mesajul

miercuri, 29 august 2018

Postul de stiri catolice Church Militant cere acum demisia papei Francisc


Remarcabil este faptul ca postul de stiri catolic international Church Militant, pe care il urmaresc de cativa ani si care nu l-a criticat niciodata direct pe papa, dar i-a criticat pe cardinali si episcopii cu probleme de comportament si doctrina, acum ii cere demisia papei in termeni foarte duri! Stirea ca o parte a credinciosilor si persoanelor consacrate cere demisia papei ruleaza acum pe toate posturile internationale.

„Pentru salvarea sufletului tau, Sfinte Parinte, trebuie ACUM sa demisionezi!”

„Tu insuti esti un cardinal care ai acoperit abuzurile”.

„Iti lipseste sinceritatea, pui doar o fatada de compasiune pentru victime si apoi te intorci la Vatican si conspiri in continuare cu cei care abuzeaza si acopera abuzurile, caci te-ai inconjurat cu astfel de lupi in piele de oaie.”

„Marturiseste-ti greselile inainte de a sta in fata Domnului.”

„Church Militant confirma din doua surse independente ca declaratia lui Vigano este adevarata.” 
https://informatiisimesaje.wordpress.com/2018/08/29/marturia-excelentei-sale-carlo-maria-vigano/

„Tu sfasii Trupul lui Cristos prin persoanele cu care te-ai inconjurat, al caror pacat e strigator la cer.”

„Nu ai credibilitate, autoritate morala, si nicio farama de decenta dupa ce ai acoperit aceste indescriptibile abuzuri.”

„Demisioneaza si da-ne inapoi Biserica!”

Sursa: https://informatiisimesaje.wordpress.com/2018/08/28/postul-de-stiri-catolice-church-militant-cere-acum-demisia-papei/

duminică, 26 august 2018

Oamenii perverși vor acționa în secret pentru a distruge Sacrul

https://revelatiialecerului.wordpress.com/2018/08/26/oamenii-perversi-vor-actiona-in-secret-pentru-a-distruge-sacrul/

Dovezi că Sâmbăta este ziua specială a Mariei


Postat de Joseph Pronechen, 15 mai 2018.

Ce conexiuni sunt între Biserica timpurie şi apariţiile ca cele de la Fatima care au făcut ca sâmbăta să fie Ziua Maicii Sfinte?


Sâmbătă, 27 noiembrie 1830, era ziua de dinaintea începerii Adventului. În acea sâmbătă, Sfânta Fecioară i-a apărut Caterinei Labouré în capela mănăstirii Fiicelor Carităţii din Paris pentru a-i da Medalia Miraculoasă. Descriind designul medaliei Sfânta Maria a spus (printre altele), că medalia trebuie să aibă următoarea inscripţie: „ O, Marie, concepută fără de prihană, roagă-te pentru noi cei care alergăm la tine.” Medalia trebuia să se răspândească în lung şi-n lat şi continuă să fie aşa.

Sâmbătă, 19 septembrie 1846, a fost ziua în care Sfânta Fecioară a apărut La Salette, micuţilor păstoraşi Melanie Calvat şi Maxim Giraud cu un mesaj major despre schimbarea modului de a trăi şi convertirea către Dumnezeu.

Sâmbătă, 9 decembrie 1531, Sfânta Fecioară de la Guadalupe i-a apărut pentru prima dată lui Juan Diego. (Atunci era deja în vigoare calendarul Iulian). Ea i-a spus lui Juan să meargă şi să-i spună episcopului că trebuie construită o capelă acolo, „pentru că eu sunt cu adevărat Mama voastră plină de compasiune, a voastră şi a tuturor celor care trăiesc împreună pe aceste meleaguri şi a tuturor celor care mă iubesc, mă caută şi mă cheamă cu încredere şi evlavie. În acea casă le voi asculta plânsul şi tristeţile, le voi da ajutor în necazurile lor şi un leac pentru nenoricirile lor.”

Sâmbăta, cu siguranţă era ziua Mariei, încă de la început.

Rădăcinile adânci ale sâmbetelor
La puţin timp după Înviere şi în zilele de debut ale Bisericii, cinstirea Mariei într-un mod deosebit a început în fiecare Sâmbătă. Întrucât Duminica era Ziua Domnului, curând Sâmbăta a devenit ziua Mariei.
Sâmbetele se evidenţiează în acele zile dedicate Fecioarei Maria”, ne spune Directoriul Vaticanului despre evlavia populară şi Liturgică.

Într-o mare discuţie din 1947 despre Sfânta Fecioară de la Fatima, părintele iezuit, John Harden slujitor al lui Dumnezeu, ne-a dat o imagine clară despre faptul că sâmbăta este ziua Mariei. El a subliniat câteva puncte de referinţă în dezvoltarea cultului marian în zilele de sâmbătă, obsevând că „putem presupune în mod rezonabil că ultima zi a săptămânii a fost dedicată în mod special Sfintei Fecioare încă din primele secole ale Bisericii.”

El a subliniat că Sf. Inocenţiu I, care a domnit între 401-417, a scris credincioşilor o scrisoare semnificativă, prin care a decretat că fiecare sâmbătă ar trebui să fie zi de abstinenţă în onoarea Durerilor Sfintei Fecioare Maria.

Sărind până în secolul al VIII-lea, Ioan Damaschinul a firmat că sâmbetele au fost dedicate Mariei în Biserica de Răsărit şi sărbătorite ca atare. Liturghiile de sâmbătă în cinstea Mariei, s-au găsit în cărţile liturgice din secolele IX şi X.

Sfinţii Bernard, Toma şi Bonventura au explicat dedicaţia zilei de sâmbătă către Maria, indicând timpul odihnei lui Cristos în mormânt. „Toţi ceilalţi îl părăsiseră pe Cristos; doar Maria a continuat să creadă. A fost ziua ei!” – ne spune o altă sursă.

