Postat de Joseph
Pronechen, 15 mai 2018.
Ce conexiuni sunt
între Biserica timpurie şi apariţiile ca cele de la Fatima care au făcut ca
sâmbăta să fie Ziua Maicii Sfinte?
Sâmbătă, 27 noiembrie 1830, era ziua de dinaintea începerii
Adventului. În acea sâmbătă, Sfânta Fecioară i-a apărut Caterinei Labouré în
capela mănăstirii Fiicelor Carităţii din Paris pentru a-i da Medalia
Miraculoasă. Descriind designul medaliei Sfânta Maria a spus (printre altele),
că medalia trebuie să aibă următoarea inscripţie: „ O, Marie, concepută fără de
prihană, roagă-te pentru noi cei care alergăm la tine.” Medalia trebuia să se
răspândească în lung şi-n lat şi continuă să fie aşa.
Sâmbătă, 19 septembrie 1846, a fost ziua în care Sfânta
Fecioară a apărut La Salette, micuţilor păstoraşi Melanie Calvat şi Maxim
Giraud cu un mesaj major despre schimbarea modului de a trăi şi convertirea
către Dumnezeu.
Sâmbătă, 9 decembrie 1531, Sfânta Fecioară de la Guadalupe i-a
apărut pentru prima dată lui Juan Diego. (Atunci era deja în vigoare calendarul
Iulian). Ea i-a spus lui Juan să meargă şi să-i spună episcopului că trebuie
construită o capelă acolo, „pentru că eu sunt cu adevărat Mama voastră plină de
compasiune, a voastră şi a tuturor celor care trăiesc împreună pe aceste
meleaguri şi a tuturor celor care mă iubesc, mă caută şi mă cheamă cu încredere
şi evlavie. În acea casă le voi asculta plânsul şi tristeţile, le voi da ajutor
în necazurile lor şi un leac pentru nenoricirile lor.”
Sâmbăta, cu siguranţă era ziua Mariei, încă de la început.
Rădăcinile adânci ale
sâmbetelor
La puţin timp după
Înviere şi în zilele de debut ale Bisericii, cinstirea Mariei într-un mod
deosebit a început în fiecare Sâmbătă. Întrucât Duminica era Ziua Domnului,
curând Sâmbăta a devenit ziua Mariei.
Sâmbetele se
evidenţiează în acele zile dedicate Fecioarei Maria”, ne spune Directoriul
Vaticanului despre evlavia populară şi Liturgică.
Într-o mare discuţie
din 1947 despre Sfânta Fecioară de la Fatima, părintele iezuit, John Harden
slujitor al lui Dumnezeu, ne-a dat o imagine clară despre faptul că sâmbăta
este ziua Mariei. El a subliniat câteva puncte de referinţă în dezvoltarea
cultului marian în zilele de sâmbătă, obsevând că „putem presupune în mod
rezonabil că ultima zi a săptămânii a fost dedicată în mod special Sfintei
Fecioare încă din primele secole ale Bisericii.”
El a subliniat că Sf.
Inocenţiu I, care a domnit între 401-417, a scris credincioşilor o scrisoare semnificativă,
prin care a decretat că fiecare sâmbătă ar trebui să fie zi de abstinenţă în
onoarea Durerilor Sfintei Fecioare Maria.
Sărind până în secolul
al VIII-lea, Ioan Damaschinul a firmat că sâmbetele au fost dedicate Mariei în
Biserica de Răsărit şi sărbătorite ca atare. Liturghiile de sâmbătă în cinstea
Mariei, s-au găsit în cărţile liturgice din secolele IX şi X.
Sfinţii Bernard, Toma
şi Bonventura au explicat dedicaţia zilei de sâmbătă către Maria, indicând
timpul odihnei lui Cristos în mormânt. „Toţi ceilalţi îl părăsiseră pe Cristos;
doar Maria a continuat să creadă. A fost ziua ei!” – ne spune o altă sursă.
Către sfârşitul
secolului al XI-lea, binecuvântatul Papă Urbam al II-lea, a cerut preoţilor şi
călugărilor să se roage sâmbătă Oficiul Sfintei Fecioare Maria şi au fost
decretate „Liturghii votive ale Sfintei Fecioaare Maria în fiecare sâmbătă a
anului, mai puţin în zilele interzise în mod expres.” Ne spune părintele
Hardon. Evlavia personală l-a determinat pe Papa Urban al II-lea să compună o
prefaţă liturgică în cinstea ei, care a fost utilizată până către sfârşitul
secolului XX.
