Viaţa lăuntrică a lui Isus – Suferinţa simţului gustului
Şi privarea de gust mi-a provocat suferinţă. Această suferinţă am
îndurat-o pe tot parcursul vieţii Mele şi M-am abţinut până la moarte de tot ceea
ce produce încântare acestui simţ, şi totuşi această suferinţă Mi-a cauzat mari
chinuri în timpul petrecut în pântecele matern.
Aici am primit hrana necesară de la Mama Mea, însă această hrană nu a
însemnat deloc încântare pentru Mine, întrucât s-a înfăptuit la fel ca la
ceilaţi copii. Totuşi sufletul Meu se bucura, deoarece trupul Meu se dezvolta
dintr-o materie a cărei puritate şi neprihănire Mi-a fost foarte plăcută.
Suferinţa provocată de privarea gusturilor plăcute le-am oferit Tatălui Meu
pentru toate acele insulte comise prin acest simţ pe care este obligat să le
îndure de la fraţii Mei.
Întrucât aceste insulte sunt mari şi dese, M-am oferit pe Mine Însumi ca
jertfă, încă din momentul Întrupării. Am hotărât ca pe parcursul întregii vieţi
pământeşti să Mă privez de toate acele lucruri care ar fi adus plăcere acestui
simţ. De multe ori Mă privam cu plăcere chiar şi de hrana necesară. Vei vedea
de câte ori am suferit de foame şi de sete pe parcursul vieţii Mele. Tatăl
a primit această ofertă şi S-a reconciliat cu păcătoşii, întrucât meritele Mele
au depăşit cu mult amplitudinea păcatelor grave săvârşite din lăcomie.
I-am cerut Tatălui Meu să dea haruri mari celor care sunt dispuşi să-şi
stăpânească acest simţ şi, care din iubire pentru El, se abţin de la mâncare şi
băutură şi nu doar de la plăcerea nemărginită provocată de acestea, ci chiar
de la cele pe care le-ar putea consuma cu plăcere fără a-L răni pe Dumnezeu.
Organul gustului întotdeauna va cere mai mult decât îi este necesar
trupului spre a se susţine şi nu vrea să se sature.
Am cerut celor care postesc să guste un pic din acea bucurie pe care
sufletul Meu l-a simţit în timp ce trupuşorul Meu se hrănea din trupul
neprihănit al Mamei Mele. Tatăl Mi-a dăruit şi acest har. Cei care renunţă la
plăcerile acestui simţ, pot simţi în inimă acest dar ceresc. Însă cei care îşi
satisfac pe deplin poftele acestui simţ, ceea ce este atât de dăunător
sufletului, nu pot experimenta această mângâiere.
Să ştii, logodnica Mea, că toate acele suflete, pe care Eu le văd cât de
mult renunţă la sine, care exersează o atât de mare pocăinţă, care se hrănesc
doar cu plante şi cu alte alimente puţin preţuite, au primit harul pentru acest
mod de viaţă datorită sacrificiilor şi rugăciunilor Mele.
În pântecele Mamei Mele i-am văzut pe toţi cei care exersează renunţarea
de sine, cei care postesc şi ispăşesc. M-am bucurat pentru cinstirea ce o arată
Tatălui şi M-am veselit la vederea meritelor obţinute prin ispăşirea lor. Şi,
întrucât am văzut că toate acestea s-au înfăptuit ca răsplată pentru jertfele
şi suferinţele Mele, m-am bucurat şi mai mult. L-am preamărit pe Tatăl şi i-am
mulţumit pentru îndurarea Sa nemărginită.
Iar la aceste suflete privesc cu mare iubire, ca la nişte buni fraţi
întrucât ele îmi sunt foarte dragi, fiindcă năzuinţa lor fierbinte este să Mă
imite şi să Mă urmeze.
Dar am văzut şi
acele suflete nenorocite care îşi îndestulează lăcomia în mod păcătos şi devin
victime ale ei, nepreocupându-se prea mult cu faptul că din această cauză pierd
harul lui Dumnezeu. Întrucât i-am văzut împietriţi în viciul lor, am simţit o
mare suferinţă pentru că am oferit ispăşire pentru ei şi doar propria vină este
cauza că toate pătimirile Mele nu aduc roadele trebuincioase.
Viaţa lăuntrică a lui
Isus – Odihna nocturnă
SUFERINŢE ŞI BUCURII
.