Către sfârşitul secolului al XI-lea, binecuvântatul Papă Urbam al II-lea, a cerut preoţilor şi călugărilor să se roage sâmbătă  Oficiul Sfintei Fecioare Maria şi au fost decretate „Liturghii votive ale Sfintei Fecioaare Maria în fiecare sâmbătă a anului, mai puţin în zilele interzise în mod expres.” Ne spune părintele Hardon. Evlavia personală l-a determinat pe Papa Urban al II-lea să compună o prefaţă liturgică în cinstea ei, care a fost utilizată până către sfârşitul secolului XX.

Sfinţii au dovedit sâmbetele

În secolul al XII-lea, când Sfântul Bernard de Clairvaux a intrat în scenă, spune părintele Hardon” în Biserică s-a născut o nouă eră în evlavia către Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Sf. Bernard avea o mare evlavie către Fecioară.

Ascultaţi ce spune în predică Sf. Bernard: „În pericole, în îndoieli, în dificultăţi, gândiţi-vă la Maria, chemaţi-o pe Maria. Numele ei să nu părăsească buzele voastre, inima voastră să nu sufere de lipsa ei. Şi apoi puteţi obţine ajutorul rugăciunii ei, mergâd pe urmele ei. Având-o pe ea ca şi călăuzitoare, niciodată nu veţi rătăci; în timp ce o invocaţi, niciodată nu vă veţi pierde inima; atât timp ce ea este în mintea voastră, sunteţi în siguranţă în faţa înşelăciunii; atunci când ea vă ţie de mână, nu puteţi cădea; când sunteţi sub ocrotirea ei nu aveţi de ce vă teme; dacă ea păşeşte înaintea voastră, nu veţi osteni; dacă vă arată favoare, vă veţi atinge scopul.”

Iată ce predica Sf Bernard despre Maria, punând astfel temelia sigură a sâmbetelor dedicate ei:
 „Doar în Maria, credinţa Bisericii a rămas neclintită în cele zile în care Isus a fost în mormânt. Şi, cu toate că toţi ceilalţi s-au clătinat, ea, care zămislit pe Cristos în credinţă, a păstrat credinţa  pe care a primit-o odată pentru totdeauna şi pe care nu a pierdut-o nciodată. Astfel, ea a putut aştepta cu speranţă certă slava Domnului Înviat.”

Apoi Sfântul Toma de Aquino a dat o interpretare pentru ce sâmbetele au fost dedicate Mariei. Părintele Hardon îl citează pe d`Aquino:

 „ Întrucât Învierea a vut loc Duminica, noi ţinem această zi ca fiind sfântă în locul Sabatului, aşa cum au făcut evreii din vechime. Cu toate astea noi sfinţim şi Sâmbăta în cinstea Fecioarei Maria, care a rămas neclintită în credinţă, toată ziua de sâmbătă, după moartea Fiului ei.”

În secolul al XVI-lea, Sf. Carol Borromeo, s-a rugat rozarul ca oficiu al Sfintei Fecioare în fiecare zi. În genunchi. Părintele Hardon, descrie cum sfântul, „la auzul clopotului care anunţa Agelus Domini, cădea în genunchi, chiar şi pe stradă indiferent dacă era ud sau noroios.” Totodată el a pus să fie aşezată o icoană cu Maica Domnului pe intrarea principală a fiecărei biserici din dieceză, pentru ca să-şi amintească credincioşii că ea este Poarta Cerului....Sfântul Alfons de Linguori notează despre el că postea cu pâine şi apă în fiecare sâmbătă a anului pentru a o lăuda pe Maica Domnului.
Sfântul Carol Borromeo a murit intr-o zi de sâmbătă în 3 noimebrie 1584.

În 14 decembrie 1591, tot într-o zi de sâmbătă murea un alt mere devotat al Maicii Sfinte – Sfântul Ioan al Crucii.
Părintele Hardon spune că un martor ocular a mărturisit sub jurământ că Ioan al Crucii a spus cu câteva ore înainte morţii: „ Maica lui Dumnezeu şi a Carmelului, se grăbeşte cu har în Purgator, sâmbăta, şi eliberează acele suflete care i-au purtat scapularul. Binecuvântată fie această Maică plină de har, care doreşte ca în această zi de sâmbătă să plec din această viaţă.”

Părintele Hardon a remarcat că în secolul al XVIII-lea , Sf. Alfons de Linguori a scris: „ Este cunoscut faptul că Sâmbăta a fost dedicată ca zi a Mariei de către Biserică, pentru că a fost Sabathul, după moartea Fiului ei, ea rămânând neclintită în credinţă. Pentru acest motiv, credincioşii care o cinstesc pe Maria au grijă să o cinstescă în această zi cu o devoţiune particulară şi mai ales prin post...Eu afirm că cei care practică această evlavie nu se pot pierde; nu spun că cei care mor în păcat de moarte, Sfânta Fecioară îi va elibera, ci că cei devotaţi ei, cu ajutorul ei, vor persevera cu uşurinţă în harul lui Dumnezeu şi obţin o moarte bună...În toate Sâmbetele ar trebui să practicăm o devoţiune în cinstea Maicii Sfinte; să primim Sfânta Împărtăşanie, să mergem la o Sfântă Litughie, să vizităm o icoană a ei...sau ceva de acest fel.”

Rolul major al Sâmbetelor
Fatima subliniază din nou legătura cu evlavia Sâmbetelor mariane.

Sâmbătă 13 octombrie 1917, a fost ziua în care a vut loc marea minune a soarelui de la Fatima. Ziua în care s-a identificat ca Fecioara Sfântului Rozar – şi a apărut şi ca Fecioara durerilor şi ca Fecioară a Muntelui Carmel, datorită importanţei scapularului.

