-Hai pe
scaun lângă masă,
Aşează
hârtia în faţă,
Că vreau
ceva să vă spun,
Ce sunt
Tatăl vostru bun.
Şi aşa
stând aplecat,
Să scrii
ce ai de lăsat,
Cum
la ai tăi şi la lume,
Au
rămas puţine zile,
Acum să
fii ridicat,
Şi aşa cum ai mai scris,
Tot
de iad, de Paradis.
Poate
o parte din lume,
Cât
de cât o să asculte.
Că aceste
flăcări înalte,
Şi aşa
de multe ape,
Precum
vântul şi războiul,
Din
vulcani curgând puhoiul,
Cum
prin vene curgând sânge,
Pe pământ
se vor întinde.
Mai
zilele trecute scriind,
Despre
călcâie arzând,
După poftă,
după gând,
În
mare grabă alergând,
Eu acum
vă spun pe loc,
Că fuga
duce la foc.
Indiferenţă,
stres, grabă,
Astea
vă aruncă-n apă.
Liniştiţi-vă
vă spun,
Înainte
de ajun.
Fiţi atenţi
şi pregătiţi,
La ce
auziţi, priviţi.
În zilele
ce urmează,
De
Crăciun sau Bobotează,
Ce va
urma, cum va fi,
Nu vă
voi destăinui.
Staţi
la pândă şi vegheaţi,
Cum
pe hoţ îl aşteptaţi.
Priviţi
în stânga, în dreapta,
Păziţi
uşa, păziţi poarta.
Ca argintul
viu a fi ochii,
Cum
ziua, la miezul nopţii.
Strigaţi
la îngeri, la sfinţi,
Nu
cumva să adormiţi.
Că
vine hoţul, te fură,
Şi te
duce-n altă turmă.
Nu,
copii, nu aşa vreau,
Ci în
turma Mea să vă iau.
Ascultă,
lume, de Mine,
Ce sunt
Tatăl ce vă spune:
Ţineţi
post câteva zile,
Şi rugaţi-vă
mai bine.
Post cu apă şi cu pâine!
Nu ca
atunci la Ninive,
În
sac cu cenuşă-n cap,
Fără apă,
nemâncat.
Sunteţi
slabi, sunteţi bolnavi,
Şi nici
în credinţă tari.
Încercaţi.
Faceţi ce spun,
Fie
miercuri, vineri, luni.
Veţi primi
la tot răsplată,
Puteţi
salva lumea toată,
Şi pământul,
şi natura,
Ascultaţi
Tatăl acuma.
miercuri,
07 dec 2016, ora 22,17. Anton Ciobanu
