mesajul

joi, 24 decembrie 2015

Superbe învăţături despre Sfânta Fecioară Maria prin vizionara Maria Magdalena (3)




Superbe învăţături despre Sfânta Fecioară Maria revelate tinerei vizionare Maria Magdalena, explicând unele nume date de Biserică Sfintei Fecioare, în litania lauretană:


Ajutorul creştinilor

Miercuri, 24.10.2012

    Sfântul Petru: „ Iubiţii mei fraţi, ceea ce Simeon a spus referitor la Isus, că va fi un semn al contradicţiei, s-a înfăptuit întotdeauna şi în ceea ce priveşte credincioşii săi. Imediat după Înălţarea Sa la ceruri a început prigoana creştinilor din partea evreilor. A continuat-o cu cea mai mare ură şi păgânismul Imperiului Roman, iar împăraţii au vărsat în râuri sângele martirilor. Apoi au venit puhoaiele păgâne ale popoarelor migratoare, pe rând germanii, hunii, avarii şi nu peste mult şi strămoşii voştrii. În timp ce, pe rând şi-au plecat capul sub dulcele jug a lui Isus, la răsărit, s-a ivit unul dintre cei mai înfricoşători şi de neînduplecaţi duşmani ai creştinismului: Islamul. În ce măsură a suferit creştinismul din partea lui, sărmana voastră patrie ar putea vorbi cel mai mult. Dar în timp ce credinţa voastră totuşi a supravieţuit prigoanei şi opresiunii, în Asia-Mică şi în Nordul Africii, creştinismul s-a distrus sub povara lui. Atunci când şi acest val înfricoşător s-a spart de stânca Sfântului Petru, porţile iadului, sub stindardul noului iluminism , prin intermediul masoneriei şi a altor societăţi secrete, au mobilizat împotriva Bisericii cancelariile Europei şi pe şefii ei de stat.
            Iar în zilele voastre tabăra împotriva creştinismului a crescut de necrezut transformându-se într-un adevărat şuvoi care vrea să şteargă chiar şi conceptul lui Dumnezeu din inima şi raţiunea umanităţii. În Rusia Sovietică curge sângele creştin, China în permanent trimite martiri în Cer. S-ar putea spune că împotriva creştinismului stă acum o forţă mult mai mare decât în perioada lui Nero şi a lui Domiţian.
            Ori de câte ori creştinismul s-a confruntat cu Islamul şi s-a ajuns la bătălii decisive, întotdeauna Maica Biserică a căutat ocrotire la Sfânta Fecioară şi de-a lungul şi de-a latul Europei, prin rugăciuni în comun şi procesiuni publice, s-a străduit să-şi asigure patronajul ei. Sărbători închinate Sfintei Fecioare sunt imortalizate în amintirea multor bătălii. Aşadar ea cu adevărat este ajutorul creştinilor.
            Acest frumos titlul al Sfintei Fecioare: “ajutorul creştinilor”, e într-adevăr unul important, în ceea ce vă priveşte, întrucât nu a-ţi putea-o chema din inimă în ajutor, dacă nu aţi simţi pe deplin apartenenţa noastră la Biserica romano-catolică. Iar asta este deosebit de important în viaţa spirituală. Odată, pe patul de moarte, o călugăriţă era chinuită de îndoieli în ceea ce priveşte mântuirea veşnică. S-a consolat cu acel frumos gând: “Dar în fond şi la urma urma urmei, eu sunt o fiică a Maicii Biserici.” Da, a fost, şi încă într-un asemenea grad, cum puţini au fost. Era capabilă, mai degrabă să moară de o mie de ori în interesul oricărei mici legi sau reguli ceremoniale ale Maicii Biserici. Ea a fost Sfânta Tereza Mică, despre care ştiţi cu câtă reverenţă a mers în faţa tronului papei, întrucât era plină de atâta iubire pentru papa Pius al IX-lea, încât uneori în extazele sale, i-a apărut şi asemănarea fizică cu acesta. Aşa a vrut Dumnezeu să-i arate, ce copil loial al Maicii Biserici este.
            Astfel de simţăminte trebuie să nutriţi şi voi. Voinţa certă a lui Dumnezeu este să lucraţi împreună pentru mântuirea sufletului vostru şi nu izolaţi, nepăsându-vă de loc de aceasta. Adam, ca şi cap al umanităţii, a comis păcatul originar, şi voi trebuie să lucraţi împreună pentru repararea acestuia. Nu este voie ca viaţa voastră spirituală să decurgă sub auspiciul lui “eu” ci parola să fie “tu”, respectiv semenul.  În Ziua Judecăţii Finale, atunci când Isus va lăuda şi va mustra, nici un cuvânt nu va fi despre “eu”, ci doar despre cine ce a făcut pentru a-l ajuta pe semenul său. Aţi dat de băut celor însetaţi, hrană celor înfometaţi, îmbrăcăminte celor despuiaţi, mângâiere celor întristaţi, îngrijire celor bolnavi şi aşa mai departe.
            Cel care nu înţelege aceasta şi se preocupă în mod egoist doar de interesul propriului suflet, se află cu adevărat departe de spiritualitatea veridică. Principiul călăuzitor  al vieţii Sfintei Tereza a fost cu adevărat faptul că a uitat de sine pentru a fi totul pentru toţi. Acest principiu de viaţă se găseşte atât la călugării contemplativi cât şi la cei mai activi. Sfânta Tereza îşi învaţă copiii să se roage pentru alţii, să ispăşească, nepăsându-le de ei înşişi. Dacă voi faceţi aşa, atunci interesele voastre vor fi preluate de Domnul, de dulcele Isus şi Măicuţa Lui, ajutorul creştinilor.

Maria Magdalena