Sandro Magister: Sinod. Cu un tweet (ciripit) nu se face primăvară
Joannes Romanus October 10, 2015
O analiză a
primei săptămâni a Sinodului 2015 pe tema familiei, semnată de reputatul
jurnalist italian Sandro
Magister:
Lucrările
Sinodului nu au fost niciodată atât de secrete. Canalele oficiale ne servesc
știri inutile. Traduceri inexistente pentru Părinții care nu știu italiană.
Gestul simbolic de ruptură al episcopilor polonezi.
ROMA, 10
octombrie 2015 – Nu este deloc secret faptul că, dintru început, au existat
nemulțumiri în rândul Părinților Sinodali legate de modul în care au fost
stabilite procedurile Sinodului. Defapt, câțiva dintre ei au protestat imediat,
la prima congregație generală, desfășurată, la fel ca și celelalte, în spatele
ușilor închise.
La Conciliul
Vatican II s-a putut vedea cum controlul asupra procedurilor a reprezentat unul
dintre factorii decisivi în guvernarea și direcționarea reuniunii.
Pentru a
pune capăt protestului, Papa Francisc a luat cuvântul în dimineața celei de-a
doua zile a Sinodului. Acesta și-a asumat decizia în ceea ce privește
procedurile adoptate și le-a cerut Părinților “să nu
cedeze în fața hermeneuticii conspirației, slabă din punct de vedere sociologic
și inutilă din punct de vedere spiritual”.
Dar a
fost nevoie de un tweet al unui membru iezuit al Sinodului, Pr. Antonio
Spadaro, directorul La Civilità
Cattolica, pentru ca
cuvintele exacte ale lui Francisc să ajungă la cunoștința publicului, cuvinte
pe care purtătorul de cuvânt autorizat, Pr. Federico Lombardi, și el iezuit, a
evitat să le citeze atunci când a prezentat presei rezumatul remarcilor Papei.
Ziua
următoare, sub presiunea presei, Pr. Lombardi declara că nu a menționat aceste
cuvinte și nici nu dorește să le dezmintă, pentru că “urmez reguli
precise de comunicare, așa că nu sunt obligat să spun tot ceea ce altcineva ar
considera că trebuie spus.”
Astfel,
directorul Oficiului de Presă al Vaticanului admitea cu candoare că și el – ca
și ceilalți purtători oficiali de cuvânt ai Sinodului – este obligat să adere
la reguli de bătaie foarte precise.
Un
episod revelator despre modul în care a fost revizuită mașinăria Sinodului de
la alegerea ca Papă a lui Jorge Mario Bergoglio încoace, din propria lui
inițiativă.
Și pe
vremea Papilor precedenți, Sinoadele s-au desfășurat cu ușile închise. Dar, [în
acele vremuri], jurnaliștilor li se prezenta zi de zi o listă a tuturor
Părinților care luaseră cuvântul, însoțită de rezumatele remarcilor acestora
întocmite de vorbitorii înșiși, publicate zilnic și în “L’Osservatore Romano”.
Mai mult
chiar, pentru jurnaliștii acreditați, împărțiți în grupuri lingvistice, erau
organizate zilnic briefing-uri, la care purtători de cuvânt autorizați ofereau
mai multe detalii despre discuțiile care avuseseră loc.
Nimic de
felul ăsta la cele două Sinoade convocate de Papa Francisc. Jurnaliștilor li se
dau doar numele Părinților care au luat cuvântul și un rezumat al problemelor
discutate, dar fără să li se spună vreodată despre ce anume a vorbit fiecare
Părinte.
Ceea ce
însemnă că acest material nu ajută la reconstituirea evoluțiilor reale de la
Sinod. Francisc este însă cel care dorește acest lucru, după cum a spus-o el
însuși în mai multe rânduri.
Părinții
Sinodului nu sunt supuși acelorași restricții. Dacă dorește, oricare dintre ei
poate să-și facă publice remarcile. Sau să dea interviuri. Sau să le
povestească ce se întâmplă la Sinod celor dispuși să asculte. Dar, evident,
există o diferență între această liberalitate dezorganizată și a le oferi zi de
zi jurnaliștilor o documentație completă și imparțială.
În lipsa
informației adecvate și sistematice din partea Sfântului Scaun, un grup de
Părinți Sinodali s-a hotărât spontan să facă ceea ce organizatorii Sinodului
refuză.
Joi, 8
octombrie, site-ul Conferinței Episcopilor Polonezi a publicat un raport
detailat, în franceză, al celor 42 de prezentări din prima zi a Sinodului.
Astfel,
a ajuns la cunoștința publicului faptul că, de exemplu, Episcopul belgian Johan
Jozef Bony a pledat pentru “o apreciere a
elementelor pozitive ale uniunilor civile” și “spațiu de
manevră pentru episcopii locali”.
La fel,
și faptul că nou creatul Cardinal José
Luis Lacunza Maestrojuán i-a cerut lui Petru – adică Papei – “să fie la fel de milostiv ca Moise”,
care le-a aprobat divorțul celor “cu inima
împietrită”.
Tot așa
și despre obiecția Cardinalului bielorus Tadeusz Kondrusiewicz împotriva “admiterii la
Sacramente a divorțaților recăsătoriți”, care a mai adăugat că acum nu este în niciun caz momentul
potrivit pentru a discuta acest subiect, ci cea de-a treia săptămână a
Sinodului, așa cum prevede programul.
