mesajul

vineri, 9 octombrie 2015

Învăţătura Bisericii Catolice asupra infailibilităţii papei



Invatatura Bisericii Catolice asupra infailibilitatii papei este in general inteleasa gresit de catre oameni atat din interiorul cat si din exteriorul bisericii. De aceea este necesar sa explicam exact ceea ce NU ESTE infailibilitatea. In special, sunt mai jos cateva mituri obisnuite despre infailibilitatea papala:

1. Papa este "perfect" si nu poate gresi.

2. Tot ce spune papa este corect si trebuie considerat ca dogma de credinta, tocmai pentru ca papa este infailibil.

3. Papa poate "schimba" doctrina consacrata a bisericii. Papa poate face sa fie "adevarat" ceva ce in mod traditional a fost considerat "neadevarat" si poate sa faca sa fie "fals" ceva ce in mod inerent este "adevar".

Inainte de a discuta aceste trei mituri, sa intelegem care este exact invatatura bisericii asupra infailibilitatii papei.

Sa intelegem invatatura
Doctrina infailibilitatii papei a fost definita dogmatic la Primul Conciliu Vatican - 1869–1870, dar acest lucru a fost aparat si convenit chiar mai dinainte - in teologia medievala si in contra-reforma.
Infailibilitatea papei este o dogma a bisericii catolice care spune ca, in virturea promisiunii facute de Isus lui Petru, papa este ferit de orice posibilitate de eroare cand, in exercitarea functiei sale ca pastor si invatator al tuturor crestinilor, in virtutea autoritatii sale apostolice, el defineste o doctrina referitoare la credinta sau morala, care sa fie respectata de intreaga biserica (First Vatican Council, First Dogmatic Constitution on the Church, chapter 4, 9).
Declaratiile papei care isi exercita infailibilitatea papala sunt numite Definitii papale solemne sau invataturi ex-cathedra.

Doua instante ale Exercitarii infailibilitatii papale
In istoria bisericii, exercitarea infailibilitatii papale este foarte rara. De fapt, teologii catolici sunt de acord ca definitia dogmei Imaculatei conceptiuni a Mariei (1854, papa Pius IX) ca si definitia dogmei Inaltarii Mariei cu sufletul si trupul la Cer (1950, papa Pius XII) sunt instante ale infailibilitatii papale, fapt confirmat si de Magisteriul bisericii.

Un exemplu de pronuntare ex cathedra este Munificentissimus Deus, in care Pius XII proclama dogma Inaltarii Mariei cu sufletul si trupul la Cer.

"Prin autoritatea Domnului nostru Isus Cristos, a binecuvantatilor Apostoli Petru si Paul, si prin propria noastra autoritate, pronuntam, declaram si definim ca dogma divin revelata: ca imaculata maica a lui Dumnezeu, in veci fecioara Maria, dupa ce si-a implinit parcursul vietii sale pamantesti, a fost inaltata cu trupul si sufletul la gloria cereasca. Asadar daca - fereasca Domnul!- cineva va indrazni ca in mod constient sa nege sau sa puna la indoiala ceea ce tocmai am definit, acesta sa stie ca s-a indepartat complet de credinta divina si catolica. "

Mitul #1: “Impecabilitatea”
Multi oameni, in principal protestanti, confunda adesea carisma "infailibilitatii" cu cea a "impecabilitatii" papei. Ei isi imagineaza ca noi catolicii credem ca papa nu poate sa comita pacat. Dogma infailibilitatii papale nu spune ca papa este perfect, sau ca papa nu poate comite pacat. Infailibilitatea nu inseamna lipsa pacatului. Nu exista nicio garantie ca papa nu va pacatui sau ca nu va da un exemplu gresit.

Mitul #2: Infailibilitatea in toate ocaziile
Un al mare mit legat de infailibilitatea papei este a crede ca papa este infailibil in toate ocaziile, in toate invataturile si luarile sale de pozitie. Multi oameni cred ca tot ceea ce spune papa - prin interviuri in presa, omilii, articole scrise etc - este infailibil si trebuie luat ca fiind adevarul absolut.
Dogma infailibilitatii papale nu pretinde ca papa este infailibil in toate ocaziile, ci numai in anumite circumstante.
In iulie 2005 Papa Benedict XVI a afirmat intr-o intalnire cu preotii din Aosta: "Papa nu este un oracol. el este infailibil in situatii foarte rare, dupa cum stim. Papa John XXIII remarca odata: "Eu sunt infailibil doar cand vorbesc infailibil, dar niciodata nu se intampla asta deci nu sunt infailibil"
O doctrina propusa de un papa ca parerea a sa proprie, ne - proclamata solemn ca doctrina a bisericii, poate fi respinsa ca fiind falsa chiar daca se refera la chestiuni de credinta sau de morala, si cu atat mai mult pot fi false parerile sale exprimate in alte chestiuni. Un exemplu binecunoscut de opinie personala a papei care a fost respinsa de biserica, este parerea papei Ioan XXII ca mortii pot atinge viziuni beatifice.

Mitul #3: Papa poate schimba doctrina stabilita
O alta mare greseala a multor catolici este sa creada ca papa poate schimba dintr-o data invataturi ale bisericii care au fost stabilite de-a lungul anilor - ca el poate face sa fie "adevarat" ceva ce este inerent fals, sau ca el poate declara ca este "fals"ceva ce este interent "adevarat".

Daca de exemplu papa Francisc neaga dintr-o data existenta iadului, neaga divinitatea lui Isus sau neaga actul transsubsantierii euharistice, atunci dogma infailibilitatii papei ne va forta sa credem aceste "noi invataturi ale bisericii" cu privire la iad, la divinitatea lui Cristos sau la Euharistie? Raspunsul este un NU categoric. Legea Canonica 749, paragr. 3, afirma clar limitele infailibilitatii papale: "Nicio doctrina nu este subinteleasa ca fiind prin definitie infailibila daca acest lucru nu este evident in mod deschis".

Cu alte cuvinte, doctrina care se pronunta trebuie sa fie inerent adevarata - papa nu poate, folosind o afirmatie ex-cathedra, sa faca ceva care nu este adevarat sa fie dintr-o data adevarat. Si invers, papa nu poate, folosind o afirmatie ex-cathedra, sa transforme ceva care este evident fals in ceva dintr-o data adevarat.

Mai mult, daca papa sau orice episcop sau preot incepe dintr-o data sa predice erezii evidente, acel act de erezie ii aduce automat sanctiunea de excomunicare si ii invalideaza functia. Biserica ne invata ca un catolic vinovat in mod formal de erezie, apostazie sau schisma isi atrage in mod automat pedeapsa excomunicarii. Codul Legii Canonice din 1983, repetand sanctiunile cuprinse in Codul din 1917, spune (c. 1364) :

"Un apostat din credinta, un eretic sau un schismatic isi atrage automat (latae sententiae) excomunicarea, iar daca el este cleric, de asemenea poate sa fie pedepsit cu penalizarile mentionate in can 1336, partea 1, nr. 1, 2 si 3. "


de Pietro Fabrizzi - articol in Veritas Vincit: "The Truth Shall Prevail" 

Sursa : http://veritas-vincit-international.org/2015/09/29/clarifying-papal-infallibility-separating-myth-from-fact/


P.S.
"Rolul" acesta trebuia sa-l joace cineva... cineva trebuia sa fie Falsul profet !
Gusturile nu se discuta !