: „În pericole, în îndoieli, în dificultăţi, gândiţi-vă la
Maria, chemaţi-o pe Maria. Numele ei să nu părăsească buzele voastre, inima
voastră să nu sufere de lipsa ei. Şi apoi puteţi obţine ajutorul rugăciunii ei,
mergâd pe urmele ei. Având-o pe ea ca şi călăuzitoare, niciodată nu veţi
rătăci; în timp ce o invocaţi, niciodată nu vă veţi pierde inima; atât timp ce ea
este în mintea voastră, sunteţi în siguranţă în faţa înşelăciunii; atunci când
ea vă ţie de mână, nu puteţi cădea; când sunteţi sub ocrotirea ei nu aveţi de
ce vă teme; dacă ea păşeşte înaintea voastră, nu veţi osteni; dacă vă arată
favoare, vă veţi atinge scopul.”
Iată ce predica Sf
Bernard despre Maria, punând astfel temelia sigură a sâmbetelor dedicate ei:
„Doar în Maria, credinţa Bisericii a
rămas neclintită în cele zile în care Isus a fost în mormânt. Şi, cu toate
că toţi ceilalţi s-au clătinat, ea, care zămislit pe Cristos în credinţă, a
păstrat credinţa pe care a primit-o odată pentru totdeauna şi pe care nu
a pierdut-o nciodată. Astfel, ea a putut aştepta cu speranţă certă slava
Domnului Înviat.”
Apoi Sfântul Toma de
Aquino a dat o interpretare pentru ce sâmbetele au fost dedicate Mariei.
Părintele Hardon îl citează pe d`Aquino:
„ Întrucât
Învierea a vut loc Duminica, noi ţinem această zi ca fiind sfântă în locul
Sabatului, aşa cum au făcut evreii din vechime. Cu toate astea noi sfinţim
şi Sâmbăta în cinstea Fecioarei Maria, care a rămas neclintită
în credinţă, toată ziua de sâmbătă, după moartea Fiului ei.”
În secolul al XVI-lea, Sf. Carol Borromeo,
s-a rugat rozarul ca oficiu al Sfintei Fecioare în fiecare zi. În genunchi.
Părintele Hardon, descrie cum sfântul, „la auzul clopotului care anunţa Agelus
Domini, cădea în genunchi, chiar şi pe stradă indiferent dacă era ud sau
noroios.” Totodată el a pus să fie aşezată o icoană cu Maica Domnului pe
intrarea principală a fiecărei biserici din dieceză, pentru ca să-şi amintească
credincioşii că ea este Poarta Cerului....Sfântul Alfons de Linguori notează
despre el că postea cu pâine şi apă în fiecare sâmbătă a anului pentru a o
lăuda pe Maica Domnului.
Sfântul Carol Borromeo
a murit intr-o zi de sâmbătă în 3 noimebrie 1584.
În 14 decembrie 1591,
tot într-o zi de sâmbătă murea un alt mere devotat al Maicii Sfinte – Sfântul
Ioan al Crucii.
Părintele Hardon spune
că un martor ocular a mărturisit sub jurământ că Ioan al Crucii a spus cu
câteva ore înainte morţii: „ Maica lui Dumnezeu şi a Carmelului, se grăbeşte cu
har în Purgator, sâmbăta, şi eliberează acele suflete care i-au purtat
scapularul. Binecuvântată fie această Maică plină de har, care doreşte ca în
această zi de sâmbătă să plec din această viaţă.”
Părintele Hardon a
remarcat că în secolul al XVIII-lea , Sf. Alfons de Linguori a scris: „ Este
cunoscut faptul că Sâmbăta a fost dedicată ca zi a Mariei de către Biserică,
pentru că a fost Sabathul, după moartea Fiului ei, ea rămânând neclintită în credinţă.
Pentru acest motiv, credincioşii care o cinstesc pe Maria au grijă să o
cinstescă în această zi cu o devoţiune particulară şi mai ales prin post...Eu
afirm că cei care practică această evlavie nu se pot pierde; nu spun că cei
care mor în păcat de moarte, Sfânta Fecioară îi va elibera, ci că cei devotaţi
ei, cu ajutorul ei, vor persevera cu uşurinţă în harul lui Dumnezeu şi obţin o
moarte bună...În toate Sâmbetele ar trebui să practicăm o devoţiune
în cinstea Maicii Sfinte; să primim Sfânta Împărtăşanie, să mergem la o Sfântă
Litughie, să vizităm o icoană a ei...sau ceva de acest fel.”
Rolul major al Sâmbetelor
Fatima subliniază din
nou legătura cu evlavia Sâmbetelor mariane.
Sâmbătă 13 octombrie 1917, a fost ziua în care a vut loc marea
minune a soarelui de la Fatima. Ziua în care s-a identificat ca Fecioara
Sfântului Rozar – şi a apărut şi ca Fecioara durerilor şi ca Fecioară a
Muntelui Carmel, datorită importanţei scapularului.
Sâmbătă, 17 decembrie 1927, sora Lucia a avut o viziune cu Isus.
