-Hai, scrie ce Eu îţi
spun.
-Doamne, eu încep acum.
Ce voi transmite la
lume?
Cum va fi: de rău sau
bine?
A fost bine, dar s-a
dus.
Acum iese Anticrist.
Puţin la ştiri m-am
uitat,
Despre cip s-a
discutat.
Legea-i aspră, foarte
dură,
De plantat pe frunte,
în mână.
Cine nu vrea să-l
primească,
Ia adio de la viaţă.
Nu spun eu, aşa se
aude,
Pe unde s-a pus cip în
lume.
Mai ales la
americani,
Îl poartă de câţiva ani,
Aşa transmitea un om,
Din State la telefon.
Cu deţinuţii au
început,
Ca ei toţi să aibă cip.
De cineva nu
primeşte,
Pământul îl părăseşte.
Presa tace, cleru-i
mut:
Lucrarea lui Anticrist.
-Ai scris ce voiam să-ţi spun,
Cipul circulă, e pe drum,
Cu avionul, cu trenul,
Ajunge la tot guvernul.
Au fost la voi astă iarnă,
Cei din loja cea înaltă.
Între ei au stabilit,
Despre mai multe şi cip.
Trebuie organizare,
Ca să facă mari hambare,
Cu mâncare, de băut,
Să poată să pună cip.
Pe poartă când ai intrat,
Totul e frumos pavat,
Cu alei, în jur cu gard,
Şi la colţuri câte un ochi,
Care vede peste tot,
Contactat la satelit,
Îţi spune: ”bine ai venit!”
Nu îl vezi, doar aşa simţi,
Că te conduce de sus.
Când pe poartă ai păşit,
Atunci cipul l-au înfipt.
Că pe frunte, că pe mână,
Are aceeaşi legătură,
Ca contact şi funcţiune,
Să mănânci ce vezi în filme.
Cipul infectează trupul,
Cade carnea ca şi lutul,
Ca atunci când surpă malul,
Aşa începe calvarul.
Când ajungi în aşa stare,
Au o groapă care-i mare.
Te aruncă la un loc,
Cu cei ce ca tine au fost.
Ca urmare de la cip,
Carnea miroase urât,
Ca un hoit de ceva zile,
Respiraţia trebuie a ţine.
Cum va fi acum la cip,
N-a fost nicicând pe pământ.
Nu primiţi cipul cu semnul,
Că daţi cerul, luaţi infernul.
Ascultaţi de Dumnezeu,
Grija voastră o am Eu.
De daţi trupul, astă viaţă,
O primiţi pe celălaltă.
Nu renunţaţi la credinţă,
Orice ar fi, orice se întâmplă.
Păstraţi ce are valoare,
Pentru viaţa următoare,
Sufletul viu a rămâne,
A fi Eu şi voi cu Mine,
Sus în cer sau Paradis,
Cu Tatăl, nu Anticrist.
miercuri, 22.03.2017, ora 21,31 A Ciobanu
