De Domenico Agasso Jr
La 2 aprilie este a unsprezecea aniversare a
morţii sfântului Ioan Paul al II-lea. Anul acesta, data cade în ajunul sărbătorii
Milostivirii Divine, instituită de acelaşi Pontif polonez. Exact ca în 2005. Cu
această ocazie, cardinalul Angelo Comastri, vicar general al Papei pentru
Cetatea Vaticanului, într-un interviu la Radio Vatican (acordat lui Alessandro
Gisotti), în afară de a vorbi despre legătura dintre pontiful polonez şi
Milostivire, inimă a Jubileului extraordinar voit de Papa Francisc, dezvăluie
culisele din ultimele zile de viaţă ale lui Karol Wojtyła: "Era 30 martie
2005, miercuri, ultima din viaţa sa. Toţi ştiam că starea Papei se agravase şi
eram deci un pic îngrijoraţi, ne rugam cu toţii pentru acest motiv. Pe la
amiază mă anunţă: «S-a deschis fereastra de la apartament!». Eu desigur am
ieşit din biroul meu, am alergat în piaţa Sfântul Petru şi la amiază am văzut
că Papa s-a arătat. Nu a reuşit să spună niciun cuvânt; a ridicat numai mâna
dreaptă şi a trasat un mare Semn al Crucii care a fost testamentul său, salutul
său adresat Bisericii, salutul adresat lumii. Am aflat după aceea ce s-a
întâmplat în dimineaţa aceea. Imediat ce s-a trezit Ioan Paul al II-lea a
şoptit - pentru că vorbea numai în manieră afonă, abia perceptibilă - sorei
Tobiana şi părintelui Stanislav Dwiwisz: «Astăzi este miercuri». Dar n-au dat
importanţă cuvintelor. După ce a trecut puţin timp, a spus din nou: «Astăzi
este miercuri». Încă o dată au ignorat cuvintele Papei. La ora 10.00 a spus cu
un ton un pic mai autoritar: «Astăzi este miercuri şi eu mă ridic!». Desigur
s-au înspăimântat în faţa acestei decizii a Papei şi au încercat să-l descurajeze.
Papa în mod neclintit a spus: «Astăzi este miercuri şi eu mă ridic pentru că
oamenii vin şi eu nu vreau să-i dezamăgesc». Murea şi se gândea la alţii".
"Mărturia Milostivirii a lui Ioan Paul
al II-lea - afirmă Comastri - îmi place s-o sintetizez în două candele: cea a
iertării, până la eroism, şi cea a vestirii adevărului, pentru că iertarea şi
adevărul sunt două candele care vin de la Milostivire".
Iertarea: "Gândiţi-vă că imediat după
atentat, când Papa era într-un lac de sânge, imediat ce şi-a reluat puţintel
cunoştinţa primele cuvinte pe care le-a spus au fost: «Îl iert pe fratele care
a tras în mine». A-l numi în acel moment «frate» pe Ali Agca cere un mare
curaj, o mare credinţă, o mare mărturie". Mai mult: "Când şi-a
revenit nu a organizat proteste, greve, răzbunări... numai rugăciune; rugăciune
şi iertare. Aici se vede faţa frumoasă a catolicismului".
Apoi este "candela adevărului":
Papa Wojtyła "a făcut să strălucească această candelă cu trei enciclice
minunate dar şi cu foarte multe discursuri. Enciclica Veritatis splendor,
enciclica Evangelium vitae şi Fides et ratio. Ioan Paul al II-lea
- subliniază cardinalul - a strigat adevărul pentru că adevărul este o slujire
a Milostivirii! Pentru că păcatul este rău şi face rău! Şi să nu uităm că Isus,
milostivul, Cel care a spus: «Eu am venit pentru păcătoşi...», a adăugat şi:
«... pentru ca să se convertească»".
(După
Vatican Insider, 1 aprilie 2016)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Pr. Mihai Pătraşcu, aceste articole, traduse de sfinţia
voastră, oare sunt citite şi de „mai marii” de la Iaşi şi Bucureşti ?
Ce frumos : "Când şi-a revenit nu a organizat
proteste, greve, răzbunări... numai
rugăciune; rugăciune şi iertare. Aici se
vede faţa frumoasă a catolicismului".
Aaaaa, da, chiar în Bucuresti, pe str. General Henri Mathias Berthelot, între nr.11 şi nr. 19, inclusiv, ... în acea zonă s-au auzit cel mai mult lucrurile acestea ...
Cum ? Cele din Bucureşti sunt mai întemeiate
faţă de cele care le-a păţit Wojtyła ? Să fim serioşi ... sunt mai importante decât Viaţa ?!!!
Dar ...
(nu-i aşa ?) ... de aceea a fost declarat „Sfânt”, Papa Ioan Paul al II-lea !