În Pontevedra, Spania, ea a mers în faţa Preasfântului Sacrament din tabernacol
pentru că voia permisiunea Cerului ca să dezvăluie o parte a secretului pe care
directorul ei spiritual a rugat-o să-l includă în memoriile ei. Ea L-a întrebat
pe Isus: cum ar trebui să se confromeze la ceea ce i s-a cerut şi anume, să
spună despre originea devoţiunii către Inima Imaculată a Mariei, dacă aceasta
este inclusă în secretul pe care Sfânta Fecioară i l-a mărturisit?”
Apoi Lucia
continuat la persoana a III-a: „ Isus i-a făcut cunocut foarte clar aceste
cuvinte: „Fiica Mea, scrie ce ţi s-a cerut. Scrie tot ce Sfânta Fecioară ţi-a
revelat în timpul apariţiei, în care vorbeşte despre devoţiune. În ceea ce
priveşte secretul, păstrează-l sub tăcere.
La ce s-a referit
Lucia? Ce i s-a cerut să dezvăluie? A fost despre devoţiunea către Inima
Neprihănită a Mariei, o altă parte insemnată a mesajului de la Fatima. Ea a
scris în mod special în anul 1917: „ Sfânta Fecioară a spus: ..Isus doreşte ca
eu să fiu cunoscută şi iubită. El vrea să stabilească în lume devotamentul
către Inima Mea Neprihănită. Promit salvare celor care o îmbrăţişează şi aceste
suflete vor fi iubite de Dumnezeu, ca flori aşezate de mine care să-I
împodobească tronul.”
Iată toată evlavia
către Inima Neprihănită a Mariei pe care Isus i-a spus Luciei să fie revelată.
I-a spus aceasta într-o zi de sâmbătă, Ziua Mariei.
Totodată ce cerere
majoră a făcut Sfânta Fecioară la Fatima? Devoţiunea celor cinci prime
Sâmbete. Ea i-a spus Luciei:
"Priveşte fiica
mea, la inima mea încoronată de spini, pe care oamenii nerecunoscători o
străpung în fiecare moment prin blasfemiile şi ingratitudinea lor. Măcar
tu încearcă să mă mângâi şi spune tuturor că toţi cei care timp de cinci luni
în fiecare primă sâmbătă din lună se vor spovedi, vor primi sfânta
Împărtăşanie, vor recita o parte din Rozariu şi-mi vor ţine companie timp de 15
minute meditând cele 15 mistere ale Rozariului, cu intenţia de a-mi oferi
reparaţie, eu le promit că îi voi asista în ora morţii cu toate harurile necesare
pentru mântuirea lor".
Referinţa
devoţiunii celor Cinci Prime Sâmbete – Ziua pe care Biserica
i-a dedicat-o Maicii Domnului – combinată cu Sfânta Împărtăşanie şi cu Rozarul
pe care Sfânta Fecioară l-a cerut în timpul fiecărei apariţii a ei, nu putea fi
o cerere şi o promisiune mai clară. Nici referinţa că în data de 13 octombrie,
Sâmbătă, în timpul Minunii Soarelui, ea a apărut ca Sfânta Fecioară a
Durerilor.
Puţini ştiu faptul că
în 13 octombrie, într-o sâmbătă a anului 1973, Sfânta Fecioară a apărut sorei
Agnese Sasagawa, la Akita, cu câteva avertismente severe pentru lume,
dacă oamenii nu se căiesc.
Sâmbătă, 13 Octombrie 2017, Biserica a celebrat Aniversarea a
100 de ani a apariţii de la Fatima, apariţie în care Sfânta Fecioară a adus un
mesaj esenţial lumii.
Oare nu e timpul să o
cinstim pe Sfânta Fecioară Maria în fiecare sâmbătă?
marți, 21 august 2018
vineri, 17 august 2018
Arhiepiscopul Sheen avertizează despre criza creştinătăţii
Cu o viziune spirituală sfântă de lungă durată, Episcopul
Sheen a văzut rădăcinile crizei actuale sădite şi crescute încă din 1974, însă
ne dă un antidot.
„În primul rând, noi suntem la sfârşitul
Creştinătăţii,” a spus solemn episcopul Fulton Sheen în 1974, în timpul unei emisiuni
tv. Acum spunem nu creştinătăţii, nu Bisericii. Ţineţi minte ce spun.”
Apoi a definit ce vrea să spună.
„Creştinismul este viaţă economică, politică, socială inspirată de principii
creştine. Aceasta se încheie – o vedem murind. Priviţi la simptome: divizarea
familiilor, divorţ, avort, imoralitate, necinste generală.”
Era în 1974. Azi, ştim că este mult mai
rău, apărând în această imagine şi definiţia căsătoriei şi a teoriei de gen.
Şi...criza din Biserică.
El a amintit de 22 de civilizaţii care
s-au degradat de la începutul lumii. 19 dintre ele au putrezit şi s-au distrus.
„Trăind în ea zi de zi, nu vedem
declinul”. Aduceţi-vă aminte că era 1974. Luăm ca pe ceva de la sine înţeles, -
neobişnuim cu lucrurile şi aproape că le acceptăm ca fiind o regulă. A respinge
declinul tot mai răspândit nu este o regulă? Câţi catolici acceptă mesajul lui Humanae
Vitae?
