2016 -
ANUL IUBIRII – IUNIE
“Să ducem Iubire acolo, unde nu există iubire!”
A 141-a întâlnire de
rugăciune lângă Nuşfalău pe Muntele Sfintei Treimi
Din Sfânta Scriptură să citim şi să medităm Fericirile.
Mottoul lunii:
„Fericiţi cei curați cu
inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Mt. 5, 8)
Intenţia comună de rugăciune:
să ne rugăm ca Preasfânta Inimă a lui Isus să umple inimile noastre cu
virtuţile Sale.
Sarcina
noastră concretă va fi: să învăţăm să iubim cu inima
curată, pentru ca astfel să devenim ispăşitori plăcuţi Inimii Preasfinte a lui
Isus.
CE
NE-A ÎNVĂŢAT PĂRINTELE CSILIK?
CE NE
ÎNVAŢĂ SFÂNTA TREIME?
Sfânta Treime ne spune: „Dacă vă oferiţi
viaţa Nouă şi o trăiţi cu Noi, vă vom face foarte fericiţi!”
Să nu-i invidiem pe cei care trăiesc fără Dumnezeu, ci să ne rugăm şi să
ispăşim pentru ei, deoarece fără Dumnezeu nimeni nu poate fi fericit nici in
această lume, nici în lumea de dincolo.
Sfânta Treime ne învaţă ca pe lângă rugăciunea legată, să trăim într-o
relaţie personală cu Sfânta Treime. Prin această relaţie personală se revarsă
în noi virtuţile Sfintei Treimi, iar slăbiciunile noastre se revarsă spre ei. Pe
acestea Sfânta Treime le ia de la noi şi le distruge.
Cu siguranţă vă face plăcere să auziţi de la soţul – soţia – copilul vostru:
„Te iubesc!” Aţi spus vreodată
Sfintei Treimi: „Te iubesc Tată Ceresc, Care
m-ai creat şi-mi porţi de grijă! Te iubesc Isuse, Care Ţi-ai vărsat și ultimul
strop de sânge şi pentru mine! Te iubesc Spirite Sfinte Doamne, Care prin șoaptele
tale mă conduci spre fericirea veşnică!” Dacă exprimăm iubirea noastră spre
aproapele nostru şi spre Dumnezeu, atunci simţim că în primul rând sufletul
nostru se îmbogăţeşte, dar totodată îl facem fericit şi pe cel spre care
exprimăm iubirea noastră.
Sfânta Treime ne învaţă să iubim comunitatea supranaturală! Este bună şi
comunitatea familiară, dar aceasta devine supranaturală, dacă învăţăm să vorbim
şi despre lucruri spirituale, nu numai despre cele lumeşti. Dacă trăim conform
acestora, vom simţi că se crează o atmosferă supranaturală în jurul nostru şi
trăim cu totul diferit. Este foarte important să iubim comunitatea bisericească
unde Sfânta Treime ne învaţă, unde putem să ne cerem iertare şi să ne împăcăm
cu Dumnezeu. Totodată este foarte important să iubim şi comunitatea spirituală.
Dacă cineva vrea să avanseze în viaţa spirituală trebuie să aibă o comunitate
spirituală, unde învăţăm să ne exprimăm sentimentele şi să depunem mărturie
despre trăirile noastre spirituale.
Trebuie să învăţăm să facem totul din iubire. Tatăl Ceresc ne-a creat din
Iubire; Domnul Isus s-a jertfit din Iubire; Spiritul Sfânt ne conduce cu Iubire
spre fericirea veşnică. În familie ştim să ne certăm, să discutăm, să ne
încăpăţânăm. Asta nu trebuie să ne înveţe nimeni, ştie toată lumea, poate
pentru că exersăm prea mult. Dar tot aşa putem învăţa şi iubirea. De exemplu îi
vorbim frumos aproapelui pentru că prin cuvintele noastre putem transmite
iubire spre celălalt. În spatele gândurilor noastre să se afle iubirea şi
astfel învăţăm să gândim numai binele despre alţii. În cuvintele şi în spatele
cuvintelor noastre să se afle iubire şi nu otravă. Şi în spatele faptelor
noastre să se afle iubirea. Vom experimenta Raiul anticipat în inimile noastre,
în familia noastră trupească şi sufletească, dacă învăţăm să iubim din inimă.
