Despre sacramentul mirungerii și despre Biserica din ultimele timpuri - revelate de Isus Cristos prin Maria Valtorta, în volumul 10 - "Evanghelia, așa cum mi-a fost revelată".
Și încă ceva....Iacob îți aduci aminte de discuția de pe Carmel? (100).
Încă de atunci ți-am vorbit despre acestea. Dar ceilați nu știu...Ați văzut-o
pe Maria, sora lui Lazăr, care Mi-a spălat picioarele la cina de sâmbătă la
Betania.(101) Atunci v-am spus: ”Ea M-a pregătit pentru îngropăciune”. Ea
într-adevăr a făcut aceasta. Dar nu a făcut-o pentru înmormântare, durere pe
care a crezut-o încă foarte îndepărtată, ci ca să îmi spele picoarele de toată
mizeria drumurilor și să Mă ungă cu balsam pentru a urca pe tronul Meu, plăcut
înmiresmat.
Viața omului este un drum. Poarta celeilalte
vieți ar trebui să fie Poarta Raiului. Fiecare rege este uns cu ulei plăcut
mirositor înainte de a se urca pe tronul său pentru a se arăta oamenilor. Și
creștinul este fiul unui rege, care umblă pe drumul către Împărăție, unde îl
așteaptă Tatăl care îl cheamă. Atunci când creștinul moare, pășește în
Împărăția cerurilor, unde poate urca pe tronul pe care Tatăl l-a pregătit celui
viu. Moartea nu îl înfricoșează pe cel care nu se teme de Dumnezeu, deoarece
trăiește în har. Dar, haina celui care urcă pe tron să fie curată, șă-și
păstreze frumusețea pentru înviere, sufletul să-i fie curat pentru ca să
strălucească în mare slavă pe tronul primit de la Dumnezeu, așa cum este
potrivit fiului unui asemenea mare Rege. Sporirea Harului, ștergerea păcatelor
omului care dă dovadă de o adevărată căință, stârnirea dorinței înflăcărate
pentru Bine, să fie puterea necesară pentru cea mai mare bătălie a creștinului
muritor. Ba mai mult, a creștinului ce stă să se nască. Adevăr vă spun, cel
care moare în Domnul, se naște pentru viața veșnică.
Amintiți-vă ce a făcut Maria cu picioarele
celor aleși. Nimeni să nu gândească că a fost nevrednică. Eu am acceptat de la
o femeie balsamul. Fiecare creștin să simtă acestă cinstire la care Biserica îi
face părtași și ai cărei copii sunt. Să
primească aceasta de la preoți care, îi purifică cu ulei și de ultimele pete.
Toți preoții să se bucure, asemenea Mariei care L-a uns pe Cristosul ei, că și
ei îi pot unge pe frații lor muribunzi. Odinioară nu ați făcut-o pentru Mine,
și o femeie v-a luat-o înainte, fapt la care acum vă gândiți înapoi cu durere.
În schimb, în viitor o veți putea face de nenumărate ori, ori de câte ori vă
veți apleca asupra unui muribund ca să îl pregătiți pentru întâlnirea cu
Dumnezeu. Eu sunt acolo în cerșetori, în muribunzi, în pelerini, în orfani, în
văduvi, în prizonieri, în cei flămânzi, în cei însetați, în cei înfrigurați, în
cei care trăiesc mari dureri și care au obosit. Eu sunt prezent în toate
punctele Trupului Meu mistic, pentru că acest trup nu este altceva decât
comunitatea credincioșilor Mei. Iubiți-Mă pe Mine în ei și puteți repara toată
indiferența voastră de până acum și prin acesta îmi produceți bucurie, iar
vouă, glorie.
În fine, voi trebuie să știți că lumea, bolile,
timpul, și prigoanele întodeauna vor vrea să vă dăuneze. Să nu
vreți a păstra doar pentru voi, în mod egoist, ceea ce ați primit până acum și
să nu fiți neprevăzători! Răspândiți Preoția în Numele Meu în rândul celor mai
buni ucenici, ca Pământul să nu rămână fără preoți. Să se străduiască spre
sfințenie pentru că trebuie să fie corespunzători celor mai mari
așteptări și, pe cel care ar dori să fie preot, să nu îl
alegeți pe baza cuvintelor lui ci a faptelor lui sau pe cel care voi
îl destinați pentru aceasta! Gândiți-vă, cine este Preotul. La binele pe care
îl poate face. La răul pe care îl poate comite.
