Acum jungla s-a îmblânzit,
Iar lumea sălbăticit.
În junglă e tăcere multă,
Lumea ţipă, tare
urlă.
În junglă e ordine,
linişte,
În lume tot vraişte.
Tot este de cum v-am
spus
S-a întors cu josu-n
sus.
Asta-i lumea, ăsta-i
timpul,
Uite-aşa vine
sfârşitul,
Însă nu ştiu când pământul,
Se va învârti ca vântul.
Cum veţi sta şi ce veţi
face?
Căşi el se va întoarce,
Ca acum, însă pe dos,
Şi va fi cu susu-n
jos.
De nu v-aţi gândit,
luaţi seamă,
Că atunci şi el
răstoarnă.
Va dispare luna,
cerul,
Peste tot va fi infernul,
Şi soarele va fugi,
V-aţi gândit de cum
va fi?
Cum în camera o
lumină,
Întunericul alungă,
Aşa soarele va dispare,
Înbezna atât de mare.
Vai, ce mare o să
fie,
Pe pământ atunci urgie!
Vă îndemn şi strig la
voi,
De cum păstorul la
oi.
Voi nicicum nu
ascultaţi,
Să postiţi, să vă rugaţi.
Cât de rău o să vă pară,
Când voi şi totul răstoarnă,
Că târziu va fi
atunci,
Trecând deja al
vostru timp.
De nu vă anunţam,
preveneam,
Singur vinovat eram,
Cum tatăl la copii spune,
Ascultaţi şi faceţi
bine.
Iată al vostru răspuns!
N-aţi ascultat, M-aţi
respins.
Tatăl mai trage de
urechi,
Sau mai dă la
funduleţ.
V-am dat ploaie, v-am
dat vânt,
Cu tornade şi foc mult,
Războaie şi terorism;
Voi n-aţi înţeles nimic.
Cutremure au fost puţine,
Dar de acum vor fi mai
multe,
Să văd cât sunteţi de
tari.
Vă credeţi aşa puternici,
Pe cât sunteţi de
nemernici,
Faceţi după voia voastră,
Cei de sus, înalta clasă.
Cei conduc lumea,
popoare,
Se cred mari, plini
de valoare.
La ei lumea-i egal
zero,
Cu ei lupt ca antitero.
Acum aceste cuvinte,
Cine credeţi că vă spune?
E Stăpânul, este Tatăl
Cum n-a fost, nici
n-o fi altul.
miercuri, 25.01.2017,
ora 17,02 A Ciobanu
