mesajul

duminică, 11 octombrie 2015

Sinodul - o analiza a primei saptamani, de Sandro Magister


Sandro Magister: Sinod. Cu un tweet (ciripit) nu se face primăvară

Joannes Romanus October 10, 2015

O analiză a primei săptămâni a Sinodului 2015 pe tema familiei, semnată de reputatul jurnalist italian Sandro Magister:

Lucrările Sinodului nu au fost niciodată atât de secrete. Canalele oficiale ne servesc știri inutile. Traduceri inexistente pentru Părinții care nu știu italiană. Gestul simbolic de ruptură al episcopilor polonezi.

ROMA, 10 octombrie 2015 – Nu este deloc secret faptul că, dintru început, au existat nemulțumiri în rândul Părinților Sinodali legate de modul în care au fost stabilite procedurile Sinodului. Defapt, câțiva dintre ei au protestat imediat, la prima congregație generală, desfășurată, la fel ca și celelalte, în spatele ușilor închise.

La Conciliul Vatican II s-a putut vedea cum controlul asupra procedurilor a reprezentat unul dintre factorii decisivi în guvernarea și direcționarea reuniunii.

Pentru a pune capăt protestului, Papa Francisc a luat cuvântul în dimineața celei de-a doua zile a Sinodului. Acesta și-a asumat decizia în ceea ce privește procedurile adoptate și le-a cerut Părinților “să nu cedeze în fața hermeneuticii conspirației, slabă din punct de vedere sociologic și inutilă din punct de vedere spiritual”.

Dar a fost nevoie de un tweet al unui membru iezuit al Sinodului, Pr. Antonio Spadaro, directorul La Civilità Cattolica, pentru ca cuvintele exacte ale lui Francisc să ajungă la cunoștința publicului, cuvinte pe care purtătorul de cuvânt autorizat, Pr. Federico Lombardi, și el iezuit, a evitat să le citeze atunci când a prezentat presei rezumatul remarcilor Papei.
 
Ziua următoare, sub presiunea presei, Pr. Lombardi declara că nu a menționat aceste cuvinte și nici nu dorește să le dezmintă, pentru că “urmez reguli precise de comunicare, așa că nu sunt obligat să spun tot ceea ce altcineva ar considera că trebuie spus.”

Astfel, directorul Oficiului de Presă al Vaticanului admitea cu candoare că și el – ca și ceilalți purtători oficiali de cuvânt ai Sinodului – este obligat să adere la reguli de bătaie foarte precise.

Un episod revelator despre modul în care a fost revizuită mașinăria Sinodului de la alegerea ca Papă a lui Jorge Mario Bergoglio încoace, din propria lui inițiativă.

Și pe vremea Papilor precedenți, Sinoadele s-au desfășurat cu ușile închise. Dar, [în acele vremuri], jurnaliștilor li se prezenta zi de zi o listă a tuturor Părinților care luaseră cuvântul, însoțită de rezumatele remarcilor acestora întocmite de vorbitorii înșiși, publicate zilnic și în “L’Osservatore Romano”.

Mai mult chiar, pentru jurnaliștii acreditați, împărțiți în grupuri lingvistice, erau organizate zilnic briefing-uri, la care purtători de cuvânt autorizați ofereau mai multe detalii despre discuțiile care avuseseră loc.

Nimic de felul ăsta la cele două Sinoade convocate de Papa Francisc. Jurnaliștilor li se dau doar numele Părinților care au luat cuvântul și un rezumat al problemelor discutate, dar fără să li se spună vreodată despre ce anume a vorbit fiecare Părinte.

Ceea ce însemnă că acest material nu ajută la reconstituirea evoluțiilor reale de la Sinod. Francisc este însă cel care dorește acest lucru, după cum a spus-o el însuși în mai multe rânduri.

Părinții Sinodului nu sunt supuși acelorași restricții. Dacă dorește, oricare dintre ei poate să-și facă publice remarcile. Sau să dea interviuri. Sau să le povestească ce se întâmplă la Sinod celor dispuși să asculte. Dar, evident, există o diferență între această liberalitate dezorganizată și a le oferi zi de zi jurnaliștilor o documentație completă și imparțială.

În lipsa informației adecvate și sistematice din partea Sfântului Scaun, un grup de Părinți Sinodali s-a hotărât spontan să facă ceea ce organizatorii Sinodului refuză.

Joi, 8 octombrie, site-ul Conferinței Episcopilor Polonezi a publicat un raport detailat, în franceză, al celor 42 de prezentări din prima zi a Sinodului.

Astfel, a ajuns la cunoștința publicului faptul că, de exemplu, Episcopul belgian Johan Jozef Bony a pledat pentru “o apreciere a elementelor pozitive ale uniunilor civile” și “spațiu de manevră pentru episcopii locali”.

La fel, și faptul că nou creatul Cardinal José Luis Lacunza Maestrojuán i-a cerut lui Petru – adică Papei – “să fie la fel de milostiv ca Moise”, care le-a aprobat divorțul celor “cu inima împietrită”.

Tot așa și despre obiecția Cardinalului bielorus Tadeusz Kondrusiewicz împotriva “admiterii la Sacramente a divorțaților recăsătoriți”, care a mai adăugat că acum nu este în niciun caz momentul potrivit pentru a discuta acest subiect, ci cea de-a treia săptămână a Sinodului, așa cum prevede programul.

