SFÂNTUL DOMINIC ÎI OBLIGĂ PE DEMONI SĂ SPUNĂ ADEVĂRUL ÎN TIMPUL UNUI
EXORCISM
Când
Sfântului Dominic, cel care a răspândit devoţiunea rozarului, predica despre
Rozar lângă Carcassone, i-a fost adus la el un albigesian (membru al unei
miscări eretice franceze din secolul al XII-lea – n. tr.), care era posedat de
diavol, l-a exorcizat în prezenţa unei mari mulţimi; se pare că au venit
să-l audă predicând peste 12.000 de oameni.
Diavolii care îl posedau pe acest nenorocit au fost obligaţi să răspundă la
întrebările Sfântului Dominic în ciuda voii lor. Ei au spus că în trupul
acestui biet om erau 15.000 dintre ei fiindcă el a atacat cele 15 mistere ale
Rozarului; Ei au mărturisit că (Sf. Dominic), prin predicarea rozarului a
zguduit cu groază adâncurile iadului şi că el era omul pe care-l urau cel mai
mult din întreaga lume, din cauza sufletelor pe care le-a smuls de la ei prin
intermediul Sfântului Rozar.
Apoi au mai revelat şi alte lucruri.
Sfântul Dominic a pus rozarul lui în jurul gâtului albigesianului şi a
întrebat diavolii, care este sfântul din Ceruri, de care ei se tem cel mai mult
şi cine ar trebui aşadar să fie cel mai iubit şi cinstit de către oameni.
La asta, au început să urle într-un mod total supranatural, încât mulţi
oameni au căzut la pământ de frică. Apoi, utilizându-şi toată şiretenia ca să
nu răspundă, diavolii au început să plângă, să se smiorcăie pentru a inspira
milă, aşa încât mulţi oameni au început să plângă din pură milă pentru ei.
Diavolii vorbeau prin gura albigesianului cu o voce de-ţi frângea inima:
„Dominic, Dominic, ai milă de noi. Îţi promitem că nu te vom răni
niciodată. Mereu ai avut compasiune pentru păcătoşi şi pentru cei în primejdie;
ai acum milă şi de noi căci suntem la mare anaghie. Noi suferim deja atât de
mult, de ce îţi găseşti plăcere în a ne mări suferinţa? Nu poţi fi mulţumit de
suferinţa noastră fără a mai adăuga la ea? Ai milă de noi! Ai milă de noi!”
Sfântul Dominic nu era unul dintre cei care să se fi lăsat mişcat de
patosul acestor duhuri nenorocite şi a spus că nu-i lasă în pace până ce nu vor
răspunde întrebării lui. Apoi au spus că îi vor şopti lui Dominic, în aşa fel
încât doar el să-l poată auzi. Dar Dominic a insistat cu fermitate să răspundă
clar şi cu fermitate. Dar apoi diavolii au tăcut şi au refuzat să mai scoată
vreun cuvânt, ignorând complet ordinele Sfântului Dominic. Aşadar el a
îngenunchiat şi s-a rugat Maicii Domnului aşa: „ O, preafrumoasă şi
preaputernică Fecioară Maria, prin puterea Preasfântului Rozar, te implor
porunceşte acestor duşmani ai neamului omenesc să-mi răspundă.”
De îndată ce terminase această rugăciune, din urechile, nările şi gura
albigesianului a ţâşnit o flacără strălucitoare. Toată lumea s-a
cutremurat de teamă, dar focul nu a rănit pe nimeni. Apoi diavolii au strigat:
” Dominic, prin Pătimirea lui Isus Cristos şi prin meritele Sfintei Sale
Mame şi a tuturor sfinţilor, te implorăm lasă-ne să părăsim acest corp fără să
vorbim - pentru că îngerii îţi vor răspunde oricând doreşti. Şi apoi, nu suntem
noi mincinoşi? Deci de ce ar trebui să ne crezi? Te rugăm nu ne mai tortura, ai
milă de noi.”
„Vai spiritelor nenorocite, care nu merită să fie ascultate.” – a
spus Sfântul Dominic şi fiind în genunchi, s-a rugat Sfintei Fecioare aşa:
„ O preacinstită Mamă a înţelepciunii, mă rog pentru oamenii adunaţi
aici care au învăţat deja cum să spună Salutul Îngeresc în mod corespunzător.
Te rog, te implor, obligă-i pe duşmanii tăi să proclame întregul adevăr şi
nimic altceva decât adevărul despre asta, aici şi acum, în faţa mulţimii.”
Sfântul Dominic nici nu terminase această rugăciune, când o văzu pe Sfânta
Fecioară, foarte aproape, înconjurată de o mulţime de îngeri. Ea l-a lovit pe
posedat cu o tijă de aur şi a spus: „Răspunde imediat sluitorului meu Dominic.”
(Amintiţi-vă că poporul nu a văzut-o şi nici nu a auzit-o pe Sfânta Fecioară,
ci doar Dominic).
„ Aşadar creştini, ascultaţi cu atenţie: Mama lui Isus Cristos este
foarte puternică şi poate salva pe slujitorii ei ca să nu cadă în iad. Ea este
Soarele care distruge întunericul manipulărilor şi subtilităţilor noastre. Ea
este cea care descoperă intrigile noastre ascunse, frânge capcanele şi face
ispitele noastre inutile şi ineficiente.”
„Trebuie să spunem, oricât nu am vrea, că nici un singur suflet care a
perseverat cu adevărat în a o sluji , nu a fost vreodată damnat cu noi; Doar un
singur suspin oferit Sfintei Treimi, valorează mai mult decât toate
rugăciunile, dorinţele şi aspiraţiile tuturor sfinţilor.”
„Ne temem mai mult de ea decât de toţi sfinţii din cer la un loc şi
nu avem nici o şansă cu slujitorii ei credincioşi. Mulţi creştini care o cheamă
în ora morţii lor şi care ar trebui să fie cu adevărat damnaţi, potrivit
standardelor noastre normale, sunt salvaţi prin mijlocirea ei.”
„Oh, dacă această Marie (aşa cum o numec ei în furia lor) nu i s-ar
fi dat putere impotriva noastră şi nu ne-ar fi stricat planurile, ar fi
trebuit să cucerim Biserica şi s-o distrugem deja cu mult înainte; şi am fi
văzut că toate Ordinele din Biserică ar fi căzut în eroare şi tulburare.”
„Acum, pentru că suntem forţaţi să vorbim, trebuie să vă spunem şi
următoarele: nimeni din cei care perseverează în a spune Rozarul nu va fi
osândit, fiindcă ea, obţine pentru slujitorii ei harul unei adevărate păreri de
rău pentru păcatele lor şi astfel ei obţin mila şi iertarea lui Dumnezeu.”
Apoi Sfântul Dominic i-a pus pe toţi să spună Rozarul, foarte rar şi cu
mare devoţiune şi s-a petrecut un lucru minunat: la fiecare Bucură-te, Marie,
pe care el şi oamenii l-au spus împreună, un mare grup de demoni au ieşit din
corpul bietului om, sub forma unor tăciuni roşii de foc.
Când, până la urmă, toţi demonii au fost expulzaţi şi ereticul a fost
complet eliberat de ei, Fecioara Maria (care era tot invizibilă mulţimii) a
binecuvântat pe toţi cei prezenţi, iar ei s-au umplut de bucurie.
Un mare numar de eretici s-au convertit datorită acestei minuni şi au
aderat la Confraternitatea Sfântului Rozar.
