„Dragi copii, cine
mai bine decât mine v-ar putea vorbi despre iubirea și durerea Fiului meu? Am
trăit cu El, am suferit cu El. Trăind viața pământească am simțit durere, căci
eram Mamă. Fiul meu iubea gândurile și faptele Tatălui Ceresc, Dumnezeul cel adevărat. Și, precum îmi
spusese, El a venit să vă mântuiască. Eu mi-am ascuns propria durere prin
iubire, dar voi, copiii mei, voi aveți o mulțime de întrebări, nu ințelegeți
durerea, nu înțelegeți că, prin iubirea lui Dumnezeu, trebuie să acceptați
durerea și să o îndurați. Fiecare ființă umană o va experimenta [durerea],
într-o măsură mai mare sau mai mică, dar, de o face cu pace în suflet și în
starea de har, există speranță. [Speranța] aceasta e Fiul meu - Dumnezeu, născut
din Dumnezeu. Cuvintele Lui sunt sămânța vieții veșnice. Semănate în suflete
bune, ele aduc numeroase roade. Fiul meu a purtat durerea, căci a luat asupra
Sa păcatele voastre. De aceea, voi, copiii mei, apostolii iubirii mele, voi,
care suferiți, să știți că suferința voastră va deveni lumină și slavă. Copiii
mei, în timp ce îndurați durerea, în timp ce suferiți, Cerul intră în voi, iar
voi să dați tuturor celor din jurul vostru o fărâmă de Cer și multă speranță.
Vă mulțumesc. ”
