mesajul

luni, 23 mai 2016

Un interviu cu papa Francisc (alias falsul profet)

Papa Francisc a dat un interviu de peste o oră revistei "La Croix", la Vatican, în reședința Sf. Marta, luni, 9 mai.
Au fost discutate mai multe teme: rădăcinile creștine ale Europei, migrația, islamul, secularismul, ideea lui legată de Franţa, scandalurile de pedofilie.

Câteva idei de ale lui Francisc prezentate în acest interviu:
-datoria creștinismului în Europa este cea a slujirii;
-ne trebuie o economie socială de piaţă;
-Isis provine din ideea de cucerire a Islamului, dar şi Isus şi-a trimis discipolii în aceeaşi idee de cucerire;
-statul trebuie să fie laic;
-integrarea musulmanilor în Europa este necesară pentru că în Europa rata natalităţii este foarte scăzută;.
-cum ar trebui catolicii să-şi apere preocuparile...? e la latitudinea Parlamentului...

Iată fragmente din interviu, traduse din limba engleză.

- În discursurile dumneavoastră în Europa, vă referiți la "rădăcinile" continentului, fără a le descrie vreodată ca fiind creștine. Mai degrabă, definiți "identitatea europeană" ca fiind "dinamică și multiculturală." În opinia dumneavoastră, expresia "cu rădăcini creștine" este nepotrivită pentru Europa?

- Papa Francis: Trebuie să vorbim de rădăcini la plural, deoarece există foarte multe. În acest sens, atunci când aud vorbindu-se de rădăcinile creștine ale Europei, uneori mă îngrozeşte tonul, care poate părea triumfalist sau chiar răzbunător. Apoi, capătă chiar conotaţii colonialiste. Ioan Paul al II-lea, cu toate acestea, a vorbit despre această chestiune într-un mod blând.
Da, Europa are rădăcini creștine și este responsabilitatea creștinismului să ude acele rădăcini. Dar acest lucru trebuie să se facă într-un spirit al slujirii, ca și la spălarea picioarelor. Datoria creștinismului în Europa este cea a slujirii. După cum Erich Przywara, marele maestru al lui Romano Guardini [n.tr. preot catolic, teolog si filozof] și Hans Urs von Balthasar, ne învață ca, contribuția creștinismului la o cultură este acea a lui Cristos în spălarea picioarelor. Cu alte cuvinte, servire și darul vieții. Ea nu trebuie să devină o întreprindere colonială.

- La 16 aprilie, ați făcut un gest puternic prin aducerea înapoi a refugiaților de la Lesbos la Roma. Cu toate acestea, are Europa capacitatea de a accepta atât de mulți migranți?

- Papa Francis: Aceasta este o întrebare corectă și responsabilă, deoarece nu se pot deschide porțile larg în mod nejustificat. Cu toate acestea, întrebarea profundă este motivul pentru care există atât de mulți migranți acum. Când m-am dus la Lampedusa în urmă cu trei ani, acest fenomen începuse deja.
Problemele inițiale sunt războaiele din Orientul Mijlociu și în Africa, precum și insuficienta dezvoltare a continentului african, care provoaca foametea. În cazul în care există războaie, aceasta se datorează faptului că există producători de arme - care pot fi justificaţi în scopuri defensive - și mai ales traficanții de arme. În cazul în care există atât de mult șomaj, aceasta este din cauza lipsei de investiții capabile să asigure locuri de muncă, de care Africa are o mare nevoie.
Mai mult, în general, acest lucru ridică problema unui sistem economic mondial, care a coborât în idolatria banului. Marea majoritate a bogăției omenirii a căzut înmâinile unei minorități a populației.
O piață complet liberă nu funcționează. Piețele în sine sunt bune, dar au nevoie, de asemenea, de un punct de sprijin, de un terț, sau de stat pentru a le monitoriza și de a le echilibra. Cu alte cuvinte, [ceea ne trebuie este] o economie socială de piață.
Revenind la problema migranților, cea mai rea formă de a le ura bun venit este plasarea lor în ghetouri. Dimpotrivă, este necesar ca ei să fie integraţi. La Bruxelles, teroriștii au fost belgienii, copiii migranților, dar care au crescut într-un ghetou. La Londra, noul primar (n.tr. Sadiq Khan, fiul unor pakistanezi musulmani) a depus jurământul într-o catedrală și se va întâlni, fără îndoială, cu regina. Acest lucru ilustrează necesitatea ca Europa să-si redescopere capacitatea de a integra.
Mă gândesc aici la papa Grigorie cel Mare (n.tr: Papă în perioada 590-604), care a negociat cu popoarele cunoscute sub numele de barbari, care ulterior au fost integrati. Această integrare este tot mai necesară astăzi, pentru că Europa se confruntă cu problema gravă a ratei natalității în scădere, ca urmare a unei goane egoiste după bunăstare. Un gol demografic este în curs de dezvoltare. În Franța, cel puțin, această tendință este mai puțin accentuată datorită politicilor orientate spre familie.

- Teama de a accepta migranții se bazează parțial pe o teamă de Islam. În opinia dumneavoastră, este justificată teama că această religie va declanşa scântei în Europa?