Sheen a subliniat că „presa pe care o
citim, televiziunea la care ne uităm, sub nici o formă nu sunt inspirate de
principiile creştine. De fapt, din partea multora dintre noi, există tendinţa
de a coborî şi noi acolo jos ca să cunoaştem lumea – nu ca să o ridicăm. Ne
temem să fim nepopulari – aşadar mai bine mergem cu mulţimea.”
Bunul episcop a remarcat că trăim în cea
de-a patra perioadă de 500 de ani a istoriei Bisericii, explicând că Biserica
nu este un lucru continuu – moare şi se ridică din nou. Urmează principiul lui
Cristos însuşi, ca preot şi victimă.
„Şi vine înfrângerea, moartea aparentă,
suntem puşi în mormânt şi înviem din nou. În istoria noastră creştină am avut 4
decese.”
Primele trei Căderi şi Ridicări
Prima dată când Biserica s-a aflat
într-o mare strâmtorare era în perioada Romei, în prima dintre cei 500 de ani.
A renăscut în perioada marilor misionari ca Augustin de Cantenbury în Anglia şi
Patrick în Irlanda, care au răspândit credinţa.
Apoi a venit a doua „decădere” în jurul
anului 1000 cu invazia musulmană şi divizarea Bisericii prin schisma de la
Constantinopole.
„Părea că va fi sfârşitul a toate, dar
apoi am revenit la viaţă,” a spus Sheen.
În a treia perioadă de 500 de ani,
Biserica a devenit putredă, pe măsură ce călugării şi călugăriţele au clacat.
Apoi au venit reformatorii care „aproape întotdeauna reformează lucrurile
greşite. Şi au început să reformeze credinţa. Dar nu era nimic greşit cu
credinţa – era morala care ar fi trebuit reformată. Nu este o reînnoire – o
reală reformare este necesară şi astăzi.” – Amintiţi-vă că era cu 44 de ani
înainte.
După acea perioadă, Biserica a revenit
iarăşi la viaţă, a spus Sheen.
„Iar acum, suntem în cea de-a patra
perioadă şi noi putrezim – suntem răsfăţaţi - nici un mare zel, nici o mare
învăţătură, niciun mare foc.” Totuşi există speranţă, fiindcă oricine cunoaşte
istorie nu este tulburat.”
Duşmanii Bisericii
Însă duşmanul, în fiecare dintre cele 4
perioade, a fost diferit şi distinct. Vorbesc aici despre duşmanii Bisericii.
În primii 500 de ani, au fost doctrine false, centrate în jurul persoanei lui
Cristos...ereziile Cristologice. Aşadar, Biserica era divizată şi acesta a fost
unul din motivele pentru care a fost posibil ca musulmanii să se dezvolte.”
Următoarea perioadă a cunoscut atacuri
îndreptate către capul Bisericii, ducând la despărţirea Bisericii Răsăritene.
Până în secolul al XVI-lea atacul a fost
îndreptat către „Trupul lui Christos, Trupul mistic”- Biserica. A foat perioada
Reformei.
Al patrulea inamic de azi
„Duşmanul nostru de azi este lumea –
spiritul lumii.” A spus Sheen foarte clar.
„Astăzi, trebuie să ne conformăm lumii,
altfel suntem „marcaţi”, a spus el. Trebuie să fie „politically correct.” Domnul nostru a spus: „V-am scos din lume,
voi nu mai sunteţi ai lumii.” Dar noi spunem: „ Nu, noi trebuie să câştigăm
lumea şi ca să câştigăm trebuie să fim una cu ea.” Domnul nostru spune: „ Nu mă
rog pentru lume.” El se ruga pentru spiritul lumii. Şi aceasta este cea mai
uşoară cale de a cădea – cea a lumii.
Este atât de simplu şi poate fi
justificat în mii de motive; Conciliu Vatican ne-a spus că trebuie să mergem în lume – într-adevăr,
dar nu să fim asemeni lumii, ceea ce este destul de diferit. Aşadar, azi,
acesta este atacul nostru.”
Sheen a văzut acest lucru ca fiind unul
dintre cauzele pricipale ale degenerării noastre, a morţii nostre. Noi
murim....Şi ce-are a face? Care este răspunsul?
„Răspunsul este acesta: Acestea sunt
zile minunate ca să fie trăite. Mulţumesc lui Dumnezeu...că pot trăi aceste
zile, deoarece acestea sunt zile ale testării.” Din 1974, presiunea a tot
crescut.
Sheen a explicat că era uşor să fii
creştin cu trei decenii înainte de asta. „Atmosfera era creştină, etica era
creştină; nu întâmpinai nici o problemă majoră în adaptarea noastră la o
societate creştină. Dar acum, când totul se dă peste cap, acestea sunt zile
când măştile cad şi ne dezvăluim aşa cum suntem cu adevărat.”
„ Astăzi, curentul este împotriva
noastră. Astăzi, îndemnul lumii este acesta: du-te cu lumea, du-te cu spiritul
ei.” „Ascultaţi,... corpurile moarte plutesc în aval. Doar corpurile vii
rezistă curentului. Şi astfel, bunul Dumnezeu ne testează.”