Ați văzut deja exemplul, ce poate face o
preoțime abătută pe o cale rea. Adevăr vă spun că acest neam se va distruge din
cauza păcatelor Templului. Dar mai trebuie să știți că și Pământul se va
distruge când urâciunea pustiirii (102) va pătrunde în noua Preoție și va
îndemna pe oameni la apostazie și la urmarea învățăturilor iadului. Atunci se
va ridica fiul Satanei și popoarele vor suspina de groază. Puțini vor rămâne
credincioși Domnului și atunci, în toiul nenorocirilor cumplite, se împlinește
mânia Lui asupra păcătoșilor, iar la sfârșit va învinge El și aleșii Lui. Vai,
de trei ori vai, dacă printre cei puțini nu vor fi sfinți, ultimii stâlpi ai
Bisericii Sale. Vai, de trei ori vai, dacă pe ultimii creștini nu îi vor
îmbărbăta Preoți adevărați, așa cum este dat celor dintâi.
Adevăr vă spun că ultima prigoană va fi cea mai
cumplită pentru că nu va fi făcută de oameni ci de fiul Satanei și a celor care
îl urmează. Preoți? În ultimul ceas, ei trebuie să fie mai mult, pentru că
atacul Anticristului și al acoliților săi va fi cumplit de nemilos. Sfinții
care sunt de partea Domnului, îmbrăcați în straie de pânză, și așa cum cum este
în viziunea lui Ezechiel (103) cu desăvîrșirea lor, vor însemna cu semnul Tau
sufletul puținilor credincioși rămași. Iar focul Iadului nu poate șterge acest
semn. Preoți? Îngeri. Îngeri care stârnesc tămâia aprinsă a virtuților ca să
purifice cerul de ceața otrăvitoare a Satanei. Îngeri? Mai mult decât îngerii:
alți Cristoși, ca și cum din Mine ar fi mai mulți, pentru ca credincioșii
ultimelor timpuri să poată rezista până la capăt. Așa trebuie să fie.
Însă, binele și răul din viitor își au
rădăcinile în prezent. Toate lavinele pornesc de la un fulg de nea. Un preot
nedemn, necurat, necredincios, căldicel sau rece, fără de viață, moale,
desfrânat, face de zece mii de ori mai mult rău decât un asemenea credincios
păcătos, și-i duce pe mulți la păcat. Știți ce poate aduce slăbirea Clerului;
acceptarea învățăturilor false, egoismul, lăcomia, concupiscența Clerului?
Deicid. În secolele ce urmează nu-L mai pot ucide pe Fiul lui Dumnezeu, dar
credința înrădăcinată în El, da. Vor comite crimă de nereparat deoarece din
aceasta nu poate rezulta înviere. Oh! Da, o vor face. Văd...Viitori Iuda o vor
face iară și iară. Groaznic.
Biserica Mea va fi zdruncinată de proprii
slujitori! Eu o voi susține cu ajutorul jertfelor. Preoții, doar straiele vor
fi preoțești, sufletul nu. Petru, ei vor fi cei care vor stârni în adâncuri
valurile Șarpelui împotriva bărcii tale. Scoală-te. Pornește! Vestește
urmașilor tăi: ” Mâinile pe cârmă, biciul – împotriva
naufragiaților, a celor care vor să fie naufragiați și
vor să scufunde nava lui Dumnezeu!” Biciuiește-i dar,
salvează-i pe cei care vor să fie salvați și continuă-ți drumul! Fii sever că
cei hapsâni au parte de pedeapsă. Ocrotește comoara credinței! Ridică în
înălțimi lumina, ca un far, pentru ca ceilalți chiar și din mijlocul valurilor
uriașe să poată urma barca ta și să nu se piardă! Păstor și cârmaci al unor timpuri
groaznice, adună-i, călăuzește-i și ridică Evanghelia Mea, fiindcă în aceasta
și în altă știință se găsește mântuirea!
Vor veni acele timpuri când – la fel ca și în
cazul izraeliților, ba mai rău – Clerul se va crede o castă privilegiată, deoarece
cunoaște inutilul dar nu esențialul. Vor
poseda doar forma moartă a Legilor: cadrul exterior și, într-un mod
înflorit, o vor trage la pământ și nu vor prezenta lumii spiritul lor. Vor veni
și acele timpuri când locul Cărții va fi luat de alte cărți, pe care le vor
utiliza doar ca instrumente ordinare spre a fi citite. La fel ca și cel care
lucrează pământul, seamănă, ară, fără a se minuna de miracolul dezvoltării
semințelor. Din sămânța sădită în pământul arat crește lujerul, apoi se
dezvoltă spicul din care se făce făina și apoi pâinea. Și toate acestea se
petrec an de an, din iubirea părintească a Domnului. Cine este acela care,
mâncând pâine, își ridică privirile pline de recunoștință către Cel care a
creeat prima sămânță și Care, secole de-arândul o sădește din nou, o coace,
trimite ploaie și soare peste ea pentru a se dezvolta și a se coace, fără a se
putrezi sau fără a arde? Așa va veni timpul când Evanghelia, din punct de
vedere al științei va fi numită a fi bună, însă o numește rea sufletește.