La cunoștința publicului a ajuns și faptul că Cardinalul german Reinhard Marx s-a declarat “uluit de discursul introductiv al Cardinalului Péter Erdö”.

În timp ce Cardinalul venezuelan Jorge Liberato Urosa Savino “i-a mulțumit lui Erdö pentru frumosul text al prezentării sale”.

Arhiepiscopul Canadian Paul André Durocher a criticat din greu prima parte a Instrumentum laboris – documentul pe baza căruia se desfășoară discuțiile, document reconfirmat ca atare de către Papă – din motiv că acesta este “pur sociologic” și, prin urmare, trebuie “completat din perspectiva credinței”.

Cardinalul australian George Pell a făcut aceleași critici, după care a luat în vizor procedurile impuse la Sinod, întrebând pe un ton polemic: “De ce a fost instituită în acest fel comisia care va redacta raportul final al Sinodului?”, știind prea bine că Papa a fost cel care a ales membrii comisiei, în care predomină inovatorii.

Doar mulțumită cardinalilor și episcopilor polonezi avem o imagine mai clară despre discuțiile furtunoase care l-au determinat pe Papa Francisc să intervină în dimineața următoare.

La Sinod sunt prezenți cinci cardinali și episcopi polonezi, care acționează ca o echipă unită, de o hotărâtă orientare conservativă, după cum o demonstrează declarația comună publicată în șase limbi înainte de începerea Sinodului pe site-ul conferinței episcopale.

Mulți și-au pus întrebarea, cu naivitate, dacă inițiativa acestora de a publica o prezentare detailată a primei zile a lucrărilor va face ca secretariatul Sinodului și, în ultimă instanță Papa, să asigure o prezentare mediatică mai adecvată a evenimentului.

Ceea ce s-a întâmplat însă a fost că episcopii polonezi au îndepărtat de pe site-ul lor pagina respectivă, în urma protestelor din plen ale Cardinalului Baldisseri, Secretarul General al Sinodului.

Mai există apoi și o altă schimbare în organizarea Sinodului sosită odată cu Papa Francisc, tot în ceea ce privește prezentarea mediatică și, încă și mai mult, în privința lucrărilor Sinodului.

Înainte de [pontificatul lui] Francisc, Sinoadele transformau Vaticanul într-un șantier frenetic. O escadrilă compusă din câteva duzini de traducători, mulți aduși din afara Italiei, erau puși la muncă 24 de ore pe zi, pentru a asigura accesul instantaneu la toate textele sinodale în câteva limbi, ceea ce înseamnă la toate textele, de la discursul introductiv, la rapoartele “circuli minores” și până la propunerile finale, inclusiv la rezumatele scrise ale tuturor intervențiilor din Sinod.

Astăzi, nici urmă de așa ceva. Discursul introductiv al Cardinalului Erdö – în pofida recunoașterii importanței lui capitale, atât de către cei care sunt în favoarea, cât și de către cei care sunt împotriva lui – a fost citit în plen în italiană. Și așa au și rămas lucrurile, cu toate că mulți dintre cei 270 de Părinți Sinodali sunt departe de a fi suficient de familiari cu limba lui Dante. Dacă, după câteva ore, a fost postată online o traducere completă în engleză a textului, acest lucru nu s-a datorat muncii oficiilor Vaticanului, ci celei a Catholic News Agency din Statele Unite.

Mulți Părinți se tem că același lucru se va întâmpla și cu rapoartele grupurilor lingvistice, fiecare dintre acestea redactat în limba respectivă și destinat să rămână astfel, fără niciun fel de traducere.

Dar cel mai rău va fi cu raportul final, care urmează să fie votat punct de punct, în momentele frenetice ale ultimelor retușuri de la Sinod. “Dacă acesta va fi citit și supus la vot doar în italiană, există riscul ca mulți dintre noi să nu fim chiar siguri despre ce vom vota”, se plângea Arhiepiscopul de Philadelphia, Charles Chaput, la o conferință de presă.

Același lucru s-a întâmplat și la Sinodul din 2014. Ca să nu mai vorbim de manevrele din culise, în timp ce lucrările erau în toi, când cei care dețin controlul asupra procedurilor – în primul rând secretariatul special al Sinodului – au profitat de această poziție pentru a produce nefericitul document intitulat Relatio post disceptationem, document demascat ulterior în public de către însuși Cardinalul Erdö și demolat în discuțiile care au urmat.

O reconstrucție mai detailată a acestora și a altor manevre poate fi găsită în cartea lui Edward Pentin, apărută la Ignatius Press.
“Hermeneutica conspirației”, împotriva căreia s-a dezlănțuit Papa Francisc, nu este lipsită de temei.

Articol preluat de pe: http://www.resurrexitsicutdixit.com/?p=4046


HERMENEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la hermeneutică. II. s. f. 1. știința sau arta de a interpreta vechile texte religioase, obscure, criptice; (p. ext.) rezultatul interpretării. 2. știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. ◊ ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor. (< fr. herméneutique, gr. hermeneutike, /II/ germ. Hermeneutik)