Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Povestea de dincolo de moarte.
Gloria Polo le-a spus totul timisorenilor: Dumnezeu mi-a restituit viata
Articol scris de Adrian
Panduru
Sute de credincioși s-au
adunat, vineri seara, la Biserica Greco-Catolică „Sf. Maria Regina Păcii” din
Timișoara, nu numai pentru a participa la slujbă. Oamenii s-au înghesuit să
asculte mărturiile Gloriei Polo, o femeie din Columbia, care susține că a fost
în lumea de dincolo.
Mărturisitoarea Gloria Polo
din Columbia „a fost la Porţile Cerului şi ale Iadului”. În 5 mai 1995, ea a
fost trăsnită de fulger, carbonizată parţial şi în moarte clinică, timp în
care, spune ea, a avut experienţa vieţii de după moarte, revăzându-şi propria
viaţă prin ochii lui Dumnezeu şi a realităţilor vieţii veşnice.
Medic stomatolog de meserie,
ea se credea o bună creştină pană în acel moment al adevărului, trăind în
vanitate şi aroganță, cu o credință complet formală, chiar dacă era catolică,
dispreţuindu-şi părinții, modestia şi sărăcia lor, le-a povestit timișorenilor.
Programul de la Timișoara a
început cu o Noapte de Veghe (n.r. vineri spre sâmbătă), apoi Sf. Liturghii,
meditaţii, mărturii, procesiuni, cântece de laudă şi preamărire lui Dumnezeu şi
ocazie de spovadă.
„Când a căzut fulgerul m-am
simțit învăluită profund într-o iubire, pace, seninătate indescriptibilă”.
„Ploua foarte tare, mergând
spre facultate a căzut un trăsnet. Trăsnetul ne-a lăsat fără viață pe nepotul
meu și pe mine. Soțul meu a fost și el lovit de trăsnet, dar doar parțial,
peretele de la biblioteca de alături l-a protejat. Nepotului meu trăsnetul i-a
trecut prin inimă și i-a ieșit prin picioare. Purta o mică medalie cu imaginea
pruncului Iisus. I-a rămas întipărită imaginea medaliei pe piept, deasupra
inimii. Nepotul meu nu s-a ars, nici trupul, nici hainele, însă nu s-a întors
la viață atunci când medicii au încercat să-l resusciteze. Nepotul meu a murit.
Mie, fulgerul mi-a intrat prin braț, mi-a ars tot brațul, până și unghiile,
pieptul, coastele mi-au rămas descoperite, fără carne, tot trupul meu a fost
ars, mai ales picioarele. Fulgerul a ieșit prin piciorul drept. Picioarele mele
au rămas negre, aproape ca și cărbunele. Ficatul, plămânii, rinichii, ovarele,
inima, toate organele mele interne au fost grav afectate prin această arsură
electrică. Noi săream, chiar fără viață fiind, ca niște mingi de cauciuc,
răspândeam electricitate. Până când nu s-a descărcat din trupul nostru
electricitatea nu ne-au putut duce înăuntru pentru a ne resuscita. Fiindcă eram
mult mai grav decât nepotul meu, toate hainele mele s-au carbonizat. Fiind mult
mai grav decât el, când s-a făcut resuscitarea cardiacă Dumnezeu mi-a restituit
viața. Însă eu am trăit o experiență care mi-a schimbat viața total. Când am
sosit la universitate treceam prin cea mai gravă criză de credință – credeam că
Dumnezeu nu există, diavolul nu există, că biserica este o invenție. Credeam că
tot ceea ce conta la o persoană este inteligența. Când a căzut fulgerul m-am
simțit învăluită profund într-o iubire, pace, seninătate indescriptibilă. Eram
liberă, în afara timpului și a spațiului. Am văzut într-o clipită întreaga
omenire, îi vedeam pe toți în interiorul lor. Era atât de mare iubirea care m-a
inundat încât îmi doream ca toată lumea să simtă această iubire. Persoanele nu
mă simțeau. Doar fiica mea de 9 ani a fost singura care simțit că eu am
îmbrățișat-o. Am văzut omenirea cufundată într-o mare de nedreptate,
încarcerată, locuită de păcat”, le-a mărturisit Gloria celor prezenți.
Biserica din zona Bălcescu a
fost vineri seară plină de credincioși, oamenii ascultau cu sufletul la gură
povestea mărturisitoarei.