Sâmbătă, 17 decembrie 1927, sora Lucia a avut o viziune cu Isus. În Pontevedra, Spania, ea a mers în faţa Preasfântului Sacrament din tabernacol pentru că voia permisiunea Cerului ca să dezvăluie o parte a secretului pe care directorul ei spiritual a rugat-o să-l includă în memoriile ei. Ea L-a întrebat pe Isus: cum ar trebui să se confromeze la ceea ce i s-a cerut şi anume, să spună despre originea devoţiunii către Inima Imaculată a Mariei, dacă aceasta este inclusă în secretul pe care Sfânta Fecioară i l-a mărturisit?”
Apoi Lucia  continuat la persoana a III-a: „ Isus i-a făcut cunocut foarte clar aceste cuvinte: „Fiica Mea, scrie ce ţi s-a cerut. Scrie tot ce Sfânta Fecioară ţi-a revelat în timpul apariţiei, în care vorbeşte despre devoţiune. În ceea ce priveşte secretul, păstrează-l sub tăcere.
La ce s-a referit Lucia? Ce i s-a cerut să dezvăluie? A fost despre devoţiunea către Inima Neprihănită a Mariei, o altă parte insemnată a mesajului de la Fatima. Ea a scris în mod special în anul 1917: „ Sfânta Fecioară a spus: ..Isus doreşte ca eu să fiu cunoscută şi iubită. El vrea să stabilească în lume devotamentul către Inima Mea Neprihănită. Promit salvare celor care o îmbrăţişează şi aceste suflete vor fi iubite de Dumnezeu, ca flori aşezate de mine care să-I împodobească tronul.”

Iată toată evlavia către Inima Neprihănită a Mariei pe care Isus i-a spus Luciei să fie revelată. I-a spus aceasta într-o zi de sâmbătă, Ziua Mariei.
Totodată ce cerere majoră a făcut Sfânta Fecioară la Fatima? Devoţiunea celor cinci prime Sâmbete. Ea i-a spus Luciei:

"Priveşte fiica mea, la inima mea încoronată de spini, pe care oamenii nerecunoscători o străpung în fiecare moment prin blasfemiile şi ingratitudinea lor.  Măcar tu încearcă să mă mângâi şi spune tuturor că toţi cei care timp de cinci luni în fiecare primă sâmbătă din lună se vor spovedi, vor primi sfânta Împărtăşanie, vor recita o parte din Rozariu şi-mi vor ţine companie timp de 15 minute meditând cele 15 mistere ale Rozariului, cu intenţia de a-mi oferi reparaţie, eu le promit că îi voi asista în ora morţii cu toate harurile necesare pentru mântuirea lor".

Referinţa devoţiunii celor Cinci Prime Sâmbete – Ziua pe care Biserica i-a dedicat-o Maicii Domnului – combinată cu Sfânta Împărtăşanie şi cu Rozarul pe care Sfânta Fecioară l-a cerut în timpul fiecărei apariţii a ei, nu putea fi o cerere şi o promisiune mai clară. Nici referinţa că în data de 13 octombrie, Sâmbătă, în timpul Minunii Soarelui, ea a apărut ca Sfânta Fecioară a Durerilor.

Puţini ştiu faptul că în 13 octombrie, într-o sâmbătă a anului 1973, Sfânta Fecioară a apărut sorei Agnese Sasagawa, la Akita, cu câteva avertismente  severe pentru lume, dacă oamenii nu se căiesc.
Sâmbătă, 13 Octombrie 2017, Biserica a celebrat Aniversarea a 100 de ani a apariţii de la Fatima, apariţie în care Sfânta Fecioară a adus un mesaj esenţial lumii.

Oare nu e timpul să o cinstim pe Sfânta Fecioară Maria în fiecare sâmbătă?


vineri, 17 august 2018

Arhiepiscopul Sheen avertizează despre criza creştinătăţii


Cu o viziune spirituală sfântă de lungă durată, Episcopul Sheen a văzut rădăcinile crizei actuale sădite şi crescute încă din 1974, însă ne dă un antidot.



„În primul rând, noi suntem la sfârşitul Creştinătăţii,” a spus solemn episcopul Fulton Sheen în 1974, în timpul unei emisiuni tv. Acum spunem nu creştinătăţii, nu Bisericii. Ţineţi minte ce spun.”

Apoi a definit ce vrea să spună. „Creştinismul este viaţă economică, politică, socială inspirată de principii creştine. Aceasta se încheie – o vedem murind. Priviţi la simptome: divizarea familiilor, divorţ, avort, imoralitate, necinste generală.”

Era în 1974. Azi, ştim că este mult mai rău, apărând în această imagine şi definiţia căsătoriei şi a teoriei de gen. Şi...criza din Biserică.

El a amintit de 22 de civilizaţii care s-au degradat de la începutul lumii. 19 dintre ele au putrezit şi s-au distrus.

„Trăind în ea zi de zi, nu vedem declinul”. Aduceţi-vă aminte că era 1974. Luăm ca pe ceva de la sine înţeles, - neobişnuim cu lucrurile şi aproape că le acceptăm ca fiind o regulă. A respinge declinul tot mai răspândit nu este o regulă? Câţi catolici acceptă mesajul lui Humanae Vitae?

Sheen a subliniat că „presa pe care o citim, televiziunea la care ne uităm, sub nici o formă nu sunt inspirate de principiile creştine. De fapt, din partea multora dintre noi, există tendinţa de a coborî şi noi acolo jos ca să cunoaştem lumea – nu ca să o ridicăm. Ne temem să fim nepopulari – aşadar mai bine mergem cu mulţimea.”

Bunul episcop a remarcat că trăim în cea de-a patra perioadă de 500 de ani a istoriei Bisericii, explicând că Biserica nu este un lucru continuu – moare şi se ridică din nou. Urmează principiul lui Cristos însuşi, ca preot şi victimă.

„Şi vine înfrângerea, moartea aparentă, suntem puşi în mormânt şi înviem din nou. În istoria noastră creştină am avut 4 decese.” 