Ce este știința dacă lipsește din ea înțelepciunea?
Paie. Va fi din ce în ce mai multă, dar nu hrănește. Adevăr vă spun că vor fi
vremuri când preoții vor fi asemeni unor claie de paie, umflate și pline de
orgoliu. Se vor umple de ei înșiși, de orgoliul lor, doar pentru că sunt
puternici și cred că de la ei provin spicele care odinioară le încununa
tulpina. Vor crede că ei sunt întregul deplin, doar pentru că odinioară erau
una. Însă în locul pumnului de semințe – care sunt adevărata hrană, spiritul
Evangheliei – au doar paie. O mare claie! Oare sunt de ajuns paiele? E puțin și
pentru stomacul boilor, dacă stăpânul nu îi hrănește și nutreț și iarbă
proaspătă. Animalul care este hrănit doar cu paie, slăbește și moare.
Adevăr vă spun că odată, și Preoții vor uita că,
cu o mână de spice am învățat sufletelor Adevărul, vor uita care a fost prețul
Domnului lor, a adevăratei pâini pentru sufletul pe care a luat-o în întregime
din dumnezeirea deplină a Științei ce provine din Cuvânt. Cuvântul dumnezeiesc
este demn pe deplin în învățătura Sa, care vorbește iară și iară, neobosit ca
să nu se piardă în uitare adevărul revelat, care nu a fost alterat de falsa
aparență a științei umane, a cărui fiecare cuvânt este simplu și curat, fără
eroare în spațiu și timp. Preoții vor uita spiritul Cuvintelor Mele și se vor
îngriji doar de mantia cu care sunt învăluite ca să arate oamenilor știința lor
multă, însă spiritul Evangheliei va muri în ei, sufocat de multa știință. Dar
dacă acesta nu trăiește în ei, cum l-ar putea da mai departe. Le dau
credincioșilor doar paie. Paie. Oare ce fel de hrană este asta pentru sufletele
credincioșilor? Este suficientă doar pentru a-și târî în oarecare fel viața
atrofiată. Ce fel de rod ar putea da cunoașterea și învățarea necorespunzătoare
a Evangheliei? Inimile se răcesc, în locul învățăturilor Dumnezeiești sunt
acceptate învățături eretice, sau mai rău, lasă loc Bestiei, domniei ei,
trecătoare, înghețate și nenorocite.
Adevăr vă spun, așa cum Tatăl face să se
înmuțească stelele care dispar pentru ca cerul să nu se golească, așa și Eu
trebuie ca iară și iară să-i învăț pe ucenicii pe care îi voi trimite printre
oameni de-alungul secolelor. Adevăr vă spun că soarta lor va fi asemănătoare cu
a Mea: sinagoga și cei orgolioși îi vor prigoni și pe ei, așa cum și pe Mine
m-au prigonit odinioară. Însă și Eu și ei își vor primi răsplata,
pentru că îndeplinim Voia Tatălui și-L slujim pe El până la moartea pe cruce
pentru ca slava Lui să strălucească în întreaga lume și pentru ca printre
oameni, cunoașterea Lui să nu piară.
Dar tu, Marele Preot și voi, Păstorii, fiți
atenți la voi și la cei care vor veni după voi, să nu piară din voi spiritul
Evangheliei. Să se reînoiască în voi iară și iară veșnicele Rusalii. Încă nu
știți despre ce vorbesc, dar în curând veți înțelege. Prin aceasta veți
înțelege toate limbile existente și așa veți discerene cuvintele Mele de cele
ale celui care-l maimuțărește pe Dumnezeu, cuvintele Satanei. Nu luați
în deșert cuvintele Mele viitoare! Toate sunt semnul Îndurării Mele. Vi le
trimit spre ajutor. Cu atât mai des vă voi vorbi, cu cât va fi mai mare nevoie
pentru Creștinătatea din viitoarele furtuni.
