mesajul

miercuri, 30 noiembrie 2016

Trăim în Apocalips

Pe mine m-a afectat,
Super luna m-a întristat,
De atâtea multe veşti proaste,
Despre pământ, despre ape.

Cu aşa dimensiune,
Toate în rău or să se schimbe,
Mai ales în câţiva ani,
Dezastrele vor fi mari.

Deja sunt, au arătat,
Vântul tot a măturat,
Apa s-a mai înălţat,
Pe undeva a îngheţat.

Ce trăim e uimitor!
S-au mutat din locul lor,
De cum oamenii şi clima.
Apocalipsa e acuma.

Nu peste câteva zile,
Sau în anul care vine!
O trăim, e în faţa noastră,
Că e seară, dimineaţă.

Doamne, tare-s supărat,-
Aşa s-a mai întâmplat-,
Nu pe Tine, ci pe lume,
Că nu ascultă de Tine!

După atâtea veşti şi semne,
Parcă arde cremene!
Inima tare ca piatra,
Mintea a luat-o razna!

Şi de merge, calcă strâmb,
Pe alăturea de drum.
Nu mai este ţintă, scop,
Şi ceva făcând cu rost.

Nu e bun simţ, nu-i respect,
Toţi sunt mari şi sunt deştepţi.
Au iahturi şi mari palate,
Şi conturi în alte state,

Ca siguranţă, dobândă,
Acolo să le convină.
Şi hoteluri au făcut,
Banii unde au depus.

Şi pământ au cumpărat,
Că al nostru-i degradat.
Greu e, Doamne, acum în lume,
Şi pământului care o tine!

Că şi el s-a supărat,
A crăpat sau s-a surpat.
O să fie tot de-a valma,
Cu pământul şi cu apa.

Crapă munţi, surpă pământul.
Nici acum nu e sfârşitul?
Cu cutremure, vulcani,
Astea nu-s semne? Nu-s mari?

Sunt şi boli, sunt şi războaie,
Şi sunt mulţi ce mor de foame.
După cum a rămas scris,
Trăim în Apocalips!

luni, 14.11.2016, ora 20,07.  A. Ciobanu