Sfinţii au dovedit
sâmbetele
În secolul al XII-lea,
când Sfântul Bernard de Clairvaux a intrat în scenă, spune părintele Hardon” în
Biserică s-a născut o nouă eră în evlavia către Sfânta Născătoare de Dumnezeu.
Sf. Bernard avea o mare evlavie către Fecioară.
Ascultaţi ce spune în
predică Sf. Bernard: „În pericole, în îndoieli, în dificultăţi, gândiţi-vă la
Maria, chemaţi-o pe Maria. Numele ei să nu părăsească buzele voastre, inima
voastră să nu sufere de lipsa ei. Şi apoi puteţi obţine ajutorul rugăciunii ei,
mergâd pe urmele ei. Având-o pe ea ca şi călăuzitoare, niciodată nu veţi
rătăci; în timp ce o invocaţi, niciodată nu vă veţi pierde inima; atât timp ce ea
este în mintea voastră, sunteţi în siguranţă în faţa înşelăciunii; atunci când
ea vă ţie de mână, nu puteţi cădea; când sunteţi sub ocrotirea ei nu aveţi de
ce vă teme; dacă ea păşeşte înaintea voastră, nu veţi osteni; dacă vă arată
favoare, vă veţi atinge scopul.”
Iată ce predica Sf
Bernard despre Maria, punând astfel temelia sigură a sâmbetelor dedicate ei:
„Doar în Maria, credinţa Bisericii a
rămas neclintită în cele zile în care Isus a fost în mormânt. Şi, cu toate
că toţi ceilalţi s-au clătinat, ea, care zămislit pe Cristos în credinţă, a
păstrat credinţa pe care a primit-o odată pentru totdeauna şi pe care nu
a pierdut-o nciodată. Astfel, ea a putut aştepta cu speranţă certă slava
Domnului Înviat.”
Apoi Sfântul Toma de
Aquino a dat o interpretare pentru ce sâmbetele au fost dedicate Mariei.
Părintele Hardon îl citează pe d`Aquino:
„ Întrucât
Învierea a vut loc Duminica, noi ţinem această zi ca fiind sfântă în locul
Sabatului, aşa cum au făcut evreii din vechime. Cu toate astea noi sfinţim
şi Sâmbăta în cinstea Fecioarei Maria, care a rămas neclintită
în credinţă, toată ziua de sâmbătă, după moartea Fiului ei.”
În secolul al XVI-lea, Sf. Carol Borromeo,
s-a rugat rozarul ca oficiu al Sfintei Fecioare în fiecare zi. În genunchi.
Părintele Hardon, descrie cum sfântul, „la auzul clopotului care anunţa Agelus
Domini, cădea în genunchi, chiar şi pe stradă indiferent dacă era ud sau
noroios.” Totodată el a pus să fie aşezată o icoană cu Maica Domnului pe
intrarea principală a fiecărei biserici din dieceză, pentru ca să-şi amintească
credincioşii că ea este Poarta Cerului....Sfântul Alfons de Linguori notează
despre el că postea cu pâine şi apă în fiecare sâmbătă a anului pentru a o
lăuda pe Maica Domnului.
Sfântul Carol Borromeo
a murit intr-o zi de sâmbătă în 3 noimebrie 1584.
În 14 decembrie 1591,
tot într-o zi de sâmbătă murea un alt mere devotat al Maicii Sfinte – Sfântul
Ioan al Crucii.
Părintele Hardon spune
că un martor ocular a mărturisit sub jurământ că Ioan al Crucii a spus cu
câteva ore înainte morţii: „ Maica lui Dumnezeu şi a Carmelului, se grăbeşte cu
har în Purgator, sâmbăta, şi eliberează acele suflete care i-au purtat
scapularul. Binecuvântată fie această Maică plină de har, care doreşte ca în
această zi de sâmbătă să plec din această viaţă.”
Părintele Hardon a
remarcat că în secolul al XVIII-lea , Sf. Alfons de Linguori a scris: „ Este
cunoscut faptul că Sâmbăta a fost dedicată ca zi a Mariei de către Biserică,
pentru că a fost Sabathul, după moartea Fiului ei, ea rămânând neclintită în credinţă.
Pentru acest motiv, credincioşii care o cinstesc pe Maria au grijă să o
cinstescă în această zi cu o devoţiune particulară şi mai ales prin post...Eu
afirm că cei care practică această evlavie nu se pot pierde; nu spun că cei
care mor în păcat de moarte, Sfânta Fecioară îi va elibera, ci că cei devotaţi
ei, cu ajutorul ei, vor persevera cu uşurinţă în harul lui Dumnezeu şi obţin o
moarte bună...În toate Sâmbetele ar trebui să practicăm o devoţiune
în cinstea Maicii Sfinte; să primim Sfânta Împărtăşanie, să mergem la o Sfântă
Litughie, să vizităm o icoană a ei...sau ceva de acest fel.”