- Papa Francis: Astăzi, eu nu cred că există o frică de Islam ca atare, ci de ISIS și războiul acestuia de cucerire, care este parțial trasat de Islam. Este adevărat că ideea de cucerire este inerentă în sufletul Islamului. Cu toate acestea, este de asemenea posibil să se interpreteze obiectivul conform Evangheliei lui Matei, unde Isus îi trimite pe ucenicii Săi la toate națiunile, în aceeași idee de cucerire.
În fața terorismului islamic, ar fi, prin urmare, mai bine să ne punem întrebări cu privire la modul în care un model prea occidental de democrație a fost exportat în țări precum Irakul, în cazul în care anterior a existat un guvern puternic. Sau, în Libia, unde există o structură tribală. Nu putem avansa fără a lua aceste culturi în considerare. După cum a declarat recent un libian, "Ne-am obişnuit să avem un singur Gaddafi, acum avem cincizeci."
În cele din urmă, coexistența între creștini și musulmani este încă posibilă. Eu vin dintr-o țară în care ei conviețuiesc în termeni buni. Musulmanii vin să-i venereze pe Fecioara Maria si Sf. George. În mod similar, mi s-a spus că pentru Anul Jubiliar într-o țară africană musulmanii au format o coadă lungă la catedrală pentru a intra prin ușa sfântă și a se ruga Fecioarei Maria. În Africa Centrală, înainte de război, creștini și musulmani obişnuiau să trăiască împreună și trebuie să învețe să facă acest lucru din nou. Libanul, de asemenea, arată că acest lucru este posibil.

- Semnificația Islamului în Franța de azi, ţinând cont de fundamentul istoric creștin al acestei națiuni, ridică întrebări recurente cu privire la locul religiei în arena publică. Cum ați caracteriza o formă pozitivă de laicitate (Editor: "laicitate" se referă la sistemul francez de separare a Bisericii de stat)?

- Papa Francis: Statele trebuie să fie laice [n.tr: nu religioase]. Statele confesionale [n.tr. religioase] o termină prost. Acest lucru merge împotriva esenţei istoriei. Eu cred că o versiune de laicitate însoțită de o lege solidă care garantează libertatea religioasă oferă un cadru propice pentru a merge mai departe. Noi suntem toți egali ca fii (și fiice) ale lui Dumnezeu și cu demnitatea noastră personală. Cu toate acestea, toată lumea trebuie să aibă libertatea de a-și manifeste propria sa credință. În cazul în care o femeie musulmana doreşte să poarte un văl, ea trebuie să poată face acest lucru. În mod similar, în cazul în care un catolic dorește să poarte o cruce. Oamenii trebuie să aibă libertatea de a-şi profesa credința în centrul propriei lor culturi nu doar la marginile sale.
Critica modestă pe care aş adresa-o Franței, în această privință, este că exagerează cu laicitatea. Acest lucru rezultă dintr-un mod de a considera religiile ca sub-culturi, mai degrabă decât ca culturi cu drepturi depline. Mă tem că această abordare, care este de înțeles ca făcând parte din moștenirea Iluminismului, continuă să existe. Franța trebuie să facă un pas înainte în această chestiune, în scopul de a accepta că deschiderea spre transcendență este un drept pentru toată lumea.

- Într-un cadru secular, cum ar trebui să-și apere catolicii preocupările cu privire la aspectele sociale, cum ar fi eutanasia sau căsătoria între persoane de același sex?
- Papa Francis: Este la latitudinea Parlamentului să discute, să argumenteze, să explice, să motiveze [aceste probleme]. Acesta este modul în care se dezvoltă o societate.
Cu toate acestea, odată ce o lege a fost adoptată, statul trebuie să respecte, de asemenea, conștiința [oamenilor]. Dreptul la obiecțiile de conștiință trebuie să fie recunoscut în cadrul fiecărei structuri juridice, deoarece este un drept al omului. Inclusiv pentru un funcționar guvernamental, care este o persoană umană. Statul trebuie să ia în considerare, de asemenea, critica. Aceasta ar fi o formă autentică de laicitate.
(...)

- Ați convocat deja două sinoade asupra familiei. În opinia dumneavoastră, acest proces îndelungat a schimbat Biserica?

- Papa Francis: Acest proces a fost inițiat de consistoriu (Editor: Consistoriul din februarie 2014) și a fost introdus de Cardinalul Kasper, înainte de un sinod extraordinar din luna octombrie a aceluiași an, care a fost urmat de un an de reflecție și de un sinod ordinar.
Cred că noi toți am ieșit, din diferite procese, diferiţi faţă de modul în care am intrat. Inclusiv eu.
În Exortația post-sinodală (Editor: Amoris Laetitia, Aprilie 2016), am căutat la maxim să respect Sinodul. Nu veţi găsi acolo prescripţii canonice despre ceea ce poate sau nu poate face cineva.
Este o reflecție senină, liniștită, despre frumusețea iubirii, cum să fie educaţi copiii, cum să se pregătească pentru căsătorie ... Se subliniază responsabilitățile care ar putea fi dezvoltate de Consiliul Pontifical pentru Laici sub formă de orientări.
Dincolo de acest proces, trebuie să ne gândim la sinodalitatea autentică, sau cel puțin la sensul sinodalității catolice. Episcopii sunt “cum Petro, sub Petro” (Editor: cu Petru și sub Petru). Aceasta diferă de sinodalitatea ortodoxă sau cea a Bisericilor Greco-Catolice, unde doar Patriarhul contează ca unică voce.
Conciliul Vatican II a stabilit un ideal de comuniune sinodală și episcopală. Acest lucru are încă nevoie să fie dezvoltat, inclusiv la nivel de parohie, în ceea ce privește ceea ce este necesar. Există parohii care încă nu au un consiliu pastoral, nici un consiliu pentru probleme economice, chiar dacă acestea sunt obligații în conformitate cu dreptul canonic. Sinodalitatea este, de asemenea, relevantă la acest nivel.


Traducere de Stefan GIGACZ a interviului pentru “La Croix” realizat de Guillaume Goubert și Sébastien Maillard (la Roma)