Sfantul Vladimir Ghika, Ganduri pentru fiecare zi: Iulie

1 Iulie
Cunosc lume care, vai! isi pune toata vointa si chiar toata bunavointa pentru a nu voi nimic.

2 Iulie
Multi dintre cei lipsiti de vointa cred ca o pot inlocui cu incapatanarea.

3 Iulie
Daca nu reusesti sa devii cel care ai vrea sa fii, incearca cel putin sa devii asa cum semenii tai ar vrea sa fii.

4 Iulie
Fericirea e ceva ce omul cauta pentru sine si nu gaseste decat in celalalt.

5 Iulie
Nu ajunge doar sa dorim dobandirea unei virtuti pentru a o si avea, dar nici nu o dobandim daca nu o dorim cu statornicie.

6 Iulie
Cu cat o pasiune se dezlantuie mai mult, cu atat mai mult ea inlantuie.

7 Iulie
Sufar si sufar ca sufar, socotind ca n-am fost facut pentru a suferi.

8 Iulie
Putini sunt cei ce stiu sa sufere. A sti sa suferi este o arta care, ca orice arta adevarata, nu cunoaste retete.

9 Iulie
Nu scapa din vedere ca esti pus la incercare sa faci binele cand iti sta in putinta, si sa nu faci raul atunci cand esti tentat sa-l faci.

10 Iulie
Vai tie, tanguire, care nu poti sau nu vrei sa te transformi in rugaciune!

11 Iulie
A face pe altul sa sufere este poate cea mai insuportabila suferinta.

12 Iulie
Fii fericit cand nu ai alta mangaiere decat aceea de a-i putea consola pe ceilalti.

13 Iulie
A sti sa suferi inseamna a putea iubi totul.

14 Iulie
Bucura-te ca esti al lui Dumnezeu, chiar si pentru a fi pedepsit.

15 Iulie
Dumnezeu ne iubeste intr-atat incat, si atunci cand ne refuza ceva, acel refuz inseamna mai mult decat un dar. E de datoria noastra sa intelegem cum anume.

16 Iulie
A-L iubi pe Dumnezeu inseamna a gasi putinta de a fi fericit pana si in cele mai cumplite nenorociri.

17 Iulie
Singuratatea ar fi mai suportabila daca n-am fi atat de jalnic insotiti de noi insine.

18 Iulie
Inaltimile nu sunt atat de cutreierate ca pietele publice. Cu cat urci mai sus, cu atat ai mai putini tovarasi de drum.

19 Iulie
Cine iubeste nu este niciodata singur.

20 Iulie
Cine nu stie sa iubeasca va fi mereu singur, suferind de propria-i insingurare.

21 Iulie
Un om, daca este un om adevarat, vorbind despre viata sufletului, n-ar trebui sa aiba niciodata indrazneala de a spune: e peste puterile mele.

22 Iulie
Intr-o alegere, cel mai delicat, mai dureros si mai plin de risc nu este faptul de a alege, ci de a exclude.

23 Iulie
Viata este o colectie de alegeri.

24 Iulie
Cel ce vrea sa serveasca ramane liber; cel ce nu vrea sa depinda decat de sine insusi este sclav.

25 Iulie
Poate fi ceva mai groaznic decat sa nu vrei ce vrea Dumnezeu?

26 Iulie
Supunerea fata de legile divine, chiar daca ne face sa suferim, este necesara.

27 Iulie
Independenta rotilor e cel mai sigur mijloc de a nu inainta.

28 Iulie
Poate numai ascultand invatam cel mai bine si cel mai repede sa vrem.

29 Iulie
Un drum de urmat … este un ajutor oferit.

30 Iulie
Cel ce comanda stie cat de mult depinde de ascultarea celui caruia ii comanda.

31 Iulie
Ascultarea este mai greu de realizat fata de cele permise decat fata de cele impuse.

Sursa: https://www.f3n.ro/index.php/2016/07/15/fericitul-vladimir-ghika-ganduri-pentru-fiecare-zi-iulie/

PSALMUL 34

Manipularea Psihologica - mai mult decat interesant si folositor !

Va rog frateste sa urmariti acest material dar si alte videoclipuri de pe youtube cu teme foarte bune pentru orice om dar mai ales pentru orice crestin, teme daruite noua de Dumnezeu prin dna psiholog si psihoterapeut Maria Boldea.

