Viaţa lăuntrică a lui Isus - Suferinţa ochilor
Întrucât eram în deplina
capacitate a raţiunii Mele, am simţit în toate simţurile o suferinţă de
nedescris, fiindcă a trebuit să fiu în acest loc strâmt.
În întunericul pântecelui
matern am oferit lipsa de lumină a ochilor Mei, pentru toate păcatele comise cu
simţul văzului.
Faptul că nu am putut să-Mi
folosesc ochii Îmi producea un chin destul de mare. Am văzut, logodnica Mea
dragă, cum mulţi – din cauza curiozităţii lor – cât de tare păcătuiesc cu acest
simţ. Am mai văzut şi câte păcate groaznice izvorâte din folosirea abuzivă a
ochilor se comit, rănindu-l pe Tatăl Meu.
Am lăcrimat de mai multe ori.
Chiar dacă acestea au fost doar picături, valorea lor a fost atât de mare,
încât au oferit ispăşire Dreptăţii Dumnezeieşti pentru toate acele păcate pe
care oamenii le comit cu ochii. Lacrimile Mele au căpătat acea valoare mare,
datorită iubirii cu care le-am vărsat.
Tatăl Mi-a promis că va da
acest mare har tuturor păcătoşilor care, cu o inimă sinceră, doresc darul
lacrimilor părerii de rău. Şi azi, mulţi-mulţi păcătoşi sunt atinşi de
acest efect, de asemenea şi mulţi drepţi. Pe primii, darul lacrimilor căinţei
îi îndreptăţeşte spre ispăşire, iar cei din urmă, au parte de darul lacrimilor
pentru a câştiga o cât mai mare cinste şi mângâiere pentru viaţa veşnică. Am
întărit aceste cuvinte spunâdu-le discipolilor Mei următoarele cuvinte: “
Fericiţi cei ce plâng că aceia vor fi mângâiaţi.”(Matei 5,5)
Prin puterea suferinţei
privării văzului Meu, am cerut Tatălui în mod deosebit acel har pentru cei
care, din iubire pentru Mine, se privează singuri de la a privi la lucruri
cochete şi deosebite, ba mai mult, nu se uită nici la cele permise, ca să o
facă mereu cu o spiritualitate de neclintit.
L-am mai rugat pe Tatăl să le
dea putere celor care şi-au pierdut lumina ochilor din cauze naturale şi
potrivit intenţiilor Sale, ca să îndure această orbire şi să-i liniştească
faptul că a fost potrivit Voinţei şi Proniei Dumnezeieşti. Tatăl a primit
această rugăminte cu mare drag şi Mi-a promis că le va da ajutorul Său plin de
iubire. Şi, într-adevăr, cei care se oferă Lui cu o iubire filială, El li
se va arăta ca Părinte al Îndurării.
Să ştii, logodnica Mea, că
atunci când am rostit aceste rugăciuni, în sufletul Meu i-am văzut pe toţi
aceia care sufereau din cauza ochilor. Erau toţi în faţa Mea, i-am privit pe
fiecare dintre ei. I-am iubit cu o iubire de frate şi am obţinut pentru ei
haruri Dumnezeieşti îmbelşugate.
În înţelepciunea Mea
nemărginită, am văzut şi fiecare nenorocit care cu ochii lor Îl rănesc pe Tatăl
Meu. Am văzut că, în încăpăţânarea lor, nu vor să se îndrepte. Pentru ei nu am
putut obţine acest har fiindcă ei nu vor să accepte insuflările şi harurile
Dumnezeieşti. Am privit la ei cu compasiune şi L-am rugat pe Tatăl ca, chiar
dacă nu se lasă influenţaţi nici de Îndurarea Lui şi nici de Meritele Mele,
atunci măcar să nu îi pedepsească cu deplina severitate a dreptăţii, aşa cum a
făcut-o înainte cu mulţi.
Cei care din curiozitate au
privit la lucruri interzise, mai demult au avut parte de pedepse mai severe,
aşa cum s-a întâmplat şi cu soţia lui Lot.
Tatăl Mi-a ascultat rugămintea.
A promis că – datorită meritelor şi rugăciunilor Mele - îi va pedepsi mai puţin
sever şi va îndura chiar şi ofensele. Oh, altminteri oare ce ar deveni ei?
...Oare cu câte stane de sare şi alte pedepse grele nu ar fi plină lumea din
cauza curiozităţii păcătoase a ochilor lor!
Sursa: http://metropolita.hu/2011/05/jezus-benso-elete-a-szemek-szenvedese/
Viaţa lăuntrică a lui Isus - Suferinţa simţului auzului
Am îndurat o mare suferinţă şi din cauza simţului
auzului: întrucât eram închis în pântecele mamei, am fost privat şi de acest
simţ.
Am auzit doar suspinele înflăcărate ale Mamei Mele
pe care Mi le trimitea din adâncul inimii sale. Am primit cu plăcere aceste
dialoguri gingaşe pe care le-a purtat cu Mine în acest fel. Înlăuntrul ei Îmi
vorbea cu atâta dragoste şi drăgălăşenie încât Mi-a vrăjit Inima şi a fost
imposibil să nu o îndrăgesc şi mai mult.
De altfel am fost privat în totalitate de auz.
Aceasta a fost cu adevărat o mare renunţare – am pătimit din cauza aceasta şi
am ofertit-o ca ispăşire Tatălui Meu pentru acele multe -multe păcate pe care
fraţii Mei le comit cu simţul auzului. Întrucât ascultă cu o mare curiozitate
răzvrătirile şi vorbele împotriva legilor Mele şi-şi găsesc plăcerea de a fi
atenţi la discuţii imorale, la cele în care îi judecă şi calomniază pe alţii şi
alte discuţii nedemne, I-am cerut Tatălui să îi ierte pentru acestea.
Am cerut să le dea o mare putere celor care îşi vor
mortifica acest simţ, doar ca să poată scăpa şi să le dea dorinţa sfântă de a
asculta vorbe şi învăţături ce slujesc spre mai mare slavă a lui
Dumnezeu. În marea bucurie pe care Mi-a dat-o Mama Mea iubită, i-am cerut
Tatălui să le dea o mare alinare sufletească celor care, din voinţă proprie,
ascultă discuţii sfinte. Iar atunci când bărbaţii şi femeile care Mă urmează
vor asculta muzică şi cântece frumoase, să binevoiască a le înălţa sufletele şi
năzuinţele către contemplarea lucrurilor cereşti pentru ca atunci când se
gândesc la melodiile corurilor îngereşti, sufletul lor să primească multă
alinare pentru multele răni şi, totodată, să nu permită ca inima lor să se intineze
din cauza vorbelor urâte ce contravin legilor Dumnezeieşti.
Am mai cerut celor privaţi de simţul auzului să le
dea acea putere ca să poarte cu bunăvoinţă această cruce, din iubire pentru El.
Tatăl Meu Mi-a promis toate acestea, dar
întotdeauna va cere de la fraţii Mei voinţa şi conlucrarea lor.
.Sursa: http://metropolita.hu/2011/05/a-halloerzek-szenvedese/