Trebuie să învăţăm nu doar să ne rugăm, ci şi să iubim. Sfânta Treime ne învaţă
să ne închidem în totalitate în faţa răului, chiar şi în faţa celui mai mic
păcat. Să învăţăm să ne deschidem în totalitate spre Sfânta Treime, pentru că
deschizându-ne spre Ea preluăm spiritualitatea care există în Sfânta Treime, și
astfel vom fi foarte fericiţi.
Apostolii şi-au pus întrebarea, care dintre ei este mai mare, pentru că
în inimile lor nu exista adevărata iubire. Oamenilor le place să se considere unii
deasupra altora, dar noi suntem rânduiţi unii lângă alţii. Dumnezeu a creat
omul. Perechea sa nu a creat-o din cap pentru a-l domina, nici din degetul mic
pentru a fi călcată în picioare, ci a creeat-o din coasta sa. Astfel suntem
rânduiţi unii lângă alţii. Nu unii deasupra altora sau unii sub alții, ci unii
lângă alţii, fiecare cu valorile sale. Dacă învăţăm aceste lucruri şi încercăm
să le punem în practică, atunci suntem creaturile fericite ale Sfintei Treimi.
Este bine să conştientizăm în fiecare zi că suntem pecetluiţi: prin botez, prin
sfântul maslu, prin hirotonire. Asta înseamnă că eu aparţin Sfintei Treimi. În
acesată familie de iubire trăim aici pe Pământ şi ne pregătim, ca tot în
această familie să trăim şi în lumea de dincolo.
Dacă ne aprofundăm în această iubire, atunci ne minunăm asupra lumii create:
ce minunat este Soarele, Luna, stelele, Pământul cu toate animalele şi păsările
sale, marea cu toate vieţuitoarele din ea. Dar totodată ne minunăm şi asupra
omului, care este coroana Creaţiei. Este foarte bine dacă iubim natura şi ne
simţim bine în natură, dar este mult mai bine, dacă ne simţim bine unii în
prezenţa altora; suntem fericiţi că suntem împreună şi putem merge înainte
împreună.
Să fim recunoscători pentru toate. Semnul crucii înseamnă că Tatăl Ceresc
şi-a trimis Fiul pe Pământ, ca să conducă oamenii de pe calea cea rea, pe calea
cea bună. În asta stă fericirea noastră. În suflet prindem mâna Sfintei treimi
în fiecare zi, şi Îi permitem să ne conducă din întuneric, din păcatele noastre
spre o viaţă virtuoasă şi sfântă.
Ar
fi bine ca în toate situaţiile vieţii noastre să conştientizăm această
rugăciune: „În toate situaţiile vieţii
noastre Sfânta Treime se află în faţa noastră şi ne conduce; Sfânta Treime se
află în spatele nostru şi ne apără; Sfânta Treime se află sub noi şi ne
susţine; Sfânta Treime ne îmbrăţişează pentru că ne iubeşte!” Să încercăm să conştientizăm asta şi să ne gândim la
asta în toate situaţiile vieţii; astfel vom vedea că vom avansa într-un mod
diferit! Amin!!!
RETROSPECTIVA LUNII MAI 2016
A FOST MESAJUL SFINTEI FECIOARE:
„Dragii
mei trandafiraşi albi! Şi
azi am venit cu mare bucurie între voi, dar nu singură. Cu permisiunea Sfintei
Treimi, în suflet i-am adus cu mine pe Părintele Csilik şi pe Mama Eva.
Copiii mei, astăzi vă cer să vă deschideţi inimile pentru a primi
harurile şi să luaţi în serios tot ceea ce vă cer. În aceste timpuri trebuie să
vă decideţi pentru Dumnezeu, pentru bine, pentru pace. Faceţi tot posibilul ca
sufletul vostru să se purifice cu ajutorul harurilor. Să dispară toată ura şi
invidia din viaţa voastră şi din gândurile voastre, pentru ca inima voastră să fie
umplută doar de iubirea lui Dumnezeu şi de iubirea aproapelui. Micuţii mei,
toţi cei care rămâneţi fideli până la sfârşit, veţi experimenta şirul
harurilor. Vă cer să nu renunţaţi, să veniţi în continuare să ispăşiţi pentru
Biserică şi pentru omenire. Am încredere în voi micuţii mei, că împreună vom
învinge răul şi binele va triumfa şi în vieţile voastre. Ziua voastră să
înceapă cu preamărire şi să se încheie cu recunoştinţă. Niciodată să nu vă
culcaţi cu supărare în inimă. Să predaţi lui Dumnezeu voința voastră, ca El
astfel să se preamărească în voi. Dragii mei copii, azi aş dori să vă mulţumesc
pentru rugăciunile şi jertfele pe care le-aţi oferit pentru intenţia Mea în
luna mai. Mai devreme sau mai târziu Dumnezeu va răspunde la cerinţele voastre,
conform Voinţei Sale Sfinte. Mulţumesc că aţi răspuns la chemarea Mea.