Petrica Kalberer - Marturie cutremuratoare 26-05-2019

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din 2 iulie 2019 - Apariţia avută de Mirjana

„Dragi copii, prin voia Tatălui cel milostiv, v-am dat și vă voi mai da semne evidente ale prezenței mele materne. Copiii mei, aceasta e din dorința mea de Mamă după VINDECAREA SUFLETELOR, din dorința ca fiecare copil al meu să aibă CREDINȚĂ ADEVĂRATĂ, să trăiască EXPERIENȚA MINUNILOR bând din izvorul cuvintelor Fiului meu - al cuvintelor vieții. Copiii mei, Fiul meu, prin iubirea și jertfa Sa, a adus în lume lumina credinței, v-a arătat calea credinței, căci copiii mei, CREDINȚA ÎNALȚĂ DUREREA ȘI SUFERINȚA. Credința adevărată face ca rugăciunea să fie mai însuflețită de sentimente, credința face lucrările milostivirii... o discuție, un dar de milostenie. Acei copii ai mei care au credință, credință adevărată, sunt fericiți, în ciuda a toate, căci trăiesc pe pământ începutul fericirii cerești. De aceea, copiii mei, apostolii iubirii mele, vă chem să dați exemplu de adevărată credință, să duceți lumina acolo unde este întuneric, să-L trăiți pe Fiul meu! Copiii mei, vă vorbesc ca Mamă: nu puteți păși pe drumul credinței și nici să-L urmați pe Fiul meu fără păstorii voștri. Rugați-vă să aibă putere și iubire să vă conducă. Fie ca rugăcăciunile voastre să îi însoțească mereu. Vă mulțumesc. ”

Sursa: https://www.medjugorje.ws/ro/messages/190702s/

MESAJUL DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS DAT IUBITEI SALE FIICE, LUZ DE MARIA, 15 IUNIE 2019

http://lumina-pentru-suflet.blogspot.com/2019/07/mesajul-domnului-nostru-isus-cristos.html

МAMA

NOVENA MANTUIRII - IULIE 2019

http://profetieavertisment.ro/mesaje/986/mama-mantuirii-va-cer-sa-incepeti-acum-novena-mantuirii/

Ce este Cartea Adevarului și de unde vine ea?

Există două cărți în Biblie care se referă la scrieri ”apocaliptice”, Cartea lui Daniel și Cartea Revelației / Apocalipsei. În aceste două cărți, Dumnezeu revelează ce se va întâmpla la sfîrșitul timpurilor.

În orice caz, unele porțiuni ale revelațiilor din aceste Cărți au fost sigilate; Dumnezeu nu a vrut să fie cunoscute până la sfârșitul timpului.

În Dan 12:4, Dumnezeu i-a spus profetului Daniel: ”Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa.”  Și în Daniel 12:9, i-a spus că nu va înțelege Cartea pentru că este pecetluită și așa va rămâne până la timpul de la sfârșit.

În Cartea Revelației 10:4-11, se poate citi cum Dumnezeu i-a spus lui Ioan să nu scrie ceea ce a auzit ci să o mănânce ca să rămână peceluită până la timpul de la sfârșit.

Promisiunea Cărții Adevărului, unde conținutul acestor părți pecetluite ale Cărții Apocalpsei și a lui Daniel pot fi văzute în Dan 10:21. Toate aceste promisiuni importante ale lui Dumnezeu sunt aici cu noi și nu ar trebui să le ignorăm, pentru că fără ele am eșua în înțelegerea planului plin de intrigi și înșelăciune al celui rău, în aceste momente disperate ale istoriei existenței umane: TIMPUL DE LA SFÂRȘIT!

În concluzie, Cartea Adevărului este parte a Bibliei, însă Dumnezeu nu a vrut să fie inclusă ca parte a Bibliei până la sfârșitul timpului - chiar această perioadă în care ne aflăm.

Fără Cartea Adevărului, nimeni nu ar putea înțelege conținutul Cărții Apocalipsei sau al Cărții lui Daniel.

Fără Cartea Adevărului, umanitatea ar fi lăsată în întuneric despre evenimentele ce preced a Doua Venire a lui Cristos. Găsiți Cartea Adevărului, citiți-o și fiți pregătiți pentru a Doua Venire a lui Cristos!

Sursa: postat pe Grupul Internațional Vocatis

Simt aşa o bucurie...

Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,

Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,

Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când mă cheamă codrul vara cu-al său susur de izvoare,

Când vad pomii primăvara îmbrăcaţi de sărbătoare,

Când văd fulgii de zăpadă zbenguindu-se pe glie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de la drum,

Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,

Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când ascult privighetoarea în al serii freamăt blând,

Ce-şi înalţă-n priveghere, către ceruri al său cânt,

Când aud, venind din boltă, mândru glas de ciocârlie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când văd pruncii că se joacă fără griji şi fără teamă

Şi nu-i nimeni între dânşii fără tată, fără mamă,

Când aud că nevoiaşii au scăpat de sărăcie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când de oameni, fără vină, sunt adesea crunt lovit,

Mă gândesc degrab la Domnul, care-a fost şi răstignit

Şi, atunci, o sfântă pace dăruindu-mi Domnul mie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când simt harul că se-ndură, şi coboară peste noi,

Şi-şi revarsă peste lume al harismelor şuvoi,

Când, mirat, privesc la pana, care scrie-o poezie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când privesc colindătorii înfruntând de zor nămeţii,

Când privesc cu drag copii, savurând grandoarea vieţii,

Când mă prind în taină zorii, cugetând la veşnicie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când aud că-n miez de noapte mai sunt oameni ce se roagă,

După ce-au trudit prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,

Când văd candela aprinsă în mireasmă de tămâie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când mă întâlnesc cu fraţii şi îmi dau îmbrăţişare,

Când aud că este pace între oameni şi popoare,

Când aud că sunt familii unde este armonie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când văd pruncii că se-nchină şi vorbesc cu Dumnezeu,

Când văd tineri care cântă la biserică mereu

Şi aduc Treimii Sfinte într-un glas doxologie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când Iisus Mântuitorul la Biserică ne cheamă

Să luăm preascumpul sânge şi preasfântul trup, cu teamă,

Când primesc de la părinte Sfânta Euharistie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când rostesc: Iisuse, Doamne, miluieşte-mă pe mine,

Şi ajută-i pe aceia ce Te laudă pe Tine,

Când m-aşez la rugăciune, sau la Sfânta Liturghie,

Când zic: Doamne, slavă Ţie, simt aşa o bucurie...!

Sursa: http://www.glasuliubirii.ro/2013/01/08/simt-asa-o-bucurie/

Evenimentele ultimelor timpuri

Evenimentele ultimelor timpuri din jurnalul Evei din Kadarkut

(Luni, 25 februarie 2008)

Iată șirul evenimentelor, din jurnalul Evei din Kadarkut:

Luni, 25 februarie 2008

Eu: Am citit cu atenție de mai multe ori Cartea Revelației și acum, Învățătorul meu, Te întreb: Evenimentele timpurilor de pe urmă se vor petrece în aceeași ordine ca și în Cartea Revelației?

Isus: Totul se va înfăptui așa cum i-am arătat lui Ioan și în aceeași ordine.

Eu: Răpirea celor aleși – așa cum se poate citi în Sfânta Scriptură – va avea loc la sunetul ultimei trâmbițe (1Cor. 15,51-52), încă înaintea domniei Anticristului și înaintea vărsării celor 7 cupe. Aș mai vrea să întreb, dragul meu Învățător, dacă Marele Avertisment, pe care Sfânta noastră Maică ni-l promite de mult în locurile ei de apariții, va fi mai înainte de răpirea celor aleși?

Isus: Marele Avertisment precede răpirile, mulțumită milostivirii, răbdării și iubirii Tatălui Meu. Ca urmare a acestuia, vor fi mult mai mult convertiți, oameni cu sufletul curat pe care îi vom răpi.

Eu: Isuse al meu, aș mai întreba, de ce încercări vor avea parte, mai înainte, cei care, în marea Ta îndurare, îi vei răpi?

Isus: Răspunsul la această întrebare este acolo în Sfânta Scriptură, în Cartea Revelației, citiți cele șapte trâmbițe.

Eu: Acum Isuse al meu, voi încerca să scriu, cu ajutorul Bibliei, șirul evenimentelor ultimelor timpuri, însă doar schematic:

1. Marele Avertisment, Marea Minune (din profețiile Sfintei Fecioare)

2. Va începe pedeapsa celor șapte trâmbițe (Cartea Revelației) 

3. Învierea morților (Tes 3,16) și răpirea celor aleși la sunetul ultimei trâmbițe. (1Cor 15, 51-52) 

4. Începe vărsarea celor șapte cupe: marea pedeapsă a pământului (Cartea Revelației). Între timp Mielul nuntește în Rai cu sfinții înviați și cu cei răpiți. În acest răstimp, asupra oamenilor lăsați pe pământ, va domni anticristul (falsul profet) care este omul bestiei (al satanei). 

Va însemna oamenii pe frunte, sau pe mână și va fi o mare prigoană a creștinilor. Începe vărsarea celor șapte cupe care produce bube, transformarea râurilor și mărilor în sânge, război, întuneric, tunete, fulgere, cutremure. Prin intermediul suferinței și a morții, sufletul multor oameni se va purifica și vor ajunge în Rai.