Ceea ce am pătimit în acest simţ am pătimit şi cu resul simţurilor. Mi-au provocat o mare suferinţă toate simţurile sufletului Meu. Dar M-a chinuit cel mai tare faptul să-i văd pe fraţii Mei care-L insultă pe Tatăl cu toate simţurile şi nu permit să fie convertiţi prin pătimirea şi meritele faptelor Mele bune. A fost o mare consolare atunci când am văzut că mulţi se convertesc datorită pătimirii şi meritelor Mele.ă
.
Ceea ce am pătimit în acest simţ am pătimit şi cu resul simţurilor. Mi-au provocat o mare suferinţă toate simţurile sufletului Meu. Dar M-a chinuit cel mai tare faptul să-i văd pe fraţii Mei care-L insultă pe Tatăl cu toate simţurile şi nu permit să fie convertiţi prin pătimirea şi meritele faptelor Mele bune. A fost o mare consolare atunci când am văzut că mulţi se convertesc datorită pătimirii şi meritelor Mele.ă
ti
M-am bucurat că prin puterea suferinţelor Mele şi din dorinţa de a Mă
imita, mulţi s-au lepădat de sine şi merg înainte pe calea virtuţii şi a
desăvârşirii. La vederea vieţii lor binevoitoare şi a harurilor Mele, M-am
aprins de o iubire şi mai mare pentru ei; am obţinut pentru ei haruri şi mai
mari şi mai mult curaj, ca să poată rămâne pe calea cea bună şi să obţină şi
mai multe merite pentru viaţa veşnică.
ODIHNA NOCTURNĂ
După ce am făcut toate rugăciunile de mijlocire şi oferirile, natura Mea
umană s-o odihnit un pic. În pântecele matern, fiinţa umană există ca “trup”,
fără viaţă spirituală, raţională şi fără simţuri; fiindcă acolo se pare că omul
nu e capabil a dormi, nici a face altceva cu simţurile. Dar la Mine nu a fost
aşa! Doar aparent am fost închis acolo ca şi un copilaş fără posibilitea
utilizării simţurilor şi somnului, fără capacitate raţională. În realitate,
prin întreaga Mea capacitate raţională, am fost om adevărat şi în acelaşi timp Dumnezeu
nemuritor. În timp ce trupul Meu uman s-a odihnit un pic, sufletul Meu s-a
bucurat de Dumnezeirea Mea, contempla cu încântare desăvârşirea Dumnezeiască,
grandoarea Lui Dumnezeu, puterea Sa, îndurarea Sa, iubirea, dulceaţa,
înţelepciunea, bunăvoinţa, bogăţia, guvernarea şi toate – toate cele
desăvârşite ale Sale.
Trupul Meu, împreună cu toate simţurile sale a fost privat de toate
plăcerile, fiindcă a fost destinat să pătimească şi să fie privat de plăcerile
care i-ar fi oferit consolare şi uşurare. Deşi s-a unit cu Dumnzeirea, în
timpul somnului am fost privat de acţiunea tuturor simţurilor. Spiritul Meu s-a
retras din simţuri, pentru a nu avea parte de alinare. Însă sufletul Meu s-a
bucurat mult la vederea desăvârşirii Dumnezeieşti. Bucuria sa era dublă
întrucât unit cu Cuvântul Întrupat poate avea parte de o asemenea slavă. L-a
preamărit pe Veşnicul Părinte şi a slăvit bunătatea şi îndurarea Sa
nemărginită, fiindcă a binevoit să creeze un suflet ce este umplut de o atât de
înalte virtuţi şi merite, respectiv desăvârşire.
L-am preamărit pe Tatăl Meu, că a unit într-un mod desăvârşit sufletul
Meu cu Cuvântul lui Dumnezeu, născut dintru veşnicie în braţele Tatălui. Eu,
Cuvântul veşnic, contemplam cu încântare toată desăvârşirea Dumnezeiască, aşa
cum am spus mai înainte, în cel mai măreţ şi desăvârşit mod. Fiindcă Mă bucuram
privind ca la cazul propriu, întrucât Eu sunt în acelaşi timp Dumnezeu veşnic,
nemuritor şi incapabil de suferinţă.