Rolul major al Sâmbetelor
Fatima subliniază din
nou legătura cu evlavia Sâmbetelor mariane.
Sâmbătă 13 octombrie 1917, a fost ziua în care a vut loc marea
minune a soarelui de la Fatima. Ziua în care s-a identificat ca Fecioara
Sfântului Rozar – şi a apărut şi ca Fecioara durerilor şi ca Fecioară a
Muntelui Carmel, datorită importanţei scapularului.
Sâmbătă, 17 decembrie 1927, sora Lucia a avut o viziune cu Isus.
În Pontevedra, Spania, ea a mers în faţa Preasfântului Sacrament din tabernacol
pentru că voia permisiunea Cerului ca să dezvăluie o parte a secretului pe care
directorul ei spiritual a rugat-o să-l includă în memoriile ei. Ea L-a întrebat
pe Isus: cum ar trebui să se confromeze la ceea ce i s-a cerut şi anume, să
spună despre originea devoţiunii către Inima Imaculată a Mariei, dacă aceasta
este inclusă în secretul pe care Sfânta Fecioară i l-a mărturisit?”
Apoi Lucia
continuat la persoana a III-a: „ Isus i-a făcut cunocut foarte clar aceste
cuvinte: „Fiica Mea, scrie ce ţi s-a cerut. Scrie tot ce Sfânta Fecioară ţi-a
revelat în timpul apariţiei, în care vorbeşte despre devoţiune. În ceea ce
priveşte secretul, păstrează-l sub tăcere.
La ce s-a referit
Lucia? Ce i s-a cerut să dezvăluie? A fost despre devoţiunea către Inima
Neprihănită a Mariei, o altă parte insemnată a mesajului de la Fatima. Ea a
scris în mod special în anul 1917: „ Sfânta Fecioară a spus: ..Isus doreşte ca
eu să fiu cunoscută şi iubită. El vrea să stabilească în lume devotamentul
către Inima Mea Neprihănită. Promit salvare celor care o îmbrăţişează şi aceste
suflete vor fi iubite de Dumnezeu, ca flori aşezate de mine care să-I
împodobească tronul.”
Iată toată evlavia
către Inima Neprihănită a Mariei pe care Isus i-a spus Luciei să fie revelată.
I-a spus aceasta într-o zi de sâmbătă, Ziua Mariei.
Totodată ce cerere
majoră a făcut Sfânta Fecioară la Fatima? Devoţiunea celor cinci prime
Sâmbete. Ea i-a spus Luciei:
"Priveşte fiica
mea, la inima mea încoronată de spini, pe care oamenii nerecunoscători o
străpung în fiecare moment prin blasfemiile şi ingratitudinea lor. Măcar
tu încearcă să mă mângâi şi spune tuturor că toţi cei care timp de cinci luni
în fiecare primă sâmbătă din lună se vor spovedi, vor primi sfânta
Împărtăşanie, vor recita o parte din Rozariu şi-mi vor ţine companie timp de 15
minute meditând cele 15 mistere ale Rozariului, cu intenţia de a-mi oferi
reparaţie, eu le promit că îi voi asista în ora morţii cu toate harurile necesare
pentru mântuirea lor".
Referinţa
devoţiunii celor Cinci Prime Sâmbete – Ziua pe care Biserica
i-a dedicat-o Maicii Domnului – combinată cu Sfânta Împărtăşanie şi cu Rozarul
pe care Sfânta Fecioară l-a cerut în timpul fiecărei apariţii a ei, nu putea fi
o cerere şi o promisiune mai clară. Nici referinţa că în data de 13 octombrie,
Sâmbătă, în timpul Minunii Soarelui, ea a apărut ca Sfânta Fecioară a
Durerilor.
Puţini ştiu faptul că
în 13 octombrie, într-o sâmbătă a anului 1973, Sfânta Fecioară a apărut sorei
Agnese Sasagawa, la Akita, cu câteva avertismente severe pentru lume,
dacă oamenii nu se căiesc.
Sâmbătă, 13 Octombrie 2017, Biserica a celebrat Aniversarea a
100 de ani a apariţii de la Fatima, apariţie în care Sfânta Fecioară a adus un
mesaj esenţial lumii.
Oare nu e timpul să o
cinstim pe Sfânta Fecioară Maria în fiecare sâmbătă?