2018 - ANUL EUHARISTIEI – APRILIE
“MĂRIRE ŢIE DOAMNE, RECUNOŞTINŢĂ ŢIE DOAMNE PENTRU TOATE,
CHIAR ŞI PENTRU HARURILE PE CARE NU LE ÎNŢELEGEM!”
A 163-a întâlnire de rugăciune lângă Nuşfalău, pe Muntele Sfintei Treimi.
Din Sfânta Scriptură să medităm scrisoarea sfântului apostol Pavel către romani!
Motto-ul lunii: „unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul…” (Rom. 5,
20)
Havi imaszándék: mulțumim lui Cristos Înviat că ne-a iertat
păcatele, a vindecat rănile noastre trupești și sufletești și ne-a eliberat de
viciile noastre.
Sarcina noastră concretă va fi: să spunem cu curaj semenilor
noștri amărâți: ’Nu te teme! Isus te iubește!’
MESAJUL SFINTEI FECIOARE DIN LUNA MARTIE A FOST:
„Dragii mei copilași! Astăzi mă bucur în mod special împreună cu voi și sunt recunoscătoare
pentru da-ul vostru, că și pe această vreme grea ați venit aici cu prețul
jertfelor. Acum vă rog să vă deschideți spre Mine și să oferiți crucile și
suferințele voastre pentru intențiile Mele. Să vă curățați în fiecare zi
sufletele prin pocăință. Când vă rugați Calea Crucii în acest Post Mare să
luați în mâinile voastre crucea și să contemplați cele cinci răni sfinte ale
lui Isus. Astfel veți putea contempla mai eficient suferința, moartea și
învierea lui Isus. El a acceptat pentru voi moartea pe cruce și și-a vărsat
sângele pentru mântuirea lumii. Copilașii mei să spuneți din inimă dacă
acceptați acea mică parte pe care o cere Isus de la voi. Să veniți în
continuare cu regularitate în fiecare lună și aduceți cu voi și pe alții, pentru
că este mare nevoie de rugăciune, post, ispășire și reconciliere. Fiți
apostolii lui Isus și răspândiți mesajele Mele oamenilor. Zâmbiți și iubiți
oamenii așa cum sunt pentru că Dumnezeu vă iubește și pe voi așa cum sunteți,
cu toate slăbiciunile voastre. Puneți deoparte cele lumești și oferiți mai mult
timp pentru Dumnezeu, pentru că El v-a dăruit acest timp de har. Copilașii Mei,
lumânarea pe care o țineți în mâini vă va lumina viața și continuați ispășirea
cu curaj, pentru că Eu sunt cu voi și-l orbesc pe cel Rău să nu aibă putere să
vă facă rău. Să oferiți toate suferințele și încercările ca ispășire pentru a
fi pace în lume. Eu mijlocesc pentru voi, mă rog și ispășesc împreună cu voi. Mulțumesc
că ați răspuns la chemarea Mea.
Sfânta Treime vă binecuvântează prin Mine cu harul să trăiți profund Postul
Mare!!!”
MESAJUL SFINTEI
FECIOARE LA ISPĂȘIREA DIN DATA DE 13
Am experimentat că fiecare întâlnire de rugăciune este darul lui Dumnezeu
pentru noi. Sfânta Fecioară obține de fiecare dată pentru noi harurile de care
avem nevoie. Mulțumim lui Dumnezeu că tot mai mulți simt în inimă chemarea și
în ciuda vremii de iarnă au spus da Voinței lui Dumnezeu. Cu această ocazie am
fost deja 33 de persoane, care ne-am rugat cu și am ispășit pe data de 13 pe Muntele
Sfintei Treimi. Așteptăm în continuare toți pelerinii care simt în inimă că
Isus și Maria îi cheamă pe munte.
„Dragii mei copilași! Astăzi vă invit să vă încredeți mai mult în Mine și să trăiți mai profund
mesajele Mele. Voi cei care ați venit aici și ați adus jertfe spre gloria lui
Dumnezeu primiți un mare har. Astăzi vă rog ca în acest Post Mare să umblați pe
calea luminii, căci numai așa puteți fi aproape de Mine și de Sfântul Meu Fiu.
Nu vă temeți pentru viitor, pentru că Eu sunt cu voi și vă ajut. Încredințați-vă
deplin Mie și nu vă îngrijorați, pentru că Eu mă rog și mijlocesc la Dumnezeu
pentru voi. Copilași nu vă puteți închipui cât de mare nevoie avem unii de
alții în acest Post Mare și în perioada următoare. În curând Dumnezeu se va
glorifica în acest loc de pelerinaj, în această comunitate și în viețile
voastre.
Mulțumesc că ați răspuns la chemarea Mea!”
Temă de casă pentru luna aprilie:
„SĂ NE
RUGĂM ROZARUL ÎNDURĂRII DIVINE!”
Privire în
viitor pentru luna mai 2018
· În luna mai programele de ispăşire vor
avea loc în zilele de 3 – 4 – 5 – 6, de la ora 13!
· Sfânta Liturghie se celebrează în
continuare în biserica din Nuşfalău în jurul orei 15! Excepţie face prima
duminică, în această zi Sfânta Liturghie se ţine înainte de program, de la ora
12.
· În fiecare lună, pe data de 13 se face
ispășire pe Muntele Sfintei Treimi, începând de la ora 17!
· Pe 26 mai va avea loc la Vác, Ungaria
întâlnirea de rugăciune de ispășire!