„ Şi astfel El testează creştinismul
occidental cu spiritul lumii...şi câţi dintre noi cad? Ar fi oare episcopul
Sheen surprins de cât de departe a ajuns corupţia şi decadenţa?
El dă exemplul israeliţilor care au fost
încercaţi în deşert. „Aceasta face acum cu noi. Acum, noi arătăm ceea ce suntem
cu adevărat.” Sf. Ioan spune în epistola sa: „ Ei nu ne-au iubit cu adevărat de
la început. De aceea ne-au părăsit!”. Şi astfel, sufetele care cad nu au reuşit
să treacă testul. E asemeni testului pe care au trebuit să-l treacă evreii.
Episcopul a subliniat faptul că
majoritatea israeliţilor care au cercetat Ţara Făgăduită (care au fost trimişi
în recunoştere - n.tr), au spus oamenilor că nu vor putea intra acolo, deoarece
locuitorii de acolo erau prea puternici. Însă „majoritatea nu are întotdeauna
dreptate”! Doar Caleb şi Joshua, „raportul minoritar”, nu au fost de acord cu
asta. Iar ei au avut dreptate.
Sheen a avertizat: „Ceea ce vom avea în
Biserică, va fi acel raport minoritar: un raport minoritar al surorilor, un raport
minoritar al preoţilor, un raport minoritar al laicilor – nu acea minoritate
agresivă şi creatoare de probleme, ci acea minoritate ca şi Caleb şi Joshua,
care se încrede în Dumnezeu. Aşadar, suntem supuşi încercării, aşa cum au fost
şi evreii la vremea respectivă.
El a continuat: „Nu e departe acel timp
şi poate, unii îl vor apuca, când va veni timpul luptelor şi al testării.
Domnul nostru a spus că: Satana te va cerne ca pe grâu. Şi noi suntem cernuţi
ca şi grâul. Aşadar putem doar să-i mulţumim lui Dumnezeu că trăim aceste zile.
Cu adevărat este frumos. Acum noi putem spune „da” ori „ba” şi putem rezista
atacului, criticând şi ridiculizând, fiindcă acesta este spiritul lumii al
acestor zile printre creştini.
Sfat neşteptat, surprinzător
Sfântul episcop a clarificat că
într-adevăr situaţia nu este chiar atât de sumbră.
De ce? Fiindcă avem o imagine a
Bisericii în toiul unei crescânde opoziţii ale lumii. Şi, prin urmare, trăiţi-vă viaţa într-o deplină conştienţă a timpului
testării, şi raliaţi-vă aproape de Inima lui Cristos. Fiţi minoritatea !”
El, cu adevărat avea urechile ciulite la
următoarea revelaţie şi recomandare.
Şi dacă, în zilele noastre există ceva
ce trebuie restaurat, aş spune că este violenţa.Violenţa! Împărăţia Cerului
este câştigată prin violenţă. Şi doar cei violenţi o vor cuceri.”
Nu ar trebui să fie oare vorba de pace?
Să-l ascultăm pe marele Episcop Fulton Sheen cum explică şi din punct de vedere
biblic.
El a observat că atunci când Biserica
scapă lucruri, lumea le ridică, dar le suceşte într-un mod greşit. De exemplu,
a lăsat să cadă misticismul şi tinerii s-au întors către medicamente şi
droguri.
Iar noi lăsăm să cadă violenţa,
disciplina, angajamentul faţă de Cruce şi lumea le ridică...de aceea în această
ţară nu se opreşte violenţa. Trebuie doar să...angajăm mai mulţi poliţişti, să
construim mai multe spitale pentru dependenţi. De ce? Deoarece nu există, acolo
înăuntru, nici un motiv moral care să-i oprească.”
Nu au dreptate? Care este de regulă
primul răspuns? Cheltuieli mai mari de la guvern şi mai multe legi şi problema
va fi rezolvată. Da...cum să nu...
Sheen a explicat: Domnul nostru a spus:
„ Am venit să aduc sabia. Nu pace! Noi, mereu vorbim despre pace, pace, pace!
Da, pentru că au avut loc acele războaie (al II-lea Mondial, cel din Coreea) –
dar noi nu ne luptăm cu noi înşine – şi nu va fi nici o pace în lume, până ce
nu facem întâi război. Iarăşi repet: Domnul nostru a spus: „ Nu am venit să
aduc pace, ci sabia!” El nu a utilizat cuvântul pace, decât după Paşti.”
Pacea socială, pacea lumii este
extinderea păcii individuale, cea din inimile noastre. Când suntem în cele
drepte cu Dumnezeu, atunci vom fi corecţi şi cu semenii noştri. Când nu suntem
în pace cu Dumnezeu, vom fi în neregulă cu toţi ceilalţi.”
El a spus tuturor să ia în serios
petrecerea unei ore în Faţa Sfântului Sacrament, în fiecare zi, nu doar pentru
sufletele noastre, ci pentru lume şi pentru a ne consolida apartenenţa la
minoritate. „Este violenţă” pentru noi înşine...destul de uşor de înţeles.
