(articol de
Gerard O’Connell)
Papa Francisc a sustinut pe 17 octombrie 2015 un discurs cu
ocazia aniversarii a 50 de ani de la Sinodul episcopilor de la Vatican.
Inainte de ultima saptamana a sinodului dedicat familiei, in
discursul sau, Papa afirma: “Calatoria sinodului culmineaza cu ascultarea de
Episcopul Romei, care este chemat sa vorbeasca plin de autoritate ca “Pastor si
Invatator al tuturor Crestinilor”. Francisc a vorbit despre “sinodalitatea
bisericii”, locul bisericii, relatia dintre sinod si succesorul lui Petru si
le-a reamintit participantilor ca el va avea ultimul cuvant.
Papa a subliniat nevoia de a da o noua viata structurilor
sinodale ale bisericilor locale din intreaga lume si a confirmat intentia sa de
a promova o si mai mare “descentralizare” in Biserica Catolica si a determina
“o convertire a papalitatii”.
Papa Francisc a inceput discursul sau prin a spune ca, inca
de cand a devenit Episcop al Romei, a dorit sa dea valoare sinodului, care
constituie una dintre cele mai pretioase mosteniri ale ultimului conciliu.
Apoi a adaugat: “Calea sinodalitatii este calea pe care
Dumnezeu o doreste pentru Biserica pentru al treilea mileniu.” Ceea ce Isus
cere bisericii de astazi “este in intregime continut in cuvantul sinod, care
inseamna a merge impreuna, lumea laica, preotii si Episcopul Romei.” Acesta
este un concept usor de inteles, dar este dificil de pus in practica.
El a reamintit ca Al Doilea Conciliu de la Vatican a
reafirmat faptul ca “Poporul lui Dumnezeu este format din toti cei botezati” si
ca “intregul popor nu poate gresi in ceea ce crede”. Apoi, intr-o fraza cu
implicatii foarte serioase a declarat ca “simtul credintei impiedica o separare
rigida intre Biserica ce raspandeste invatatura si Biserica ce invata, pentru
ca turma are simtul ei propriu ce o ajuta sa inteleaga noile cai pe care Domnul
le reveleaza bisericii”. Aceasta convingere l-a determinat sa organizeze
consultari in bisericile din lumea intreaga inainte de sinodurile din 2014 si
2015, pentru ca nu este posibil sa vorbesti despre familie fara a vorbi cu
familiile.
“O biserica sinodala este o biserica ce asculta, care
este constienta ca ascultarea este mai mult decat auzirea. Este ascultarea
reciproca in care fiecare are ceva de invatat”, a spus Francisc.
El a explicat ca sinodul episcopilor “este punctul de convergenta
al acestei dinamici a ascultarii condusa la toate nivelurile vietii bisericii”
si le-a reamintit celor 270 de parinti sinodali ca de fapt “calatoria sinodului
culmineaza cu ascultarea de Episcopul Romei, care este chemat sa vorbeasca cu
autoritate ca “Pastor si Invatator al tuturor Crestinilor”. Cu alte cuvinte
Papa are ultimul cuvant.
Ca Episcop al Romei, papa vorbeste “nu din convingerile sale
personale, ci ca martor suprem al credintei intregii biserici", fiind “garantul
ascultarii si conformitatii bisericii la vointa lui Dumnezeu, la Evanghelia lui
Cristos si la traditia bisericii”.
“Sinodul intotdeauna actioneaza cu Petru si sub autoritatea
lui Petru – prin urmare, nu numai cu Petru, ci si sub autoritatea lui Petru –
nu este o limitare a libertatii, ci o garantie a unitatii”, a mai spus papa.
Asa cum s-a afirmat la Conciliul Vatican II, papa este, prin
voia lui Dumnezeu, “principiul perpetuu si vizibil al fundatiei unitatii
episcopilor si a celor credinciosi”. “Episcopii sunt uniti cu Episcopul Romei
printr-o comuniune episcopala (sub Petru) si in acelasi timp sunt ierarhic
subordonati lui ca avand rolul de Conducator al Colegiului (sub Petru).”
Dupa ce a clarificat relatia dintre episcopi si sinod cu
Succesorul lui Petru, papa Francisc a continuat vorbind despre sinodalitate. El
a descris-o ca fiind “o dimensiune constitutiva a bisericii”, care ofera “un
cadru interpretativ pentru mai buna intelegere a ierarhiei ministeriale”.
Vorbind cu pasiune el a declarat ca “biserica si sinodul sunt sinonime”, pentru
ca biserica nu este nimic altceva decat turma lui Dumnezeu “mergand impreuna”
pe drumul istoriei spre intalnirea cu Domnul Isus Cristos. El a reamintit ca
Isus a stabilit colegiul apostolic in fruntea bisericii, in care apostolul
Petru este “piatra” care trebuie sa confirme pe fratii sai si credinta si sa ii
serveasca. Astazi, ca si ieri, a mai spus, “singura autoritate este autoritatea
servirii”. Intr-o biserica sinodala, sinodul episcopilor “este singura
manifestare evidenta a unei dinamici a comuniunii care inspira toate deciziile
ecleziastice”.
El a identificat trei nivele al sinodalitatii in biserica:
Primul este nivelul bisericilor locale, incepand cu sinodul
diocezan si incluzand celelalte “organisme ale comunitatii” – consiliul
preotilor, colegiul consultativ, consiliul canonic si consiliul pastoral. El a
afirmat ca o biserica sinodala devine realitate cand aceste organisme raman
conectate cu masa larga a credinciosilor, cu problemele lor si a cerut o
reinnoire a acestor organisme ca o “ocazie pentru a asculta si a impartasi
informatii”.
Al doilea nivel al sinodalitatii este cel al provinciilor si
regiunilor ecleziastice, al conciliilor si al conferintelor episcopilor. El a
reamintit ca la Conciliul Vatican II s-a hotarat ca aceste organisme sa
“contribuie la cresterea spiritului colegialitatii episcopale”, dar ca acest
lucru nu s-a realizat pana acum in totalitate. “Suntem la jumatatea drumului”,
a spus papa.“Intr-o biserica sinodala papa nu trebuie sa se substituie
episcopatelor locale in discernerea tuturor problemelor care apar in
teritorii”. Prin urmare “vad necesitatea de a initia o sanatoasa
“descentralizare”.
Al treilea si ultimul nivel al sinodalitatii este nivelul
bisericii universale; aici sinodul episcopilor, care reprezinta episcopatul
Catolic, devine expresia colegialitatii episcopale in interiorul bisericii,
care este in intregime sinodala.
“Sunt convins ca, intr-o biserica sinodala, exercitarea
ministeriului petrin poate deveni mai clara (poate primi mai multa lumina).
Papa nu este singur deasupra bisericii; ci in interiorul ei, ca persoana
botezata printre ceilalti botezati si in colegiul episcopal ca episcop printre
episcopi, numit in acelasi timp ca succesor al apostolului Petru – pentru a
indruma biserica Romei care conduce cu dragoste toate bisericile”.
Concluzii: Faptul ca papa Francis a facut aceste afirmatii
cu cateva zile inainte de inchiderea Sinodului Familiei este foarte
semnificativ pentru viata interna a Bisericii Catolice si pentru urmarile
sinodului, cat si pentru relatiile Bisericii Catolice cu celelalte biserici si
comunitati crestine.