Primele trei Căderi şi Ridicări

Prima dată când Biserica s-a aflat într-o mare strâmtorare era în perioada Romei, în prima dintre cei 500 de ani. A renăscut în perioada marilor misionari ca Augustin de Cantenbury în Anglia şi Patrick în Irlanda, care au răspândit credinţa.

Apoi a venit a doua „decădere” în jurul anului 1000 cu invazia musulmană şi divizarea Bisericii prin schisma de la Constantinopole.

„Părea că va fi sfârşitul a toate, dar apoi am revenit la viaţă,” a spus Sheen.

În a treia perioadă de 500 de ani, Biserica a devenit putredă, pe măsură ce călugării şi călugăriţele au clacat. Apoi au venit reformatorii care „aproape întotdeauna reformează lucrurile greşite. Şi au început să reformeze credinţa. Dar nu era nimic greşit cu credinţa – era morala care ar fi trebuit reformată. Nu este o reînnoire – o reală reformare este necesară şi astăzi.” – Amintiţi-vă că era cu 44 de ani înainte.

După acea perioadă, Biserica a revenit iarăşi la viaţă, a spus Sheen.

„Iar acum, suntem în cea de-a patra perioadă şi noi putrezim – suntem răsfăţaţi - nici un mare zel, nici o mare învăţătură, niciun mare foc.” Totuşi există speranţă, fiindcă oricine cunoaşte istorie nu este tulburat.”

Duşmanii Bisericii

Însă duşmanul, în fiecare dintre cele 4 perioade, a fost diferit şi distinct. Vorbesc aici despre duşmanii Bisericii. În primii 500 de ani, au fost doctrine false, centrate în jurul persoanei lui Cristos...ereziile Cristologice. Aşadar, Biserica era divizată şi acesta a fost unul din motivele pentru care a fost posibil ca musulmanii să se dezvolte.”

Următoarea perioadă a cunoscut atacuri îndreptate către capul Bisericii, ducând la despărţirea Bisericii Răsăritene.
Până în secolul al XVI-lea atacul a fost îndreptat către „Trupul lui Christos, Trupul mistic”- Biserica. A foat perioada Reformei.

Al patrulea inamic de azi

„Duşmanul nostru de azi este lumea – spiritul lumii.” A spus Sheen foarte clar.

„Astăzi, trebuie să ne conformăm lumii, altfel suntem „marcaţi”, a spus el. Trebuie să fie „politically correct.”  Domnul nostru a spus: „V-am scos din lume, voi nu mai sunteţi ai lumii.” Dar noi spunem: „ Nu, noi trebuie să câştigăm lumea şi ca să câştigăm trebuie să fim una cu ea.” Domnul nostru spune: „ Nu mă rog pentru lume.” El se ruga pentru spiritul lumii. Şi aceasta este cea mai uşoară cale de a cădea – cea a lumii.

Este atât de simplu şi poate fi justificat în mii de motive; Conciliu Vatican ne-a spus  că trebuie să mergem în lume – într-adevăr, dar nu să fim asemeni lumii, ceea ce este destul de diferit. Aşadar, azi, acesta este atacul nostru.”

Sheen a văzut acest lucru ca fiind unul dintre cauzele pricipale ale degenerării noastre, a morţii nostre. Noi murim....Şi ce-are a face? Care este răspunsul?

„Răspunsul este acesta: Acestea sunt zile minunate ca să fie trăite. Mulţumesc lui Dumnezeu...că pot trăi aceste zile, deoarece acestea sunt zile ale testării.” Din 1974, presiunea a tot crescut.

Sheen a explicat că era uşor să fii creştin cu trei decenii înainte de asta. „Atmosfera era creştină, etica era creştină; nu întâmpinai nici o problemă majoră în adaptarea noastră la o societate creştină. Dar acum, când totul se dă peste cap, acestea sunt zile când măştile cad şi ne dezvăluim aşa cum suntem cu adevărat.”

„ Astăzi, curentul este împotriva noastră. Astăzi, îndemnul lumii este acesta: du-te cu lumea, du-te cu spiritul ei.” „Ascultaţi,... corpurile moarte plutesc în aval. Doar corpurile vii rezistă curentului. Şi astfel, bunul Dumnezeu ne testează.”

„ Şi astfel El testează creştinismul occidental cu spiritul lumii...şi câţi dintre noi cad? Ar fi oare episcopul Sheen surprins de cât de departe a ajuns corupţia şi decadenţa?

El dă exemplul israeliţilor care au fost încercaţi în deşert. „Aceasta face acum cu noi. Acum, noi arătăm ceea ce suntem cu adevărat.” Sf. Ioan spune în epistola sa: „ Ei nu ne-au iubit cu adevărat de la început. De aceea ne-au părăsit!”. Şi astfel, sufetele care cad nu au reuşit să treacă testul. E asemeni testului pe care au trebuit să-l treacă evreii.

Episcopul a subliniat faptul că majoritatea israeliţilor care au cercetat Ţara Făgăduită (care au fost trimişi în recunoştere - n.tr), au spus oamenilor că nu vor putea intra acolo, deoarece locuitorii de acolo erau prea puternici. Însă „majoritatea nu are întotdeauna dreptate”! Doar Caleb şi Joshua, „raportul minoritar”, nu au fost de acord cu asta. Iar ei au avut dreptate.

Sheen a avertizat: „Ceea ce vom avea în Biserică, va fi acel raport minoritar: un raport minoritar al surorilor, un raport minoritar al preoţilor, un raport minoritar al laicilor – nu acea minoritate agresivă şi creatoare de probleme, ci acea minoritate ca şi Caleb şi Joshua, care se încrede în Dumnezeu. Aşadar, suntem supuşi încercării, aşa cum au fost şi evreii la vremea respectivă.