Gloria Polo: Sufletele
păcătoase trăiesc ca niște anesteziați morți, în indiferență
Gloria a văzut și păcatul,
descris de ea ca o creatură oribilă.
„Pe mine m-a impresionat
foarte mult păcatul, ca o creatură oribilă, care intră în interiorul vieții
persoanelor și le supune. Diavolul cel viclean a convins lumea că el nu există,
asta este cea mai mare strategie a lui. De aceea persoanele nu caută să se
spovedească și păcatele îi locuiesc, îi sclavizează, îi fac să fie cumplit de
urâți. Un suflet care se află în păcat mortal emană un miros extrem de urât.
Aceste suflete nu simt nevoia de a-l căuta pe Dumnezeu și cu atât mai puțin
durere sau compătimire pentru persoanele care le înconjoară. Ar putea să
petreacă ore întregi în fața unui televizor, dar sunt anesteziați și trăiesc ca
niște anesteziați morți, în indiferență față de tot restul”, a spus Gloria Polo
la Timișoara.
Păcatul foarte grav al
mândriei
După marea de păcate, Gloria
a început să pășească spre porțile Raiului…
„Pe deasupra acestei mări se
aflau niște persoane deosebit de frumoase, cu un foc alb, frumos, strălucitor,
ca și când ar ieși din pieptul lor. Toate aceste persoane erau unite, ca un
trup, unite de Duhul Sfânt. Încercau să tragă afară persoanele care erau
cufundate în mare de dedesubtul lor. Simțeam înțelepciunea pe deasupra, cu mult
deasupra inteligenței mele. În această înțelepciune mi-am dat seama că se află
biserica și văd că este biserica extinsă în lumea întreagă și îmi dau seama că
biserica e lumea lui Hristos. Văd în aceste persoane această lumină. Eu i-am
îmbrățișat pe toți, în această comuniune de iubire i-am văzut pe părinții mei,
bunicii, străbunicii și îi văd vii, în prezentul etern al lui Dumnezeu. Îmi dau
seama cât de proastă am putut să fiu lăsându-mă acaparată de mișcarea «new
age», am crezut timp îndelungat că persoanele când mureau urmau să se
reîncarneze. Minciună! Bunica mea se afla unde o vedeam acum. Fusesem înșelată
de către Lucifer, care este părintele tuturor acestor științe. Toate aceste
cunoștințe pe care le dobândisem în viața mea terestră, cu toate aceste
cercetări despre «new age», nu veneau de la capacitățile mele, era
egocentrismul meu, orgoliul meu, care mă făcea să cred că am foarte multe
puteri. Veneau de la Lucifer. Puteam să îndoi linguri cu puterea minții și
mi-am dat seama de unde veneau – de la un înger căzut, care-l înșală pe om în
inteligența sa. Pe măsură ce urcam și mai mare iubire mă învăluia. Am văzut o
lumină mare care nu poate fi comparată cu nimic, o lumină vie din care iese o
iubire vie, o apă vie, un foc viu. Cu cât urcam mai mult, cu atât mai mare
iubire mă inunda. M-am simțit atât de iubită, mi-am dat seama că această lumină
este sfânta euharistie, inima lui Iisus. Când m-am apropiat de inima lui am
văzut-o deschisă, rănită. Doi pomi deosebit de frumoși de-o parte și de alta a
porții. Pomi foarte vii, indescriptibili, emanau această iubire și frumusețe.
Am văzut o grădină deosebit de frumoasă, o câmpie, un lac cu apă vie. Doream
mult să intru în lac, dar când am încercat să intru îmi dau seama că nu pot
intra. Vicleanul Diavol, la 13 ani m-a scos de la spovada sacramentală și eu
afirmam că nu mă voi spovedi cu un om mai rău decât mine – eu mă spovedesc de
una singură cu Dumnezeu – mândria, păcatul foarte grav al mândriei”, a
mărturisit Gloria.
Medicii au spus că nu mai e
nimic de făcut, au spus că sunt pe moarte.
Gloria Polo credea că
Dumnezeu nu există și spune că nimic nu este mai groaznic decât atunci când
sufletul realizează că a renunțat la credință. Toate poveștile ei s-au
întâmplat într-un moment unic, au aflat credincioșii timișoreni.
„Iisus dorea mântuirea mea.
Mi-a arătat cât de mulți preoți, cât de multe călugărițe au fost în viața mea
pe care Iisus le-a trimis pentru mine și pe care eu nu am vrut să le ascult.