La
cunoștința publicului a ajuns și faptul că Cardinalul german Reinhard Marx s-a
declarat “uluit de discursul introductiv al Cardinalului Péter Erdö”.
În timp
ce Cardinalul venezuelan Jorge Liberato Urosa Savino “i-a mulțumit
lui Erdö pentru frumosul text al prezentării sale”.
Arhiepiscopul
Canadian Paul André Durocher a criticat din greu prima parte a Instrumentum
laboris – documentul
pe baza căruia se desfășoară discuțiile, document reconfirmat ca atare de către
Papă – din motiv că acesta este “pur
sociologic” și, prin
urmare, trebuie “completat din
perspectiva credinței”.
Cardinalul
australian George Pell a făcut aceleași critici, după care a luat în vizor
procedurile impuse la Sinod, întrebând pe un ton polemic: “De ce a fost
instituită în acest fel comisia care va redacta raportul final al Sinodului?”, știind prea bine că Papa a fost cel care
a ales membrii comisiei, în care predomină inovatorii.
Doar
mulțumită cardinalilor și episcopilor polonezi avem o imagine mai clară despre
discuțiile furtunoase care l-au determinat pe Papa Francisc să intervină în
dimineața următoare.
La Sinod
sunt prezenți cinci cardinali și episcopi polonezi, care acționează ca o echipă
unită, de o hotărâtă orientare conservativă, după cum o demonstrează declarația
comună publicată în șase limbi înainte de începerea Sinodului pe site-ul
conferinței episcopale.
Mulți
și-au pus întrebarea, cu naivitate, dacă inițiativa acestora de a publica o
prezentare detailată a primei zile a lucrărilor va face ca secretariatul
Sinodului și, în ultimă instanță Papa, să asigure o prezentare mediatică mai
adecvată a evenimentului.
Ceea ce
s-a întâmplat însă a fost că episcopii polonezi au îndepărtat de pe site-ul lor
pagina respectivă, în urma protestelor din plen ale Cardinalului Baldisseri,
Secretarul General al Sinodului.
Mai
există apoi și o altă schimbare în organizarea Sinodului sosită odată cu Papa
Francisc, tot în ceea ce privește prezentarea mediatică și, încă și mai mult, în
privința lucrărilor Sinodului.
Înainte
de [pontificatul lui] Francisc, Sinoadele transformau Vaticanul într-un șantier
frenetic. O escadrilă compusă din câteva duzini de traducători, mulți aduși din
afara Italiei, erau puși la muncă 24 de ore pe zi, pentru a asigura accesul
instantaneu la toate textele sinodale în câteva limbi, ceea ce înseamnă la
toate textele, de la discursul introductiv, la rapoartele “circuli minores” și
până la propunerile finale, inclusiv la rezumatele scrise ale tuturor intervențiilor
din Sinod.
Astăzi,
nici urmă de așa ceva. Discursul
introductiv al Cardinalului Erdö – în pofida recunoașterii importanței lui
capitale, atât de către cei care sunt în favoarea, cât și de către cei care
sunt împotriva lui – a fost citit în plen în italiană. Și așa au și rămas
lucrurile, cu toate că mulți dintre cei 270 de Părinți Sinodali sunt departe de
a fi suficient de familiari cu limba lui Dante. Dacă, după câteva ore, a fost
postată online o traducere completă în engleză a textului, acest lucru nu s-a
datorat muncii oficiilor Vaticanului, ci celei a Catholic News
Agency din Statele
Unite.
Mulți
Părinți se tem că același lucru se va întâmpla și cu rapoartele
grupurilor lingvistice, fiecare dintre acestea redactat în limba respectivă
și destinat să rămână astfel, fără niciun fel de traducere.
Dar cel
mai rău va fi cu raportul final, care urmează să fie votat punct de punct, în
momentele frenetice ale ultimelor retușuri de la Sinod. “Dacă acesta
va fi citit și supus la vot doar în italiană, există riscul ca mulți dintre noi
să nu fim chiar siguri despre ce vom vota”, se plângea Arhiepiscopul de Philadelphia,
Charles Chaput, la o conferință de presă.
Același
lucru s-a întâmplat și la Sinodul din 2014. Ca să nu mai vorbim de manevrele
din culise, în timp ce lucrările erau în toi, când cei care dețin controlul
asupra procedurilor – în primul rând secretariatul special al Sinodului – au
profitat de această poziție pentru a produce nefericitul document intitulat Relatio post
disceptationem, document
demascat ulterior în public de către însuși Cardinalul Erdö și demolat în
discuțiile care au urmat.
O
reconstrucție mai detailată a acestora și a altor manevre poate fi găsită în cartea lui
Edward Pentin, apărută la Ignatius Press.
“Hermeneutica
conspirației”, împotriva căreia s-a dezlănțuit Papa Francisc, nu este lipsită
de temei.
HERMENEÚTIC, -Ă I. adj.
referitor la hermeneutică. II. s. f. 1. știința sau arta de a interpreta
vechile texte religioase, obscure, criptice; (p. ext.) rezultatul
interpretării. 2. știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii
spirituale. ◊ ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a
procesului de interpretare a semnelor. (< fr. herméneutique, gr. hermeneutike, /II/ germ. Hermeneutik)