El a continuat: „Nu e departe acel timp şi poate, unii îl vor apuca, când va veni timpul luptelor şi al testării. Domnul nostru a spus că: Satana te va cerne ca pe grâu. Şi noi suntem cernuţi ca şi grâul. Aşadar putem doar să-i mulţumim lui Dumnezeu că trăim aceste zile. Cu adevărat este frumos. Acum noi putem spune „da” ori „ba” şi putem rezista atacului, criticând şi ridiculizând, fiindcă acesta este spiritul lumii al acestor zile printre creştini.

Sfat neşteptat, surprinzător

Sfântul episcop a clarificat că într-adevăr situaţia nu este chiar atât de sumbră.

De ce? Fiindcă avem o imagine a Bisericii în toiul unei crescânde opoziţii ale lumii. Şi, prin urmare, trăiţi-vă viaţa într-o deplină conştienţă a timpului testării, şi raliaţi-vă aproape de Inima lui Cristos. Fiţi minoritatea !”

El, cu adevărat avea urechile ciulite la următoarea revelaţie şi recomandare.

Şi dacă, în zilele noastre există ceva ce trebuie restaurat, aş spune că este violenţa.Violenţa! Împărăţia Cerului este câştigată prin violenţă. Şi doar cei violenţi o vor cuceri.”
Nu ar trebui să fie oare vorba de pace? Să-l ascultăm pe marele Episcop Fulton Sheen cum explică şi din punct de vedere biblic.

El a observat că atunci când Biserica scapă lucruri, lumea le ridică, dar le suceşte într-un mod greşit. De exemplu, a lăsat să cadă misticismul şi tinerii s-au întors către medicamente şi droguri.

Iar noi lăsăm să cadă violenţa, disciplina, angajamentul faţă de Cruce şi lumea le ridică...de aceea în această ţară nu se opreşte violenţa. Trebuie doar să...angajăm mai mulţi poliţişti, să construim mai multe spitale pentru dependenţi. De ce? Deoarece nu există, acolo înăuntru, nici un motiv moral care să-i oprească.”
Nu au dreptate? Care este de regulă primul răspuns? Cheltuieli mai mari de la guvern şi mai multe legi şi problema va fi rezolvată. Da...cum să nu...

Sheen a explicat: Domnul nostru a spus: „ Am venit să aduc sabia. Nu pace! Noi, mereu vorbim despre pace, pace, pace! Da, pentru că au avut loc acele războaie (al II-lea Mondial, cel din Coreea) – dar noi nu ne luptăm cu noi înşine – şi nu va fi nici o pace în lume, până ce nu facem întâi război. Iarăşi repet: Domnul nostru a spus: „ Nu am venit să aduc pace, ci sabia!” El nu a utilizat cuvântul pace, decât după Paşti.”


Pacea socială, pacea lumii este extinderea păcii individuale, cea din inimile noastre. Când suntem în cele drepte cu Dumnezeu, atunci vom fi corecţi şi cu semenii noştri. Când nu suntem în pace cu Dumnezeu, vom fi în neregulă cu toţi ceilalţi.”

El a spus tuturor să ia în serios petrecerea unei ore în Faţa Sfântului Sacrament, în fiecare zi, nu doar pentru sufletele noastre, ci pentru lume şi pentru a ne consolida apartenenţa la minoritate. „Este violenţă” pentru noi înşine...destul de uşor de înţeles.

Arhispiscopul Sheen a subliniat: „Domnul păstrează rezerve. Ne antrenează. Ne pregăteşte pentru o nouă Biserică. Iar El este cu noi – pur şi simplu nu putem adăuga reguli – doar ceea ce am câştigat deja de fapt, atâta doar că ştirile încă nu au ieşit la suprafaţă – şi violenţa trebuie restabilită.”

Sursa: http://m.ncregister.com/blog/joseph-pronechen/fulton-sheen-answers-for-a-christendom-crisis#When:2018-07-29 

marți, 14 august 2018

SFÂNTA FECIOARĂ MARIA


SFÂNTUL DOMINIC ÎI OBLIGĂ PE DEMONI SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL ÎN TIMPUL UNUI EXORCISM


Când Sfântului Dominic, cel care a răspândit devoţiunea rozarului, predica despre Rozar lângă Carcassone, i-a fost adus la el un albigesian (membru al unei miscări eretice franceze din secolul al XII-lea – n. tr.), care era posedat de diavol, l-a exorcizat în prezenţa unei mari mulţimi; se pare că au venit să-l audă predicând peste 12.000 de oameni.

Diavolii care îl posedau pe acest nenorocit au fost obligaţi să răspundă la întrebările Sfântului Dominic în ciuda voii lor. Ei au spus că în trupul acestui biet om erau 15.000 dintre ei fiindcă el a atacat cele 15 mistere ale Rozarului; Ei au mărturisit că (Sf. Dominic), prin predicarea rozarului a zguduit cu groază adâncurile iadului şi că el era omul pe care-l urau cel mai mult din întreaga lume, din cauza sufletelor pe care le-a smuls de la ei prin intermediul Sfântului Rozar.

Apoi au mai revelat şi alte lucruri.

Sfântul Dominic a pus rozarul lui în jurul gâtului albigesianului şi a întrebat diavolii, care este sfântul din Ceruri, de care ei se tem cel mai mult şi cine ar trebui aşadar să fie cel mai iubit şi cinstit de către oameni.

La asta, au început să urle într-un mod total supranatural, încât mulţi oameni au căzut la pământ de frică. Apoi, utilizându-şi toată şiretenia ca să nu răspundă, diavolii au început să plângă, să se smiorcăie pentru a inspira milă, aşa încât mulţi oameni au început să plângă din pură milă pentru ei.

Diavolii vorbeau prin gura albigesianului cu o voce de-ţi frângea inima:

„Dominic, Dominic, ai milă de noi. Îţi promitem că nu te vom răni niciodată. Mereu ai avut compasiune pentru păcătoşi şi pentru cei în primejdie; ai acum milă şi de noi căci suntem la mare anaghie. Noi suferim deja atât de mult, de ce îţi găseşti plăcere în a ne mări suferinţa? Nu poţi fi mulţumit de suferinţa noastră fără a mai adăuga la ea? Ai milă de noi! Ai milă de noi!”

Sfântul Dominic nu era unul dintre cei care să se fi lăsat mişcat de patosul acestor duhuri nenorocite şi a spus că nu-i lasă în pace până ce nu vor răspunde întrebării lui. Apoi au spus că îi vor şopti lui Dominic, în aşa fel încât doar el să-l poată auzi. Dar Dominic a insistat cu fermitate să răspundă clar şi cu fermitate. Dar apoi diavolii au tăcut şi au refuzat să mai scoată vreun cuvânt, ignorând complet ordinele Sfântului Dominic. Aşadar el a îngenunchiat şi s-a rugat Maicii Domnului aşa: „ O, preafrumoasă şi preaputernică Fecioară Maria, prin puterea Preasfântului Rozar, te implor porunceşte acestor duşmani ai neamului omenesc să-mi răspundă.”

De îndată ce terminase această rugăciune, din urechile, nările şi gura  albigesianului a ţâşnit o flacără strălucitoare. Toată lumea s-a cutremurat de teamă, dar focul nu a rănit pe nimeni. Apoi diavolii au strigat:

” Dominic, prin Pătimirea lui Isus Cristos şi prin meritele Sfintei Sale Mame şi a tuturor sfinţilor, te implorăm lasă-ne să părăsim acest corp fără să vorbim - pentru că îngerii îţi vor răspunde oricând doreşti. Şi apoi, nu suntem noi mincinoşi? Deci de ce ar trebui să ne crezi? Te rugăm nu ne mai tortura, ai milă de noi.”

 „Vai spiritelor nenorocite, care nu merită să fie ascultate.” – a spus Sfântul Dominic şi fiind în genunchi, s-a rugat Sfintei Fecioare aşa:

 „ O preacinstită Mamă a înţelepciunii, mă rog pentru oamenii adunaţi aici care au învăţat deja cum să spună Salutul Îngeresc în mod corespunzător. Te rog, te implor, obligă-i pe duşmanii tăi să proclame întregul adevăr şi nimic altceva decât adevărul despre asta, aici şi acum, în faţa mulţimii.”

Sfântul Dominic nici nu terminase această rugăciune, când o văzu pe Sfânta Fecioară, foarte aproape, înconjurată de o mulţime de îngeri. Ea l-a lovit pe posedat cu o tijă de aur şi a spus: „Răspunde imediat sluitorului meu Dominic.” (Amintiţi-vă că poporul nu a văzut-o şi nici nu a auzit-o pe Sfânta Fecioară, ci doar Dominic).

 „ Aşadar creştini, ascultaţi cu atenţie: Mama lui Isus Cristos este foarte puternică şi poate salva pe slujitorii ei ca să nu cadă în iad. Ea este Soarele care distruge întunericul manipulărilor şi subtilităţilor noastre. Ea este cea care descoperă intrigile noastre ascunse, frânge capcanele şi face ispitele noastre inutile şi ineficiente.”

„Trebuie să spunem, oricât nu am vrea, că nici un singur suflet care a perseverat cu adevărat în a o sluji , nu a fost vreodată damnat cu noi; Doar un singur suspin oferit Sfintei Treimi, valorează mai mult decât toate rugăciunile, dorinţele şi aspiraţiile tuturor sfinţilor.”

 „Ne temem mai mult de ea decât de toţi sfinţii din cer la un loc şi nu avem nici o şansă cu slujitorii ei credincioşi. Mulţi creştini care o cheamă în ora morţii lor şi care ar trebui să fie cu adevărat damnaţi, potrivit standardelor noastre normale, sunt salvaţi prin mijlocirea ei.”

 „Oh, dacă această Marie (aşa cum o numec ei în furia lor) nu i s-ar fi dat putere impotriva noastră şi nu ne-ar fi stricat planurile, ar fi trebuit să cucerim Biserica şi s-o distrugem deja cu mult înainte; şi am fi văzut că toate Ordinele din Biserică ar fi căzut în eroare şi tulburare.”

„Acum, pentru că suntem forţaţi să vorbim, trebuie să vă spunem şi următoarele: nimeni din cei care perseverează în a spune Rozarul nu va fi osândit, fiindcă ea, obţine pentru slujitorii ei harul unei adevărate păreri de rău pentru păcatele lor şi astfel ei obţin mila şi iertarea lui Dumnezeu.”

Apoi Sfântul Dominic i-a pus pe toţi să spună Rozarul, foarte rar şi cu mare devoţiune şi s-a petrecut un lucru minunat: la fiecare Bucură-te, Marie, pe care el şi oamenii l-au spus împreună, un mare grup de demoni au ieşit din corpul bietului om, sub forma unor tăciuni roşii de foc.

Când, până la urmă, toţi demonii au fost expulzaţi şi ereticul a fost complet eliberat de ei, Fecioara Maria (care era tot invizibilă mulţimii) a binecuvântat pe toţi cei prezenţi, iar ei s-au umplut de bucurie.

Un mare numar de eretici s-au convertit datorită acestei minuni şi au aderat la Confraternitatea Sfântului Rozar.