Este atât de mare iubirea pe care o are Iisus pentru noi, vrea mântuirea
noastră, însă respectă libertatea noastră. Am ajuns să fiu atât de mândră,
încât în ultimele clipe ale vieții mele credeam că Dumnezeu nu există. Nimic nu
este mai teribil decât atunci când sufletul își dă seama că a renunțat la
iubirea lui Dumnezeu. Toate cele pe care vi le spun s-au întâmplat în același moment.
Nu există sus, jos, dedesubt, deasupra, întâi, după aceea. În acest moment,
soțul meu își vine în fire. Când vede trupul meu sărind și emanând fum, el își
dă seama că suntem fără viață și că ne-a lovit fulgerul. Când m-a văzut complet
arsă, abia atunci și-a dat seama că mă iubea. În viața noastră de până atunci,
căsătoria a fost oribilă. Era un om care bea, bărbat disprețuitor față de
femei, iar au am devenit o feministă, acasă la mine era un război, nu cu
mâinile, ci cu cuvintele. Am crescut doi copii într-o violență familială. Un
grav păcat, Căsătoria e sfântă”, a povestit femeia.
Columbiana le-a spus
timișorenilor cât de groaznic a fost să revină din viața de dincolo în trupul
ei desfigurat…
„Când soțul meu m-a văzut
fără viață a început să plângă și și-a dat seama că mă iubea. A început să
strige: întoarce-te Gloria, copiii noștri! Când soțul meu plângea mi-a atras
atenția, atunci Domnul extinde milostivirea lui și mă face să mă întorc în
trupul meu. Ce durere mare să părăsesc acea iubire. Eu nu doream să mă întorc,
eu doream să mă bucur de această iubire. Mă coboară Domnul, văd trupul meu fără
viață, cu medici care luptau să mă aducă la viață, intru în trupul meu și încep
să am convulsii. A fost ceva teribil să intru din nou în acest trup ars, desfigurat,
după atâția ani petrecuți în săli de gimnastică eram sclava trupului meu.
Într-o clipă tot trupul meu era complet desfigurat și carbonizat. Durerea unei
arsuri este teribilă. La spital, medicii încep cu operațiile chirurgicale, ca
să îndepărteze părțile de țesut arse. Starea mea a început să se agraveze,
rinichii mei nu mai funcționau, plămânii erau plini de apă, ficatul ars,
ovarele erau carbonizate, iar medicii încercau din nou să mă reanimeze. Eram
inflamată ca un monstru. Medicii adresându-se soțului și surorii mele au spus
că nu mai e nimic de făcut, au spus că sunt pe moarte. Sora mea știa că eu eram
o apărătoare a eutanasiei, dar spiritul meu a inspirat-o pe sora mea să spună
medicilor să mă conecteze la aparate. Am fost transferată la o altă clinică,
unde am stat trei zile în comă profundă. A treia zi, Dumnezeu m-a restituit,
demonstrând că este singurul stăpân al vieții. După 13 ani de la acest
accident, la o emisiune la televizor i-au luat interviu unuia dintre doctorii
care m-au operat. L-au întrebat pe doctor: Spuneți un singur cuvânt pentru care
Gloria se află astăzi aici. Doctorul răspunde: «Minune!»”, le-a mai dezvăluit
Gloria celor prezenți.
Femeia din Columbia a mai
avut și a doua experiență, atunci când s-a agravat situația sa în sala de
operație. A ieșit pentru a doua oară din trup, trăind însă cu totul altceva,
spune ea.
„Am văzut cum din toți
pereții au început să iasă persoane cu privire de ură și dispreț. Când a sosit
înțelepciunea mi-am dat seama că toate acele făpturi care mă priveau cu ură
erau păcatele mele pe care le-am comis de la 13 ani, de la ultima spovedanie,
până în ultima clipă a vieții mele. Simțeam o teroare când mi-am dat seama că
veneau să mă ia. Am încercat să intru din nou în trupul meu, dar acesta mă
respingea. Terorizată, am traversat peretele sălii de operație și a fost un
salt în gol. Am intrat într-o mulțime de tuneluri, am trecut de la lumină la
întunecime…”, a povestit Gloria în continuare.
Sursa articol: http://www.tion.ro/povestea-de-dincolo-de-moarte-gloria-polo-le-a-spus-totul-timisorenilor-dumnezeu-mi-a-restituit-viata/1610220
Un alt film cu mărturia completă
a Gloriei Polo cu subtitrare in limba română:
