2016 - ANUL IUBIRII – NOIEMBRIE
“Să ducem Iubire acolo, unde nu există iubire!”
A 146-a întâlnire de
rugăciune lângă Nuşfalău pe Muntele Sfintei Treimi
Din Sfânta Scriptură să citim şi să medităm Cartea
Apocalipsei.
Mottoul lunii: „Eu
sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi!”
(I. 11, 25-26)
Intenţia comună de rugăciune: în fiecare rugăciune să ne
amintim de cei dragi decedaţi şi de strămoşi!
Sarcina
noastră concretă va fi: rugăciunile, postul şi
sacrificiile noastre le oferim pentru sufletele din Purgator!
N.B. Pe 20 noiembrie de la ora 13 va fi
sărbătoarea lui Cristos Rege pe munte. Să aducem o floare Regelui nostru în
semn de iubire şi prăjitură din iubire faţă de aproapele. Sfânta Liturghie se
va ţine înainte de program de la ora 12 în biserica din Nuşfalău.
CE NE-A ÎNVĂŢAT PĂRINTELE
CSILIK?
Conform învăţăturii sfinţilor părinţi litera M desenată în palmele noastre înseamnă: cu toţii vom Muri. Cum ne raportăm la moarte depinde de
modul nostru de a trăi.
Cine se vor teme
de moarte? Cei care nu-l
iubesc pe Dumnezeu, cei care-l înjură pe Dumenezu, cei care nu păstrează
poruncile Sale, cei care-l urăsc pe aproapele lor. Dacă ne iubim într-un mod
incorect pe noi înşine momentul morţii noastre va fi foarte înfricoşător. Aceşti
oameni cad în deznădejde pe patul de moarte. Până nu-şi recunosc greşelile şi
nu se căiesc pentru ele, sunt plini de anxietate. Când se căiesc de tot ce au
comis împotriva lui Dumnezeu, a aproapelui şi a propriei persoane, li se
luminează faţa şi se naşte în sufletul lor dorinţa de a-L întâlni pe Dumnezeu.
Cine nu se vor
teme nici chiar de moarte? Cei care se străduiesc toată viaţa să păstreze poruncile lui Dumnezeu.
Sfinţii părinţi spun că în momentul morţii noastre ne vor durea cel mai mult
omisiunile. Trebuie să ne străduim ca Dumnezeu să fie pe primul loc în viaţa
noastră. Isus trebuie să fie în centrul gândurilor noastre, a inimii şi a
întregii noastre vieţi. Suntem conştienţi că pe Isus nu-l înlocuieşte nici cel
mai bun soţ – soţie – copil – prieten, dar Isus poate înlocui pe toată lumea.
Dacă Dumnezeu ar lua la el soţia – soţul – copilul – prietenul nostru, El poate
înlocui pe oricine. Dacă nu vrem să ne temem de moarte, atunci trebuie să
învăţăm să preamărim Sfânta Treime pentru toate pe care le-a creat. Dacă îl
iubesc cu adevărat pe Dumnezeu, îi acord o parte din timpul meu. Dacă spunem
cuiva că nu avem timp pentru el, înseamnă că nu-l iubim cu adevărat. Lumea
spune că timpul = bani, dar Dumnezeu spune că timpul = iubire. Dacă dăruiesc
timp lui Dumnezeu: am timp să mă rog, am timp să merg la biserică, am timp să
merg în pelerinaje, înseamnă că Îl iubesc pe Dumnezeu. Atunci nu trebuie să mă
tem de moarte şi merg fericit să mă întâlnesc cu Dumnezeu. Trebuie să învăţăm
să iubim cu sentimente şi asta înseamnă că simt la fel cu Dumnezeu. Dacă încerc
să privesc lumea cu ochii lui Dumnezeu, mă doare tot răul ce se întâmplă în
lume, dar totodată mă bucur şi pentru lucrurile bune şi frumoase din lume.
Trebuie să învăţăm să-L iubim pe Dumnezeu cu intelectul nostru, ceea ce
înseamnă că ne gândim des la El, că inima noastră este plină cu El şi nu putem
să nu ne gândim la El. Trebuie să învăţăm să-L iubim cu voinţa. Asta înseamnă
că vreau să fac binele, nu vreau să fac răul şi asfel folosesc voinţa mea după
Voia lui Dumnezeu. Este importantă exteriorizarea şi exprimarea iubirii
noastre. Când spunem aproapelui nostru, lui Dumnezeu şi Celor din Cer: ’Te
iubesc’, atunci creşte în noi iubirea faţă de aproapele şi faţă de Cei din Cer.
Este important să o spunem regulat. Dacă îl iubesc pe Dumnezeu, iubesc şi
creaturile Sale. Oare Isus se bucură când îi spun: ’Te ador Isuse, dar pe
vecinul nu-l suport!’ Suntem copiii Tatălui Ceresc şi fraţi unii altora. Bunul
Dumnezeu ne iubeşte pe toţi necondiţionat şi ne acceptă aşa cum suntem. Noi
trebuie să ne raportăm unii la alţii cu aceeaşi iubire şi acceptare pentru că
prin iubirea ce se revarsă din noi, cei buni vor fi mai buni, iar cei răi se
pot converti. Prin iubire îl oferim aproapelui pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu
este iubirea. Să arătăm iubirea noastră acolo unde suntem. Este foarte uşor
să-i iubim pe cei îndepărtaţi, dar cu adevărat trebuie să-i iubim pe cei
apropiaţi şi să-i acceptăm aşa cum sunt. Iubirea lui Dumnezeu şi iubirea
aproapelui sunt strâns legate. Sunt asemănătoare cu cele două aripi ale unei
păsări, poate să se ridice în zbor doar dacă ambele aripi sunt sănătoase. Şi
noi ne putem ridica spre Dumnezeu prin iubirea lui Dumnezeu şi prin iubirea
aproapelui. Sunt mulţi cei care păstrează poruncile lui Dumnezeu, dar nu pot
să-l iubească cu adevărat pe aproapele; alţii îl iubesc pe aproapele, dar nu
păstrează poruncile lui Dumnezeu, nu merg la biserică. Aceştia se aseamănă cu
pasărea cu o singură aripă: nu pot să se ridice doar cu ambele iubiri. Iubirea
mai înseamnă că sunt compătimitor şi binevoitor faţă de alţii. Dacă bunăstarea
şi reuşita altuia mă întristează, atunci sunt invidios, nu ştiu să mă bucur de
bucuria altuia. Dacă pot să mă bucur cu adevărat pentru valorile altora, atunci
am adevărată iubire în inimă. Dacă îl iubesc cu adevărat pe aproapele, îi
respect viaţa (nu ucid), îi respect puritatea (nu violez), îi respesct averea
(nu fur), nu-i provoc daune morale prin calomnii. Dacă vreau binele tuturor şi
nu vreau răul nimănui, există adevărată iubire în mine. Iubirea trebuie să o
învăţăm. Să iubim fără aşteptări şi să fim primii în a iubi pe alţii. Trebuie
să învăţăm să-i iubim pe toţi, chiar şi pe duşmani, fără discriminări. „După aceasta vă vor cunoaşte toţi că
sunteţi discipolii mei dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii!”
Cine sunt cei
care îşi iubesc propria persoană în mod corect? Cei care se îmbracă în mod decent, care manâncă în
mod regulat, care se odihnesc cât este necesar, care îşi tratează bolile. Cine
sunt cei care nu-şi iubesc propria persoană în mod corect? Cei care
fumează, care se droghează, care beau fără măsură, care muncesc fără măsură,
care sunt leneşi, care se expun pericolelor, care se sinucid.
Am dori să
ajungem în faţa lui Dumnezeu fără teamă şi anxietate? Atunci trebuie să ne străduim să-L bucurăm în
fiecare zi pe Dumnezeu; să-l iubim pe aproapele pentru că este fratele nostru
şi copilul lui Dumnezeu; ne străduim să ne iubim pe noi înşine în mod corect. Dacă
trăim astfel, nu trebuie să ne temem de moarte nici măcar de ziua morţilor.
Amin!
Temă de casă pentru luna noiembrie:
“DESPRE MORŢI SĂ SPUNEM DOAR LUCRURI BUNE SAU NIMIC!!!”
RETROSPECTIVA LUNII OCTOMBRIE
2016
A FOST MESAJUL SFINTEI FECIOARE:
„Dragii
mei trandafiraşi albi! Şi azi am venit între voi cu mare
bucurie şi cu iubirea mea maternă. Copiii mei, azi vă cer să aşezaţi toate
problemele voastre sub mantia mea şi să nu vă îngrijoraţi pentru nimic, pentru că
duc în faţa Fiului meu Sfânt rugile voastre. Să cereţi în rugăciune în fiecare
zi îndurarea iertătoare a Fiului Meu pentru voi, pentru Biserică şi pentru
întreaga omenire. Am nevoie de voi, copiii mei, ca împreună să ne rugăm şi să
ispăşim pentru pace în lume. Cu siguranţă vedeţi că lumea s-a scufundat la
nivelul Sodomei şi al Gomorei. Se va abate o mare încercare asupra lumii, dar
voi să nu vă temeţi pentru că Eu sunt cu voi şi vă ajut. Micuţii mei vă cer în
continuare să vă rugaţi şi să ispăşiţi. Să aveţi în inimile voastre permanent
recunoştinţă şi iubire faţă de aproapele şi faţă de Fiul meu Sfânt. Acceptaţi
sacrificiile în continuare chiar şi cu preţul vieţii voastre. Fiţi perseverenţi
în ispăşire, fideli şi statornici în tot ce este bine. Nu obosiţi să mergeţi în
pelerinaje pentru că acestea aduc haruri mari. Veţi experimenta că iubirea va
radia din voi şi prin voi asupra întregii omeniri. Se revarsă haruri mari
asupra tuturor care rămân până la capăt pe calea îngustă. Vă rog să trăiţi şi
să răspândiţi în continuare mesajele mele. Spuneţi-le oamenilor că eu sunt mama
tuturor naţiunilor şi confesiunilor şi vă ajut în drum spre Fiul meu. Nu uitaţi
că mă bucur pentru voi şi vă iubesc. Mulţumesc că aţi răspuns la chemarea mea.
Acum
Sfânta Treime vă binecuvântează prin mine cu harul recunoştinţei!!!”
MĂRTURIE
Mă
numesc Niloş Jenica, locuiesc în Cluj Napoca. Fac parte din comunitatea de
ispăşire din anul 1996, încă de când reuniunile se ţineau la Şimian. În
perioada aceea mergeam la Medjugorje şi ceream în rugăciune, să fie şi în
România un astfel de loc de pelerinaj ca să nu fim obligaţi să parcurgem atâţia
kilometri până acolo şi înapoi. Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunile. Din voinţa
Tatălui Ceresc, în 2003 ne-am mutat cu ispăşirea pe Muntele Sfintei Treimi. Am
început pregătiri mai serioase cu mama Eva şi cu Părintele Csilik: ne-am
instruit, ne-am rugat, am învăţat, am aprofundat, iar la final am devenit
ispăşitori. Prin mama Eva, Sfânta Fecioară şi Spiritul Sfânt ne-au învăţat
foarte multe. Era o femeie minunată, care iubea foarte mult pe cei din Ceruri
şi ne iubea pe noi ispăşitorii. Şi-a oferit vocea şi puterea din picioare
pentru noi şi pentru convertirea păcătoşilor. În iunie 2010 a participat la
programul de ispăşire într-un scaun cu rotile. A vrut să se ridice în picioare
în faţa noastră ca semn de respect pentru că eram acolo şi făceam voia Tatălui
Ceresc. A fost ridicată în picioare de doi bărbaţi şi ne-a binecuvântat. Luna
următoare Tatăl Ceresc a hotărât să o ia la El. Ne vom aminti mereu ultimul ei
gest de salut şi respect. În 2016 când speram că Părintele Csilik se va face
bine, Tatăl Ceresc a hotărât să ne lase fără el ca să învăţăm oferta de sine.
Oare am învăţat-o? Am înţeles ce răspundere avem acum şi aici pe Muntele
Tatălui? Am experimentat multe haruri, dar şi multe suferinţe. Tatăl Ceresc a
spus că suntem Semnele Unităţii între neamuri şi religii, că suntem braţele
deschise ale lui Isus, cu care îmbrăţişează omenirea; a spus că Cei din Cer
sunt recunoscători pentru ceea ce facem noi pe munte şi acasă. Am crescut? Nu
ştim. Am devenit poate mai responsabili legat de ispăşire, de învăţătura pe
care o primim, de iubirea Sfntei Fecioare, care este tot timpul cu noi,
ispăşeşte alături de noi. S-au diminuat oare suferinţele lumii datorită acestor
legături de iubire şi ispăşire dintre noi şi Sfânta Treime şi Sfânta Fecioară?
Am ajuns aici: ne rugăm neîncetat, ajutăm cât putem, nu mai avem somn din cauză
că îl vedem pe Isus cum suferă şi se jertfeşte în fiecare oră pe altarele lumii
ca să ne hrănească şi astfel să avem viaţa în El. Simţim puterea iubirii Sale.
Continuăm să ne instruim din cărţi, sacrificăm timp, spaţiu, familie,
obligaţii, serviciu, pentru a ajunge pe Muntele Sfintei Treimi. Aş dori să fim
semne ale Tatălui Ceresc, care trece mereu prin lume; îi dă viaţă şi o
alimentează cu Dragoste, Pace, Iubire, Bucurie şi Îndelungă Răbdare. Suntem
recunoscători celor, care ne-au deschis drumul: Mama Eva şi Părintele Csilik.
Recunoştinţă
– Recunoştinţă şi Responsabilitate –
Responsabilitate. Amin!
Privire în viitor pentru luna decembrie 2016
·
În decembrie programele de
ispăşire vor avea loc în zilele de 1 – 2 – 3 – 4 de la ora 13.
·
Sfânta
Liturghie se celebrează în continuare în biserica din Nuşfalău în jurul orei 15!
Excepţie face prima duminică; în această zi Sfânta Liturghie se ţine înainte de
program, de la ora 12.
·
La
cererea Sfintei Fecioare, să continuăm să postim luni – marţi – miercuri, după
prima duminică, şi să oferim pentru Biserică şi pentru viitorul Muntelui
Sfintei Treimi.
·
Important de ştiut: în
ianuarie 2017 programele de ispăşire vor avea loc în zilele de 5 – 6 – 7 – 8. Cu privire la Anul Nou,
prima duminică o vom ţine împreună pe 8 ianuarie.
Mesajele de la
Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet la adresa :www.muntelesfinteitreimi.ro,
e-mail: comunitateadeispasire@yahoo.com, inf. 0760-739-518