Sursa: http://op54rosary.ning.com/forum/topics/saint-dominic-during-an-exorcism-forces-the-demons-to-speak-truth

luni, 13 august 2018

Mesaje – Muntele Sfintei Treimi – august 2018


Mesajul Sfintei Fecioare, 4 august 2018, Muntele Sfintei Treimi, Nusfalau

          Dragii mei scumpi copiii, am venit in mijlocul vostru ca Mama Sperantei. Eu sunt foarte recunoscatoare ca si astazi ati spus DA chemarii mele. Vad micutii mei ca treceti prin incercari mari, dar nu va fie teama sa fiti staruitori si uniti-va in bine. Sa fie in voi cainta, sa fie in voi convertire pentru ca fara asta nu puteti inainta in viata spirituala, aceasta este foarte important in viata voastra, este foarte important sa nu va fie teama pentru timpul care urmeaza, Eu si Fiul meu suntem cu voi, ne rugam si ispasim impreuna cu voi ca sa puteti sa ramaneti pe calea cea ingusta.
          Va rog, micutii mei, sa fiti in continuare copiii mei dragi, foarte multe suflete va sunt incredintate, foarte multe suflete asteapta rugaciunea voastra, postul vostru, iar acele suflete care au fost rupte dintre voi de aici, nu le lasati micutii mei, prindeti-le de mana si iubiti-le pentru ca cel rau le-a orbit. Si ele au locul aici, Eu le astept in continuare sa vina aici impreuna cu voi. Ca niciodata, este foarte mare nevoie de voi, de rugaciunea, ispasirea si postul vostru si de unitatea voastra in cele bune. Fiti deci curajosi, fiecare suflet asteapta sa va rugati pentru el. In aceasta sarbatoare (Carisma Deplinatatii) aveti curaj sa cereti mult.
Nu sunteti singuri, sunt cu voi si va ajut sa mergeti inainte cu curaj in viata spirituala, nu va fie teama. Cu toata cainta lasati in fata Sfintei Treimi toate pacatele voastre, doresc sa va purificati prin Spiritul Sfant din cap pana in picioare, nu va fie teama, temeti-va doar de pacat. Sa nu aveti nici o dependenta incorecta fata de nimeni si nimic. In viata de acum cel mai important pentru fiecare dintre voi sa fie vointa lui Dumnezeu. Acum primiti un har unic prin care veti putea sluji in timpul vietii, o sa recunoasteti in inima voastra ceea ce Dumnezeu cere de la voi, ce trebuie sa faceti in viitorul apropiat.
Cel mai important: iubiti pe toata lumea asa cum este, pentru ca iubirea vindeca, iubirea purifica, iubirea va apropie de Dumnezeu si de aproapele. Acum Sfanta Treime va binecuvanteaza cu harul staruintei si al perseverentei in continuare. Va multumesc ca ati raspuns la chemarea mea, va astept in continuare micutii mei.


Mesajul Tatalui Ceresc, 5 august 2018, Muntele Sfintei Treimi, Nusfalau

Dragi copii, nu va puteti imagina cata recunostinta este in inima mea de Tata  ca si astazi ati spus DA chemarii mele. Va multumesc ca ati venit aici chiar si cu pretul jertfelor, ca ati oferit ispasirea in cinstea si onoarea mea. Dragi copii, nu puteti sa va inchipuiti cat de mare nevoie este de voi, lumea s-a scufundat pana la nivelul Sodomei si al Gomorei. Trebuie sa simtiti responsabilitate, copiii mei, sa va asumati mai multa jertfa, mai multa ispasire, mai mult post dupa posibilitatile voastre. Dragii mei micuti, credeti ca veti primi putere pentru toate, la cererea mea faceti ceea ce faceti. Veti primi toate harurile necesare la timpul potrivit, nu lasati acest loc de pelerinaj, veniti sa va rugati, am nevoie de voi micutii mei, lumea are mai mare nevoie de voi, este plina de intuneric si de pacat. Voi sunteti alesi micutii mei pentru aceasta misiune de ispasire, sa va rugati, sa acceptati toate si cu pretul vietii. Va rog sa credeti ca nu veti primi cruce mai mare decat puteti duce, de credinta voastra depind toate, credeti in acest har, pentru ca Eu v-am chemat aici, prin mine veniti aici, v-am adus aici in palma mea si la fel va duc si acasa.
Nu risipiti timpul pentru lucruri nesemnificative, daca ati sti ce scurt este timpul, nici nu ati pleca acasa de aici, ati ramane in rugaciune zi si noapte. Nu va fie teama, nu va fie teama sa va oferiti viata in totalitate pentru ca Eu vreau numai binele pentru voi si omenirea intreaga. Imi sunteti dragi toti pentru ca Eu v-am creat din iubire ca sa iubiti, dar lumea face pe dos, voi trebuie sa aratati drumul cel ingust celor pe care ii intalniti in cursul vietii, sa-i iubiti asa cum sunt, excluzand pacatul, trebuie sa fiti micutii mei apostoli.   
Eu sunt Dumnezeul Iubirii, nu un Dumnezeu care pedepseste, ceea ce isi inchipuie omenirea. Incercarile pe care le primiti voi si omenirea sunt pentru ca oamenii nu descopera iubirea lui Dumnezeu, nu descopera ca Dumnezeu este Bunatate si Iubire. Va iubesc pe toti, va astept pe toti, sunt foarte multi cei chemati, dar nu spun DA chemarii, pentru aceasta peste putin timp va incepe seria incercarilor. Micutii mei sa nu uitati pentru nici o clipa ca Eu ma bucur pentru voi si va iubesc asa cum sunteti. Acum Sfanta Treime prin mine va binecuvanteaza cu harul staruintei si al perseverentei. Amin !

vineri, 3 august 2018

Cele 3 religii monoteiste au același Dumnezeu ? NU !


Nu este prima data când papa Bergoglio refuza sa dea binecuvântarea catolica, pronunțând in schimb o altfel de binecuvântare, nu in numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt, ci in numele unui Dumnezeu unic „Tatăl tuturor oamenilor si al tuturor confesiunilor religioase”

Cele 3 religii monoteiste au același Dumnezeu?? NU !!

Papa Francisc: „ Cer peste voi toți binecuvântarea lui Dumnezeu – Dumnezeu Tatăl nostru al tuturor, Tatăl tuturor confesiunilor religioase„ (Întâlnirea cu membrii Crucii Roșii Italiene, 27 ianuarie 2018).

