-De
ce stai şi te gândeşti?
Scrie
că nu-ţi spun poveşti!
Te
aşează pe scaun bine,
Şi
ascultă-Mă pe Mine!
Iată
că m-am ridicat,
Şi
de scris m-am apucat.
-Spune,
Doamne, te ascult,
Că
am vrut ca să mă culc!
Nu
spun că nu-i bun şi somnul,
Dar mai important e Domnul!
Dintr-o oră, face o mie,
Şi o zi, în ani de zile.
A Ta măsură e sfântă,
Fie lungă, fie scurtă,
Orice a fi infinit,
Şi totul a fi nimic.
Despre ce scriu, mă întristez,
Ce ne spui, despre ce veşti?
-Ai răbdare că-ţi explic:
Tot de lume, tot de timp.
Cum trece lumea acum,
Alergând prin acest timp!
Ca ieri, mâine va fi luni!
Ce faci, lume, unde fugi?
Şi ca să ajungi, ştii unde?
Aici jos, vrei sus pe culme.
Ai să cazi aşa de adânc,
Într-o groapă fără fund!
De vrei, aleargă încet,
Că poţi să ajungi în cer.
Măsoară distanţa, timpul,
Şi-ai să treci, câştigi finişul,
Având premiu ca valoare,
Timpul, lumea următoare,
Ca plată şi ca răsplată,
Pentru veşnicia toată.
Lasă grija, lasă fuga,
Şi nu abandona turma,
În care Eu te-am aşezat,
Cu viaţă când te-am creat!
Te-ai gândit? La fel primeşti!
Până nu-i târziu, Te aştept
La spovadă să Te iert!
Alergând în disperare,
Fă o pauză în cale,
Să nu pierzi şi să câştigi,
Noua viaţă, noul timp!
N-aduna, nu irosi,
În ce faci, nu te grăbi,
Cu răbdare, rugăciune,
Cu post şi cu fapte bune.
A mai rămas puţin timp,
Asta, lumea de făcut,
În picioare şi în viaţă,
Că îndată tot se răstoarnă.
De ai strâns, ai să pierzi totul,
Tot aşa cum cu avortul,
Curmând viaţă, renunţând,
La un înger sau un sfânt!
Să plângi, lume, la ce-ţi spun!
Am vrut să fii cum Eu sunt,
Dreaptă, cinstită, s-asculţi,
Ale Mele legi, porunci.
Şi nici timpul ca să-l pierzi,
Fără rost să te grăbeşti,
Că te întâlneşti cu Mine,
Ce-s Stăpân la timp, la lume!
Eu toate le răsplătesc,
Şi timpul îl compensez,
Ca măsură, greutate,
Că ştiu, văd şi le pot pe toate!
Tatăl vostru a tuturor,
V-a vorbit vouă din cer!
De faceţi de cum v-am spus,
Aveţi răsplată răspuns!
duminică, 20.11.2016, ora 23, A. Ciobanu