Arhispiscopul Sheen a subliniat: „Domnul
păstrează rezerve. Ne antrenează. Ne pregăteşte pentru o nouă Biserică. Iar El
este cu noi – pur şi simplu nu putem adăuga reguli – doar ceea ce am câştigat
deja de fapt, atâta doar că ştirile încă nu au ieşit la suprafaţă – şi violenţa
trebuie restabilită.”
marți, 14 august 2018
SFÂNTA FECIOARĂ MARIA
SFÂNTUL DOMINIC ÎI OBLIGĂ PE DEMONI SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL ÎN TIMPUL UNUI
EXORCISM
Când
Sfântului Dominic, cel care a răspândit devoţiunea rozarului, predica despre
Rozar lângă Carcassone, i-a fost adus la el un albigesian (membru al unei
miscări eretice franceze din secolul al XII-lea – n. tr.), care era posedat de
diavol, l-a exorcizat în prezenţa unei mari mulţimi; se pare că au venit
să-l audă predicând peste 12.000 de oameni.
Diavolii care îl posedau pe acest nenorocit au fost obligaţi să răspundă la
întrebările Sfântului Dominic în ciuda voii lor. Ei au spus că în trupul
acestui biet om erau 15.000 dintre ei fiindcă el a atacat cele 15 mistere ale
Rozarului; Ei au mărturisit că (Sf. Dominic), prin predicarea rozarului a
zguduit cu groază adâncurile iadului şi că el era omul pe care-l urau cel mai
mult din întreaga lume, din cauza sufletelor pe care le-a smuls de la ei prin
intermediul Sfântului Rozar.
Apoi au mai revelat şi alte lucruri.
Sfântul Dominic a pus rozarul lui în jurul gâtului albigesianului şi a
întrebat diavolii, care este sfântul din Ceruri, de care ei se tem cel mai mult
şi cine ar trebui aşadar să fie cel mai iubit şi cinstit de către oameni.
La asta, au început să urle într-un mod total supranatural, încât mulţi
oameni au căzut la pământ de frică. Apoi, utilizându-şi toată şiretenia ca să
nu răspundă, diavolii au început să plângă, să se smiorcăie pentru a inspira
milă, aşa încât mulţi oameni au început să plângă din pură milă pentru ei.
Diavolii vorbeau prin gura albigesianului cu o voce de-ţi frângea inima:
„Dominic, Dominic, ai milă de noi. Îţi promitem că nu te vom răni
niciodată. Mereu ai avut compasiune pentru păcătoşi şi pentru cei în primejdie;
ai acum milă şi de noi căci suntem la mare anaghie. Noi suferim deja atât de
mult, de ce îţi găseşti plăcere în a ne mări suferinţa? Nu poţi fi mulţumit de
suferinţa noastră fără a mai adăuga la ea? Ai milă de noi! Ai milă de noi!”
Sfântul Dominic nu era unul dintre cei care să se fi lăsat mişcat de
patosul acestor duhuri nenorocite şi a spus că nu-i lasă în pace până ce nu vor
răspunde întrebării lui. Apoi au spus că îi vor şopti lui Dominic, în aşa fel
încât doar el să-l poată auzi. Dar Dominic a insistat cu fermitate să răspundă
clar şi cu fermitate. Dar apoi diavolii au tăcut şi au refuzat să mai scoată
vreun cuvânt, ignorând complet ordinele Sfântului Dominic. Aşadar el a
îngenunchiat şi s-a rugat Maicii Domnului aşa: „ O, preafrumoasă şi
preaputernică Fecioară Maria, prin puterea Preasfântului Rozar, te implor
porunceşte acestor duşmani ai neamului omenesc să-mi răspundă.”
De îndată ce terminase această rugăciune, din urechile, nările şi gura
albigesianului a ţâşnit o flacără strălucitoare. Toată lumea s-a
cutremurat de teamă, dar focul nu a rănit pe nimeni. Apoi diavolii au strigat:
” Dominic, prin Pătimirea lui Isus Cristos şi prin meritele Sfintei Sale
Mame şi a tuturor sfinţilor, te implorăm lasă-ne să părăsim acest corp fără să
vorbim - pentru că îngerii îţi vor răspunde oricând doreşti. Şi apoi, nu suntem
noi mincinoşi? Deci de ce ar trebui să ne crezi? Te rugăm nu ne mai tortura, ai
milă de noi.”
„Vai spiritelor nenorocite, care nu merită să fie ascultate.” – a
spus Sfântul Dominic şi fiind în genunchi, s-a rugat Sfintei Fecioare aşa:
„ O preacinstită Mamă a înţelepciunii, mă rog pentru oamenii adunaţi
aici care au învăţat deja cum să spună Salutul Îngeresc în mod corespunzător.
Te rog, te implor, obligă-i pe duşmanii tăi să proclame întregul adevăr şi
nimic altceva decât adevărul despre asta, aici şi acum, în faţa mulţimii.”
Sfântul Dominic nici nu terminase această rugăciune, când o văzu pe Sfânta
Fecioară, foarte aproape, înconjurată de o mulţime de îngeri. Ea l-a lovit pe
posedat cu o tijă de aur şi a spus: „Răspunde imediat sluitorului meu Dominic.”
(Amintiţi-vă că poporul nu a văzut-o şi nici nu a auzit-o pe Sfânta Fecioară,
ci doar Dominic).
„ Aşadar creştini, ascultaţi cu atenţie: Mama lui Isus Cristos este
foarte puternică şi poate salva pe slujitorii ei ca să nu cadă în iad. Ea este
Soarele care distruge întunericul manipulărilor şi subtilităţilor noastre. Ea
este cea care descoperă intrigile noastre ascunse, frânge capcanele şi face
ispitele noastre inutile şi ineficiente.”
„Trebuie să spunem, oricât nu am vrea, că nici un singur suflet care a
perseverat cu adevărat în a o sluji , nu a fost vreodată damnat cu noi; Doar un
singur suspin oferit Sfintei Treimi, valorează mai mult decât toate
rugăciunile, dorinţele şi aspiraţiile tuturor sfinţilor.”
„Ne temem mai mult de ea decât de toţi sfinţii din cer la un loc şi
nu avem nici o şansă cu slujitorii ei credincioşi. Mulţi creştini care o cheamă
în ora morţii lor şi care ar trebui să fie cu adevărat damnaţi, potrivit
standardelor noastre normale, sunt salvaţi prin mijlocirea ei.”
„Oh, dacă această Marie (aşa cum o numec ei în furia lor) nu i s-ar
fi dat putere impotriva noastră şi nu ne-ar fi stricat planurile, ar fi
trebuit să cucerim Biserica şi s-o distrugem deja cu mult înainte; şi am fi
văzut că toate Ordinele din Biserică ar fi căzut în eroare şi tulburare.”
„Acum, pentru că suntem forţaţi să vorbim, trebuie să vă spunem şi
următoarele: nimeni din cei care perseverează în a spune Rozarul nu va fi
osândit, fiindcă ea, obţine pentru slujitorii ei harul unei adevărate păreri de
rău pentru păcatele lor şi astfel ei obţin mila şi iertarea lui Dumnezeu.”
Apoi Sfântul Dominic i-a pus pe toţi să spună Rozarul, foarte rar şi cu
mare devoţiune şi s-a petrecut un lucru minunat: la fiecare Bucură-te, Marie,
pe care el şi oamenii l-au spus împreună, un mare grup de demoni au ieşit din
corpul bietului om, sub forma unor tăciuni roşii de foc.
Când, până la urmă, toţi demonii au fost expulzaţi şi ereticul a fost
complet eliberat de ei, Fecioara Maria (care era tot invizibilă mulţimii) a
binecuvântat pe toţi cei prezenţi, iar ei s-au umplut de bucurie.
Un mare numar de eretici s-au convertit datorită acestei minuni şi au
aderat la Confraternitatea Sfântului Rozar.
luni, 13 august 2018
Mesaje – Muntele Sfintei Treimi – august 2018
Mesajul
Sfintei Fecioare, 4 august 2018, Muntele Sfintei Treimi, Nusfalau
Dragii mei scumpi copiii, am venit in
mijlocul vostru ca Mama Sperantei. Eu sunt foarte recunoscatoare ca si astazi
ati spus DA chemarii mele. Vad micutii mei ca treceti prin incercari mari, dar
nu va fie teama sa fiti staruitori si uniti-va in bine. Sa fie in voi cainta,
sa fie in voi convertire pentru ca fara asta nu puteti inainta in viata
spirituala, aceasta este foarte important in viata voastra, este foarte
important sa nu va fie teama pentru timpul care urmeaza, Eu si Fiul meu suntem
cu voi, ne rugam si ispasim impreuna cu voi ca sa puteti sa ramaneti pe calea
cea ingusta.
Va rog, micutii mei, sa fiti in
continuare copiii mei dragi, foarte multe suflete va sunt incredintate, foarte
multe suflete asteapta rugaciunea voastra, postul vostru, iar acele suflete
care au fost rupte dintre voi de aici, nu le lasati micutii mei, prindeti-le de
mana si iubiti-le pentru ca cel rau le-a orbit. Si ele au locul aici, Eu le
astept in continuare sa vina aici impreuna cu voi. Ca niciodata, este foarte
mare nevoie de voi, de rugaciunea, ispasirea si postul vostru si de unitatea
voastra in cele bune. Fiti deci curajosi, fiecare suflet asteapta sa va rugati
pentru el. In aceasta sarbatoare (Carisma Deplinatatii) aveti curaj sa cereti
mult.
Nu sunteti singuri, sunt cu voi si va
ajut sa mergeti inainte cu curaj in viata spirituala, nu va fie teama. Cu toata
cainta lasati in fata Sfintei Treimi toate pacatele voastre, doresc sa va
purificati prin Spiritul Sfant din cap pana in picioare, nu va fie teama,
temeti-va doar de pacat. Sa nu aveti nici o dependenta incorecta fata de nimeni
si nimic. In viata de acum cel mai important pentru fiecare dintre voi sa fie
vointa lui Dumnezeu. Acum primiti un har unic prin care veti putea sluji in
timpul vietii, o sa recunoasteti in inima voastra ceea ce Dumnezeu cere de la
voi, ce trebuie sa faceti in viitorul apropiat.
Cel mai important: iubiti pe toata
lumea asa cum este, pentru ca iubirea vindeca, iubirea purifica, iubirea va
apropie de Dumnezeu si de aproapele. Acum Sfanta Treime va binecuvanteaza cu
harul staruintei si al perseverentei in continuare. Va multumesc ca ati raspuns
la chemarea mea, va astept in continuare micutii mei.
Mesajul
Tatalui Ceresc, 5 august 2018, Muntele Sfintei Treimi, Nusfalau
Dragi copii, nu va puteti imagina cata
recunostinta este in inima mea de Tata
ca si astazi ati spus DA chemarii mele. Va multumesc ca ati venit aici
chiar si cu pretul jertfelor, ca ati oferit ispasirea in cinstea si onoarea
mea. Dragi copii, nu puteti sa va inchipuiti cat de mare nevoie este de voi,
lumea s-a scufundat pana la nivelul Sodomei si al Gomorei. Trebuie sa simtiti
responsabilitate, copiii mei, sa va asumati mai multa jertfa, mai multa
ispasire, mai mult post dupa posibilitatile voastre. Dragii mei micuti, credeti
ca veti primi putere pentru toate, la cererea mea faceti ceea ce faceti. Veti
primi toate harurile necesare la timpul potrivit, nu lasati acest loc de
pelerinaj, veniti sa va rugati, am nevoie de voi micutii mei, lumea are mai
mare nevoie de voi, este plina de intuneric si de pacat. Voi sunteti alesi
micutii mei pentru aceasta misiune de ispasire, sa va rugati, sa acceptati
toate si cu pretul vietii. Va rog sa credeti ca nu veti primi cruce mai mare
decat puteti duce, de credinta voastra depind toate, credeti in acest har,
pentru ca Eu v-am chemat aici, prin mine veniti aici, v-am adus aici in palma
mea si la fel va duc si acasa.
Nu risipiti timpul pentru lucruri
nesemnificative, daca ati sti ce scurt este timpul, nici nu ati pleca acasa de
aici, ati ramane in rugaciune zi si noapte. Nu va fie teama, nu va fie teama sa
va oferiti viata in totalitate pentru ca Eu vreau numai binele pentru voi si
omenirea intreaga. Imi sunteti dragi toti pentru ca Eu v-am creat din iubire ca
sa iubiti, dar lumea face pe dos, voi trebuie sa aratati drumul cel ingust
celor pe care ii intalniti in cursul vietii, sa-i iubiti asa cum sunt,
excluzand pacatul, trebuie sa fiti micutii mei apostoli.
Eu sunt Dumnezeul Iubirii, nu un
Dumnezeu care pedepseste, ceea ce isi inchipuie omenirea. Incercarile pe care
le primiti voi si omenirea sunt pentru ca oamenii nu descopera iubirea lui
Dumnezeu, nu descopera ca Dumnezeu este Bunatate si Iubire. Va iubesc pe toti,
va astept pe toti, sunt foarte multi cei chemati, dar nu spun DA chemarii,
pentru aceasta peste putin timp va incepe seria incercarilor. Micutii mei sa nu
uitati pentru nici o clipa ca Eu ma bucur pentru voi si va iubesc asa cum
sunteti. Acum Sfanta Treime prin mine va binecuvanteaza cu harul staruintei si
al perseverentei. Amin !
duminică, 5 august 2018
vineri, 3 august 2018
Cele 3 religii monoteiste au același Dumnezeu ? NU !
Nu este prima data când
papa Bergoglio refuza sa dea binecuvântarea catolica, pronunțând in schimb o
altfel de binecuvântare, nu in numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt,
ci in numele unui Dumnezeu unic „Tatăl tuturor oamenilor si al tuturor
confesiunilor religioase”
Cele 3 religii monoteiste au același Dumnezeu?? NU !!
Papa Francisc: „ Cer peste voi toți binecuvântarea lui Dumnezeu –
Dumnezeu Tatăl nostru al tuturor, Tatăl tuturor confesiunilor religioase„
(Întâlnirea cu membrii Crucii Roșii Italiene, 27 ianuarie 2018).
Nu este prima data când papa Bergoglio refuza sa dea binecuvântarea catolica, pronunțând in schimb o altfel de binecuvântare, nu in numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt, ci in numele unui Dumnezeu unic „Tatăl tuturor oamenilor si al tuturor confesiunilor religioase”.
Putem accepta faptul ca Dumnezeu este Tatăl tuturor oamenilor, in sensul ca este Tatăl întregii Creații, însă ca toate confesiunile religioase cred in același Dumnezeu – aceasta este complet fals si in plus neaga un adevăr fundamental al credinței noastre: filiația divina care se obține numai prin sacramentul botezului – sigiliu al lui Dumnezeu pentru fii Săi.
Acest tip de binecuvântare este reflectat si de L’Osservatore Romano, din 31 ianuarie 2018, care la pag 7, spune : „O casa unica pentru trei religii, conform proiectului Casa lui Unu, care își propune sa reunească intr-un templu unic cele 3 religii monoteiste” (Acest proiect nu este altceva decât unirea celor 3 religii monoteiste pentru realizarea „religiei universale” proiectata de secole de ezoteriști si de Noua Ordine Mondiala masonica - cele 3 religii monoteiste fiind creștinismul, islamismul si iudaismul).
Acesta este un proiect de distrugere a credinței Creștine prin eliminarea lui Isus însuși, Dumnezeu adevărat si om adevărat – proiect care este un fel de „globalizare a spiritului”.
Evrei, creștini si musulmani – sunt toți fii ai aceluiași Dumnezeu? Categoric, NU. Iată de ce:
Dumnezeul islamic
Oamenii sunt in general convinși ca iudaismul, crestinismul si islamismul deriva din patriarhul Abraham, căruia Dumnezeu i-a dat promisiunea Sa pentru a fi transmisa celor 2 fii: Isaac, fiul sotiei Sara, si Ismail, fiul sclavei Agar. In realitate, pe langa multele binecuvantari ale lui Dumnezeu, numai una este binecuvantarea mesianica, data unei singure persoane, celui „ales”. Aceasta binecuvantare mesianica o da Dumnezeu lui Abraham pentru a fi transmisa numai lui Isaac, din porunca divina, si care o transmite, tot prin vointa divina, fiului sau Iacob, si nu lui Esau, cu toate ca acesta era primul nascut. Acel Iacob, mai tarziu, a transmis binecuvantarea mesianica numai unuia dintre cei 12 fii ai sai, desi ii iubea pe toti la fel: nu lui Ruben, primul nascut, nu binecunoscutului Iosif, cel care a dus poporul in Egipt, ci numai lui Iuda, prin inspiratie divina directa, pentru a se implini profetia care spunea ca din aceasta descendenta va veni regele David si apoi Isus Cristos.
Descendentii de sange ai lui Ismail sunt diversele etnii arabe, pe cand musulmanii descind din Mahomed, care a fondat Islamul in jurul anului 570. Asadar, dumnezeul islamic nu este nici pe departe acelasi Dumnezeu al patriarhului Abraham.
Dumnezeul evreilor
In Evanghelie, Isus Cristos confirma intreg Vechiul Testament „NU am venit sa schimb legea, ci sa o implinesc”. Isus Cristos, desi confirma continuitatea, afirma si diferenta, prin Prezenta Sa divina ca Fiu al lui Dumnezeu, una cu Tatal si cu Duhul Sfant. Din acel moment, evreii ar fi trebuit sa venereze pe Dumnezeu unic in trei persoane divine, pentru ca Dumnezeul Vechiului Testament s-a revelat in Cristos si a vorbit despre sine insusi, proclamand unitatea Sa deplina cu Tatal si cu Duhul Sfant: „Eu si Tatal una suntem, Tatal este in mine si Eu sunt in Tatal”(Ioan 10,30)
Iar cand evreii, increduli, il sfideaza pe Isus amintindu-i ca ei descind din Abraham si il au ca tata pe Dumnezeu, Isus le raspunde:„Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru.”
Fiind El insusi evreu, Isus isi numeste totusi conationalii „fii ai diavolului”, si nu fii ai lui Abraham. De ce? Pentru ca odata cu venirea lui Isus si mai ales cu Moartea si Invierea Sa, „Dumnezeul lui Abraham” este acum numai in credinta in Cristos si deci de atunci inainte, orice descendenta va fi numai de ordin spiritual. Se pot numi „fii ai lui Abraham”numai cei care renasc in credinta in Cristos – deci si pagani convertiti la Cristos – si astfel se anuleaza orice succesiune trupeasca, etnica, si se pastreaza numai cea a credintei in El, deschisa tuturor oamenilor de toate rasele.
Dumnezeul crestinilor: „Tatal, Fiul si Duhul sfant” Un singur Dumnezeu in Trei Persoane
Pentru crestini, unicul Dumnezeu adevarat este acesta: Trei persoane intr-una singura:Tatal, Fiul si Duhul Sfant, unul in treime, Preasfanta Treime, de neconceput pentru evrei si hulita de musulmani.
Asadar, cine il venereaza pe Isus Cristos il venereaza pe Dumnezeu, si cine nu il venereaza pe Isus Cristos nu il venereaza nici pe Dumnezeu.
Din aceasta cauza, a manipula figura lui Cristos este un „deicid”, un pacat grav impotriva Duhului Sfant care ar putea avea consecinte teribile pentru intreaga umanitate. Daca se exclude Isus Cristos, sau se considera a fi doar un profet, sau se confunda cu alte divinitati, atunci devine inutila insasi Invierea, Rascumpararea, intreg Noul Testament, Iubirea Divina, Duhul Sfant, Sfanta Treime, se exclude Biserica iubita de El, Preotia, Sacramentele, intr-un cuvant, se exclude insusi Dumnezeu. Iar fara Dumnezeu, omul se pierde pe sine insusi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)