Păstor și marinar, Petru! Păstor și marinar.
Odată, nu va fi suficient să fii doar păstor și nu marinar, așa cum nu va fi
suficient să fii doar marinar. Trebuie să fii amândouă, dacă vrei să îți
pătrezi turma unită și vrei să-ți cîrmuiești nava, pentru că ispitele iadului
și ghearele bestiilor vor vrea să te distrugă, vor vrea să te inducă în eroare
prin cântec mincinos ce vor să stârnească dorințe deșarte. Nava va fi lovită de
vânturi din nord, sud, est, vest, forțele din adâncuri o zdruncină, arcașii
Bestiei o copleșesc, dragonul cu limbile lui de foc vor să o ardă iar cu coada
lui sfâșie marginea navei. Pe cei neglijenți îi mistuie focul și-i dă jos în
vârtejul valurilor zbucimate.
Păstor și marinar pe timpul nenorocirilor....Busola ta va fi
Evanghelia. În aceea se găsește Mântuirea și Viața. Ea spune totul. Fiecare
paragraf al Cărții este sfânt și vei găsi printre rândurile ei răspuns pentru
fiecare suflet. Ai grijă ca Preoții și credincioșii să nu o
denatureze! Ai grijă ca nimeni să nu se îndoiască de ea! Să nu o schimbe! Să nu
scoată din ea și să nu adauge la ea!
Eu însumi sunt Evanghelia. De la naștere până la
moarte. Dumnezeu se găsește în Evanghelie. În ea sunt revelate faptele Tatălui,
ale Fiului și ale Duhului Sfânt. Evanghelia este iubire. Am spus: Cuvântul Meu
este Viață. Am spus: Dumnezeu este iubire. Așadar popoarele trebuie să cunoască
Cuvântul Meu, să-l iubească, la fel și pe Dumnezeu! Toate acestea pentru
Împărăția Cerurilor! Deoarece în cine nu e Dumnezeu nu este nici Viață. Cei
care nu primesc Cuvântul lui Dumnezeu, nu pot deveni una cu Tatăl, cu Mine și
cu Cerescul Duh Sfânt, nu pot intra în Staulul turmei Mele, care este sfânt așa
cum l-am rânduit. Nu vor fi mlădițe ale Viței, fiindcă cel care tăgăduiește în
totalitate sau în parte Cuvântul Meu, acela este o parte a Viței în acela nu
urcă seva. Cuvântul Meu hrănește, înmulțește și este sevă aducătoare de rod.
Faceți totul potrivit învățăturilor Mele, în
amintirea Mea! Despre aceste lucruri aș putea să vă mai spun încă multe, dar Eu
am sădit doar sămânța. Sfântul Duh o va face
să încolțească în voi. Am vrut ca Eu să sădesc sămânța, pentru că vă cunosc
inimile, știu că ați fi nedumeriți, dacă v-ar călăuzi Duhul fără a vedea
lucruri palpabile. Teama de eșecuri v-ar paraliza voința. De aceea v-am vorbit
Eu despre aceste lucruri. Curând, Rusaliile vă vor aduce aminte de cuvintele
Mele și va completa și detaliile. Iar voi nu veți mai fi temători pentru că
veți ști că Eu am fost cel care a sădit prima sămânță.
Lăsați ca Duhul Sfânt să vă conducă! Dacă Mâna
Mea v-a condus cu blândețe, atunci nu există blândețe mai mare decât Lumina
Lui. El este Iubirea lui Dumnezeu. Astfel, Eu voi pleca mulțumit, întrucât El
îmi ia locul și El vă va conduce pe calea cunoașterii lui Dumnezeu. Încă nu Îl
cunoașteți, degeaba v-am vorbit atât de mult despre El. Dar nu este vina
voastră. Voi ați făcut totul ca să înțelegeți. De aceea nici nu vă
învinovățesc, cu toate că puține lucruri s-au lipit de voi în trei ani. Lipsa
Harului v-a împiedicat sufletele. Încă și acum înțelegeți puțin degeaba Harul
s-a pogorât de pe cruce aasupra voastră. Cândva, am vorbit (104) unuia dintre voi
despre asta plimbându-ne pe malul Iordanului.
Note:
(100) Discuția de pe Carmel: vezi 258
101 La cina de sâmbătă din Betania: vezi 586.6\8
102 Urâciuna pustiirii: vezi Daniel 9,27; 11,31; 12,11
103 În viziune: vexi Ezechiel 9, 2.3.11; 10, 2.6.7.
104 Am vorbit: vezi 361.5