Acum
Sfânta Treime vă binecuvântează prin Mine cu harul preamăririi şi al
recunoştinţei!”
MĂRTURIA LUI VAD ILUSKA
Când mă gândesc că s-au împlinit 16 ani de când Dumnzeu m-a vindecat în
trup şi suflet pe Muntele Sfintei Treimi, mi se pare că s-a întâmplat doar
ieri. În suflet m-am gândit, oare de ce permite Dumnezeu suferinţa şi
încercările în vieţile noastre. Eu aş dori să vă vorbesc acum despre experienţa
mea personală.
De mic copil am fost foarte bolnăvicioasă; medicii m-au întors de mai
multe ori din gura morţii. Nu am avut o copilărie fericită, dar în adâncul
sufletului am simţit întotdeauna că Dumnezeu mă iubeşte foarte mult. Aveam cam
14 ani când într-o noapte, în vis mi-au apărut doi îngeri îmbrăcaţi în alb. Erau
deasupra capului meu, aveau mâinile împreunate pentru rugăciune. I-am întrebat
de ce au venit? Ei mi-au răspuns: „Nu te
teme pentru că nu vei muri. Dumnezeu are un plan cu tine!” Niciodată nu am
uitat această frază oricât de greu mi-ar fi fost în viaţă. Întotdeauna am
primit putere din acest har când părea că nu mai am nici o speranţă. A trebuit
să învăţ să lupt pentru viaţă şi pentru Voia lui Dumnezeu. Cu timpul am înţeles
de ce a permis Dumnezeu suferinţa şi şirul încercărilor în viaţa mea. Am
înţeles cât de valoroasă este în ochii lui Dumnezeu acceptarea şi oferirea
suferinţei; cât de mare har este dacă ne oferim viaţa în totalitate lui
Dumnezeu şi acceptăm acea fărâmă de suferinţă, pe care o permite în viaţa
noastră. Aşa simt că, dacă m-aş naşte din nou şi atunci aş alege această cale
şi Voinţa lui Dumnezeu în privinţa mea. Inima mea este umplută de o mare
bucurie când pot să fac şi eu ceva pentru Dumnezeu, pentru familia mea şi
pentru comunitatea de ispăşire. Pot să ofer toate suferinţele şi toate
încercările, în primul rând pentru purificarea propriului meu suflet şi apoi
pentru a ajuta pe alţii. Dimineaţa când mă trezesc, Îl preamăresc pe Dumnezeu.
Pe parcursul zilei luându-i de mână pe Isus şi pe Maria, îmi îndeplinesc toate
îndatoririle. Seara, cu pocăinţă în suflet îi dau recunoştinţă lui Dumnezeu
pentru ziua trecută. În inima mea răsună tot timpul: „Gândeşte, spune şi fă doar binele, pentru ca să fi instrumentul bun a
lui Dumnezeu!”
Mottoul meu este: „Eu am voie doar
să iubesc şi să fiu bun!”
Temă
de casă pentru luna iunie:
“ISUSE, TE ROG FORMEAZĂ INIMA MEA DUPĂ INIMA TA!!!”
Privire
în viitor pentru luna iulie 2016
· În
iulie programele de ispăşire vor avea loc în zilele de 1 – 2 – 3 şi 7 cu
începere de la ora 13.
· Sfânta
Liturghie se celebrează în continuare în biserica din Nuşfalău, în jurul orei
15! Excepţie face prima duminică; în această zi Sfânta Liturghie se celebrează
înainte de program de la ora 12.
Sursa : www.muntelesfinteitreimi.ro