Dar întrucât M-am unit cu natura umană şi astfel în umanitatea Mea sunt
mai puţin decât Tatăl, m-am bucurat asemeni fiului care obişnuieşte să se
bucure de bogăţia tatălui, de stima pe care o are şi de puterea lui. Fiul, ca
moştenitor şi stăpânitor. Cu cinstea şi supunerea cuvenită – în ochii tatălui -
fiul are dreptul de a stăpâni. Dacă Tatăl, în felul în care vrea, El dispune de
bogăţia Sa, Fiul se încrede în ceea ce binevoieşte Tatăl; chiar dacă el, ca
fiu, are propriul drept. Şi dacă fiul vrea să dispună asupra bunurilor, îl
roagă pe Tatăl, iar El, datorită bunătăţii şi a iubirii Sale, încuviinţează cu
plăcere îndeplinirea rugăminţilor fiului Său. Tot aşa m-am bucurat şi am dispus
de bunurile Tatălui Meu. L-am preamărit şi L-am slăvit neîncetat.
Într-atât de mult s-a unit sufletul Meu cu Cuvântul Veşnic, încât s-a
bucurat ca „Unul”. În realitate erau atât de desăvârşit uniţi într-una, încât
Cuvântul veşnic şi natura umană erau doar „o persoană”. În acestă plăcere
încântătoare, orele treceau repede. Însă atunci când umanitatea Mea se întorcea în simţuri, Sufletul Meu nu
mai simţea aceste bucurii ieşite din comun, întrucât prin Dumnezeirea Sa şi
altă dată era încântat în sine de acestea, dar se bucura mult mai desăvârşit,
dacă în tipul somnului uman, a fost privat de simţurile sale. Iar Trupul Meu
mic, avea nevoie de odihnă pentru a trăi şi a creşte.
Draga Mea logodnică, nu am omis să ofer acest somn şi odihnă Tatălui Meu.
Şi, întucât această stare a fost pe deplin sfinţită, L-am rugat ca în bunătatea
Sa nemărginită şi datorită meritelor somnului Meu, să sfinţească odihna de noapte
a fraţilor Mei. Să nu permită ca în aceste ore duşmanul infernal să-i surprindă
şi să le cauzeze neplăceri.
Noaptea, demonii au obiceiul să-şi reverese asupra fraţilor Mei ura lor
faţă de Dumnezeu mai abitir ca altă dată. În orele nopţii îi stârnesc mai tare
la păcat; le întunecă raţiunea, le deviază voinţa şi cu uşurinţă îi determină
să consimtă la comiterea păcatului. Tatăl Meu, ca de obicei, şi în acest lucru
s-a arătat binevoitor faţă de Mine şi a promis că le va da tuturor fraţilor
Mei, ajutor deosebit în timpul orelor nopţii ca să poată învinge duşmanul
pentru ca acesta să nu-şi poată realiza planurile sale pline de viclenie. Vor
putea experimenta acest ajutor ori de câte ori se vor abţine de la a comsimţi
ispitelor; duhul necurat poate obţine o victorie răsunătoare, doar dacă omul nu
se peocupă de harul şi ajutorul Dumnezeiesc şi astfel ajunge să se
împotrivească Lui.
Mulţi fac aşa. Aceşti demoni, prin consimţirea comiterii păcatului,
primesc intrare liberă în inimile lor. Şi în timp ce cad la discuţii cu duhul
necurat, îi predau frontul de luptă şi astfel acesta îi poate ataca. Şi, pentru
că au refuzat harul Dumnezeiesc, s-au privat ei înşişi de toată puterea, iar
demonul îi învinge şi îi înrobeşte.
ISUS O ATENŢIONEAZĂ PE
SLUJITOAREA SA MARIA CECILIA ASUPRA UNOR ASPECTE
Nu te mira, logodnica Mea dragă, dacă se iscă în tine câteva dubii asupra
celor ce ţi-am spus şi îţi voi mai spune. Întrucât cele transmise până acum,
unele amănunte ţi-au fost necunoscute, de aceea duşmanul neamului omenesc se străduieşte
să işte îndoieli în sufletul tău, ca să te scârbeşti de munca pe care ai
început-o la porunca Mea. Demonul vrea să-ţi răpească pacea şi seninătea de
care te bucuri în tipul scrisului. Această pace şi senitătate îţi este dăruită
doar de bunătatea şi îndurarea Mea. Fii aşadar curajoasă şi perseverentă;
respinge tot ce îţi şopteşte la ureche împotriva acestei munci. Eu nu pot să
induc în eroare şi nici să mint.
