06.05.2016, Vatican (Catholica) - Primind astăzi
prestigiosul premiu Carol cel Mare, Papa Francisc și-a expus viziunea sa
privind o Europă înnoită. „Visez la un nou umanism european”, a spus el, unul
bazat pe idei noi și pe o economie restructurată, care promovează integrarea și
respectul pentru demnitatea umană. Europa a ajuns obosită și îmbătrânită, a
spus el, exprimându-și speranța că liderii continentului vor putea „să își ia
inspirația din trecut pentru a înfrunta cu curaj cadrul complex multipolar al
zilelor noastre”.
Le-a cerut liderilor europeni să își asume „cu hotărâre provocarea de a
înnoi ideea de Europă”, o Europă capabilă să dea naștere unui „noi umanism”,
bazat pe abilități cheie de integrare, dialog și generare de noi idei și
soluții la complexele probleme moderne. „Visez la o Europă care este tânără,
dar capabilă să fie mamă: o mamă care dă viață deoarece respectă viața și oferă
speranță la viață. Visez la o Europă care își îngrijește copiii, care oferă
ajutor fratern săracilor și celor noi veniți care caută acceptare după ce au
pierdut totul.” Și-a exprimat dorința pentru o Europă „unde a fi migrant nu
este o crimă, ci provoacă un mai mare angajament în numele demnității fiecărei
ființe umane”, și unde tinerii pot „respira aerul pur al onestității”, într-o
cultură care este „nemurdărită de nevoile insațiabile ale consumismului”.
Papa a afirmat că dorește o cultură în care „a te căsători și a avea
copii este o responsabilitate și o mare bucurie, și nu o problemă datorită
lipsei de locuri stabile de muncă. Visez la o Europă a familiilor, cu politici
cu adevărat eficiente, concentrate pe chipuri și nu pe nume, pe rata nașterilor
și nu pe rata consumului. Visez la o Europă care promovează și protejează
drepturile tuturor, fără a neglija datoriile față de toți”, a mai spus Pontiful,
exprimându-și speranța pentru o Europă „în care nu se va spune că dedicarea
pentru drepturile omului a fost ultima ei utopie”.
Papa Francisc a primit premiul internațional Carol cel Mare în Sala
Regia din Vatican, pentru eforturile sale pentru o Europă unită, un eveniment
care a atras participarea a mai multor lideri din Europa. Este a doua oară când
un Papă primește acest premiu, după Papa Ioan Paul al II-lea în 2004. Au fost
prezenți Marcel Philipp, primarul de Aachen, de unde se acordă tradițional premiul;
Martin Schulz, președintele Parlamentului European; Jean-Claude Juncker,
președintele Comisiei Europene; și Donald Tusk, președintele Consiliului
European, care au avut o audiență privată cu Papa înainte de începerea
ceremoniei.
În discursul său amplu, Papa Francis a oferit idei similare cu cele
exprimate în vizita din 25 noiembrie 2014 la Strasbourg, unde s-a adresat atât
Parlamentului European cât și Consiliului European, cerând „bunicii Europa” să
se întoarcă la valorile ei fundamentale. Le-a spus diferiților lideri politici
și șefi de stat prezenți că „creativitatea, geniul și capacitate de renaștere
și reînnoire fac parte din sufletul Europei”, dar eforturile energice pentru
unitate care au apărut după al doilea război mondial și după războiul rece s-au
cam dezumflat. „Există impresia că Europa este în declin, că și-a pierdut
capacitatea de a fi inovatoare și creativă, și că este mai preocupată de
păstrarea și dominarea spațiilor decât de generarea de procese de incluziune și
de schimbare”, a spus el.
În loc să fie deschis noilor proiecte sociale capabile de implicarea
tuturor indivizilor și grupurilor, continentul devine din ce în ce mai
„încleștat”, a spus el, și a repetat cuvintele scriitorului Elie Wiesel,
supraviețuitor al lagărelor de exterminare naziste, care a spus că avem nevoie
o majoră „transfuzie de memorie”. A subliniat necesitatea de a merge înapoi și
a asculta vocea strămoșilor Europei, care „erau pregătiți să urmeze căi
alternative și inovatoare, într-o lume marcată de război”. Referindu-se la omul
de stat francez Robert Schuman, Papa a reiterat insistența acestuia, la
nașterea primei Comunități Europene, că bătrânul continent nu poate fi
construită dintr-o dată, ci „prin realizări concrete, care să creeze în primul
rând o ‘solidaritate de facto’.”