Nu este prima data când papa Bergoglio refuza sa dea binecuvântarea catolica, pronunțând in schimb o altfel de binecuvântare, nu in numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt, ci in numele unui Dumnezeu unic „Tatăl tuturor oamenilor si al tuturor confesiunilor religioase”.

Putem accepta faptul ca Dumnezeu este Tatăl tuturor oamenilor, in sensul ca este Tatăl întregii Creații, însă ca toate confesiunile religioase cred in același Dumnezeu – aceasta este complet fals si in plus neaga un adevăr fundamental al credinței noastre: filiația divina care se obține numai prin sacramentul botezului – sigiliu al lui Dumnezeu pentru fii Săi.

Acest tip de binecuvântare este reflectat si de L’Osservatore Romano, din 31 ianuarie 2018, care la pag 7, spune : „O casa unica pentru trei religii, conform proiectului Casa lui Unu, care își propune sa reunească intr-un templu unic cele 3 religii monoteiste” (Acest proiect nu este altceva decât unirea celor 3 religii monoteiste pentru realizarea „religiei universale” proiectata de secole de ezoteriști si de Noua Ordine Mondiala masonica - cele 3 religii monoteiste fiind creștinismul, islamismul si iudaismul).
Acesta este un proiect de distrugere a credinței Creștine prin eliminarea lui Isus însuși, Dumnezeu adevărat si om adevărat – proiect care este un fel de „globalizare a spiritului”.

Evrei, creștini si musulmani – sunt toți fii ai aceluiași Dumnezeu? Categoric, NU. Iată de ce:

Dumnezeul islamic
Oamenii sunt in general convinși ca iudaismul, crestinismul si islamismul deriva din patriarhul Abraham, căruia Dumnezeu i-a dat promisiunea Sa pentru a fi transmisa celor 2 fii: Isaac, fiul sotiei Sara, si Ismail, fiul sclavei Agar. In realitate, pe langa multele binecuvantari ale lui Dumnezeu, numai una este binecuvantarea mesianica, data unei singure persoane, celui „ales”. Aceasta binecuvantare mesianica o da Dumnezeu lui Abraham pentru a fi transmisa numai lui Isaac, din porunca divina, si care o transmite, tot prin vointa divina, fiului sau Iacob, si nu lui Esau, cu toate ca acesta era primul nascut. Acel Iacob, mai tarziu, a transmis binecuvantarea mesianica numai unuia dintre cei 12 fii ai sai, desi ii iubea pe toti la fel: nu lui Ruben, primul nascut, nu binecunoscutului Iosif, cel care a dus poporul in Egipt, ci numai lui Iuda, prin inspiratie divina directa, pentru a se implini profetia care spunea ca din aceasta descendenta va veni regele David si apoi Isus Cristos.
Descendentii de sange ai lui Ismail sunt diversele etnii arabe, pe cand musulmanii descind din Mahomed, care a fondat Islamul in jurul anului 570. Asadar, dumnezeul islamic nu este nici pe departe acelasi Dumnezeu al patriarhului Abraham.

Dumnezeul evreilor
In Evanghelie, Isus Cristos confirma intreg Vechiul Testament „NU am venit sa schimb legea, ci sa o implinesc”. Isus Cristos, desi confirma continuitatea, afirma si diferenta, prin Prezenta Sa divina ca Fiu al lui Dumnezeu, una cu Tatal si cu Duhul Sfant. Din acel moment, evreii ar fi trebuit sa venereze pe Dumnezeu unic in trei persoane divine, pentru ca Dumnezeul Vechiului Testament s-a revelat in Cristos si a vorbit despre sine insusi, proclamand unitatea Sa deplina cu Tatal si cu Duhul Sfant: „Eu si Tatal una suntem, Tatal este in mine si Eu sunt in Tatal”(Ioan 10,30)
Iar cand evreii, increduli, il sfideaza pe Isus amintindu-i ca ei descind din Abraham si il au ca tata pe Dumnezeu, Isus le raspunde:„Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru.”
Fiind El insusi evreu, Isus isi numeste totusi conationalii „fii ai diavolului”, si nu fii ai lui Abraham. De ce? Pentru ca odata cu venirea lui Isus si mai ales cu Moartea si Invierea Sa, „Dumnezeul lui Abraham” este acum numai in credinta in Cristos si deci de atunci inainte, orice descendenta va fi numai de ordin spiritual. Se pot numi „fii ai lui Abraham”numai cei care renasc in credinta in Cristos – deci si pagani convertiti la Cristos – si astfel se anuleaza orice succesiune trupeasca, etnica, si se pastreaza numai cea a credintei in El, deschisa tuturor oamenilor de toate rasele.

Dumnezeul crestinilor: „Tatal, Fiul si Duhul sfant” Un singur Dumnezeu in Trei Persoane
Pentru crestini, unicul Dumnezeu adevarat este acesta: Trei persoane intr-una singura:Tatal, Fiul si Duhul Sfant, unul in treime, Preasfanta Treime, de neconceput pentru evrei si hulita de musulmani.
Asadar, cine il venereaza pe Isus Cristos il venereaza pe Dumnezeu, si cine nu il venereaza pe Isus Cristos nu il venereaza nici pe Dumnezeu.
Din aceasta cauza, a manipula figura lui Cristos este un „deicid”, un pacat grav impotriva Duhului Sfant care ar putea avea consecinte teribile pentru intreaga umanitate. Daca se exclude Isus Cristos, sau se considera a fi doar un profet, sau se confunda cu alte divinitati, atunci devine inutila insasi Invierea, Rascumpararea, intreg Noul Testament, Iubirea Divina, Duhul Sfant, Sfanta Treime, se exclude Biserica iubita de El, Preotia, Sacramentele, intr-un cuvant, se exclude insusi Dumnezeu. Iar fara Dumnezeu, omul se pierde pe sine insusi. 

Sursa: https://adelantelafe.com/que-las-tres-religiones-monoteistas-tienen-el-mismo-dios-no/