Mesajele de la
Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet la adresa :www.muntelesfinteitreimi.ro,
e-mail: comunitateadeispasire@yahoo.com, inf. 0040-768-973-598
PREDICA PĂRINTELUI KUGLIS GÁBOR 03.03.2018
În Evanghelia de astăzi auzim
cunoscuta parabolă a fiului risipitor. În aceasta Isus ne prezintă părintele
care personifică nemărginita îndurare a Tatălui Ceresc și pe cei doi fii, care
reprezintă omenirea:pe cel tânăr și risipitor, și pe cel mai în vârstă aparent
fidel.
Povestea fiului risipitor. Fiul mai tânăr a fost neascultător. Nu a acceptat voia tatălui său, a vrut să meargă pe altă cale. A fost
nerecunoscător și lipsit de respect: și-a cerut moștenirea și a plecat “să-și
încerce norocul”. Acolo ascultând de instinctele proprii a trăit o viață
desfrânată și a risipit toată averea. La fârșit a fost atât de sărac, încât
lucra ca păstor la porci doar să poată trăi. Este exemplul tipic pentru tânărul
neascultător, care nu suportă legăturile de familie.
În parabolă Isus nu
spune cum a devenit acest fiu risipitor. Ne lasă să medităm la asta. Să
înțelegem că și în noi, și în copiii noștri este ceva care îndeamnă la revoltă,
aduce supărare. Sunt multe feluri de revoltă ascunse în om, și este o vârstă
când omul simte că trebuie să-și ceară partea de moștenire și să plece în lume
- scrie Rónay György. Să arunce primul piatra asupra noastră cel din care nu a
izbucnit niciodată astfel ispita acestui fel de risipire.
Povestea fiului mai mare. El este cel care nu dorește să plece, care își vede de treabă, face ce îi cere tatăl. Aparent
cu el totul este în regulă, mai mult când fratele mai mic pleacă, el ține și
mai mult la căminul său. El este cel model, bunătatea întrupată, în care nu
există nici rea voință, nici invidie, nici lăcomie. Ce bine este să auzim așa
ceva! Și ce sentiment plăcut este când omul simte: și eu sunt așa. Îmi iubesc
căminul, nu am vrut să plec niciodată, toți știu că familia se poate baza pe
mine, îngrijesc averea și renumele...
Punctul de cotitură al parabolei. În sărăcie, fiul risipitor înțelege că a greșit. Se căiește pentru păcatele sale, pune deoparte orgoliul și
încăpățânarea, și merge acasă să-și ceară iertare și să trăiască în casa
tatălui său chiar și ca slujitor. Fiul care se căiește pentru păcatele sale
este reprimit de tatăl său cu inima îndurătoare și este iertat, urmând să fie
sărbătorit cu bucurie la un ospăț.
Isus ne prezintă în
această parabolă prin tatăl iertător al fiului risipitor pe Tatăl Ceresc a
cărui îndurare este nemărginită. Subliniază că Dumnezeu îl iartă cu plăcere
pe păcătosul convertit, îl reprimește ca fiu și-l face moștenitor al
sălașului ceresc.
Fiul mai mare își dă jos
masca la întoarcerea fratelui său și dovedește că bunătatea și fidelitatea sa
sunt doar aparențe și prefăcătorie. Nu-l poate ierta pe fratele său, este atât
de supărat că nu se așează la masă cu el. De ce? Poate pentru că tatăl nu l-a
primit cu reproșuri, ci cu iertare și bucurie? Iată că el, cel perfect, fidel
și altruist, dintr-o dată devine neliniștit și cere socoteală pentru ceva la
care a fost părtaș ani mulți. Pe lângă încăpățânarea orgolioasă dintr-o dată se
vede și dorința de câștig a fratelui mai mare, care cerea totul pentru sine. Tatălui
îi este rușine în locul fiului mai mare și ia cu tristețe la cunoștință ceea ce
doar bănuia până atunci: a rămas acasă și s-a arătat fidel numai ca să
primească mai mult. Nu a acționat din iubire, ci din interes.
Ne oprim și examinăm înțelesul mai
profund, și care se referă la noi, al parabolei. Putem fi siguri că bunătatea și îndurarea Tatălui Ceresc este
nemărginită și depășește capacitatea de înțelegere a omului. Gândindu-ne la
cei doi frați ne punem întrebarea care
din ei a fost mai păcătos? Au fost păcătoși amândoi, cum păcătos sunt și eu
și tu, căci nu o dată ne comportăm pentru un timp mai scurt sau mai lung ca
fiul risipitor. Sau uneori păcălindu-ne și pe noi înșine ne comportăm ca oameni
cinstiți, iubitori de Dumnezeu, drepți. Când comitem păcatele mai mari, când
suntem ca fiul risipitor sau când suntem ca “fratele mai mare”? Nu noi trebuie
să decidem, ci Dumnezeu cel îndurător. El l-a primit cu bucurie pe fiul
risipitor, pentru că acesta a fost capabil de convertire și pocăință. Fiul care
se considera bun și cinstit nu putea fi plăcut tatălui pentru că se considera perfect
cinstit chiar dacă era plin de păcate ascunse. Dacă în inima lui ar fi
apărut părerea de rău care se acuză pe sine și poate ierta altora, tatăl l-ar
fi îmbrățișat și pe el cu plăcere. Judecata finală este făcută de Tatăl Ceresc
în lumina pocăinței și a iubirii. Partea noastră este convertirea și
pocăința.