„Astăzi, în propria noastră lume, marcată de atât de multe conflicte și
suferință, este necesar să ne întoarcem la aceeași ‘solidaritate de facto’ și
la generozitatea concretă care a urmat celui de-al doilea război mondial”, a
spus Pontiful. „Astăzi, mai mult ca oricând, viziunea lor ne inspiră să
construim poduri și să dărâmăm ziduri. Această viziune ne îndeamnă să nu ne
mulțumim cu retușuri cosmetice sau cu compromisuri menite să corecteze acest
sau acel tratat, ci cu curaj să punem baze noi și solide.” Sfântul Părinte a
subliniat capacitatea de integrare, dialog și generare, care sunt capacități
cheie ce vor ajuta la „actualizarea” continentului european. A subliniat
necesitatea de a combina diferite niveluri de diversitate pentru o „conviețuire
sănătoasă”, explicând că „formele de reducționism și încercările de
uniformitate, departe de a genera valoare, condamnă popoarele noastre la o
sărăcie crudă: sărăcia excluziunii.”
Papa a pledat pentru o cultură a dialogului, implicând „o disciplină
care ne permite să îi vedem pe ceilalți ca parteneri valizi de dialog, să
respectăm străinii, imigranții și oamenii din culturi diferite, ca demni de a
fi ascultați. […] Astăzi avem nevoie urgentă să construim coaliții care nu sunt
numai militare și economice, ci și culturale, educaționale, filozofice și
religioase”, a spus el, și i-a încurajat pe lideri să își educe oamenii „la
cultura dialogului și întâlnirii.” Papa Francis a subliniat faptul că „nimeni
nu poate rămâne un simplu spectator sau observator” în proces, și că toată
lumea, de la cel mai mic la cel mai mare, trebuie să joace un rol activ.
Tinerii în particular au un rol special, a spus el, și a încurajat crearea de
noi oportunități de angajare pentru ei, precum și o distribuție justă a
resurselor pământului.
Priviți în spatele măștii umanismului și nu
veți zări niciun semn care să amintească de Dumnezeu
Mesajul (859) din Cartea Adevărului
Sâmbătă, 27 iulie 2013 la ora 19:22
Mult iubita Mea fiică, Dorința Mea este ca toți prețioșii Mei discipoli
să se roage cu insistență pentru ca sufletele să fie ferite de răul cauzat de
răspândirea ateismului. Ateismul nu se declară întotdeauna drept ceea ce este.
Foarte des oamenii care au decis, pentru un motiv sau altul, să nu mai creadă
în Dumnezeu, crează un substitut.
Omul este construit în așa fel încât el caută o cauză care să îi
justifice existența. Blestemul umanismului este acela că îl înalță pe om în
ochii omului. Conform umanistului, tot ce trebuie făcut este să se asigure că
nevoile omului au prioritate. Mulți confundă umanismul cu Creștinismul. Când
cineva proclamă importanța bunurilor lumești în viețile oamenilor, indiferent
de costuri, cu scopul de a evita suferința și sărăcia, se poate presupune cu
ușurință că aceasta este o formă de iubire a aproapelui.
Dacă spuneți că vreți să puneți capăt sărăciei, șomajului și altor
suferințe, mulți vor crede că vorbiți în Numele Domnului. Priviți în
spatele măștii umanismului și nu veți zări nici un semn care să amintească de
Dumnezeu, nici nu veți auzi rostit Numele Său. Aceia care își duc
viața ca umaniști nu Îl iubesc pe Dumnezeu. Ei se iubesc doar pe ei înșiși. Ei
cred de asemenea că tot ce contează este starea de bine a omenirii – de obicei
sub forma bunurilor materiale – care constituie un mijloc de a atinge un scop.
Deși poate părea caritabil ca să lumea să vadă că vă pasă de nevoile
omului, nu puteți niciodată să Îl înlocuiți pe Dumnezeu, punând pe primul loc
nevoile omului. Dacă faceți asta Îl insultați pe Dumnezeu.Umanismul, deși
are toate semnele exterioare ale iubirii de Dumnezeu, nu este ceea ce pare. În
spatele măștii iubirii se ascunde iubirea de sine. Omul va muri, trupul său se
va preface în țărână, sufletul lui va continua să trăiască, și cu toate acestea
umanismul ar vrea să vă facă să credeți că omul este nemuritor.
Fiți atenți când îmbrățișați umanismul, pentru că, dacă o veți face,
veți rupe complet legătura voastră cu Mine.
Al vostru, Isus.