5. Isus îl învinge pe anticrist și îl prăvălește în lacul de foc și un înger îl înlănțuiește pentru o mie de ani. 

6. Pe pământul purificat, va începe domnia de o mie de ani a lui Cristos: Noua lume. Isus îi readuce pe pământ pe cei răpiți. Martirii care nu s-au închinat în fața statuii bestiei (a satanei) învie și vor domni o mie de ani împreună cu Cristos. Aceasta este prima înviere. Ceilalți morți vor învia când se vor încheia cei o mie de ani. Până atunci, sufletul lor așteaptă învierea în Rai, în purgator sau în iad.

7. După o mie de ani, satana este eliberat care-i adună pe oameni la luptă împotriva sfinților, dar Dumnezeu îi prăvălește în lacul de foc pentru veșnicie. 

8. Judecata de apoi: Toți morții învie. Cei care nu au fost scriși în Cartea Vieții, vor fi prăvăliți pe veci în lacul de foc și pucioasă. Pe sfinți îi așteaptă o Viață Veșnică fericită. 

9. Ierusalimul Ceresc : Noul Ierusalim se pogoară din Ceruri. Un oraș construit din aur pur. Nu există Templu în el, deoarece Mielul este templul. Din tronul lui Dumnezeu izvorăște Apa Vieții, iar pe cele două maluri sunt Pomii Vieții care rodesc în fiecare lună.

Eu: Isuse al meu! Am interpretat bine șirul evenimentelor? 

Isus: Exact în acest fel și timp se vor petrece evenimentele. Voi fi cu voi în vecii vecilor. Și pe cei rămași aici îi voi aștepta cu mare dragoste, pentru a se purifica în furnalul (cuptorul) suferințelor și să câștige viața veșnică. Aș vrea să îi salvez pe toți.

COMPORTAMENTUL LA SFÂNTA LITURGHIE ȘI DUPĂ ACEEA

O scrisoare de la Sfântul Padre Pio către Annita Rodote, Pietrilcina, 25 iulie 1915

Din volumul III - Scrisorile lui Padre Pio, ” Corespondență cu fiicele sale spirituale (1915-1923)”

Fiică iubită a lui Isus,

Fie ca Isus și Mama noastră să zâmbească mereu asupra sufletului tău, obținând pentru el de la Preasfântul ei Fiu, toate carismele cerești!

Îți scriu din două motive: ca să îți mai răspund la câteva întrebări din scrisoarea ta precedentă, și ca să-ți urez de onomastica ta, cele mai speciale haruri cerești, în dulcele Isus. Oh, Dacă Isus ar primi rugăciunile mele pentru tine, sau mai bine, dacă rugăciunile mele ar fi demne de a fi primite de Isus! Totuși le voi înmulți de o sută de ori pentru mângâierea și mântuirea ta, implorându-L pe Isus să ți le acorde, nu datorită mie, ci prin Inima lui părintească plină de iubire și de îndurare infinită.

Cu scopul de a evita ireverența și imperfecțiunea în casa lui Dumnezeu, în biserică- pe care Învățătorul nostru ceresc o numește casă de rugăciune – te îndemn să faci următoarele:

Intră în biserică în tăcere și cu mare respect, considerându-te nevrednică de a apărea în fața Maiestății Domnului.

Printre alte considerente evlavioase, amintește-ți că sufletul nostru este templu al lui Dumnezeu și ca atare, trebuie să îl păstrăm curat în fața lui Dumnezeu și al îngerilor Săi.

Să ne frământăm că am dat acces diavolului și capcanelor lui (cu ademenirile sale către cele lumești, cu strălucirea lui și chemarea lui către cele ale trupului) și astfel nefiind capabili să ne păstrăm inimile noastre curate și trupurile noastre caste; am permis dușmanilor nostri să se cuibărească în inimile noastre, desacralizând astfel templul lui Dumnezeu, devenit /templu/ prin sfântul Botez. 

Așadar ia apă sfințită și fă semnul crucii cu grijă și încet.

Imediat ce ești în fața Sfântului Sacrament îndoaie-ți genunchiul cu devoțiune. Odată ce ți-ai găsit locul, îngenunchiază și oferă tributul prezenței tale lui Isus în Preasfântul Sacrament. Destăinuie-I toate nevoile tale pe lângă cele ale altora. Vorbește cu El cu un abandon filial, oferă-I domnie liberă în inima ta, și dă-I libertate deplină să lucreze în tine așa cum crede El cel mai bine.

Când participi la Sfânta Litughie și la sacramente, fii foarte liniștită când trebuie să te ridici, să îngenchiezi sau când stai jos, și fă totul cu cea mai mare devoțiune. Fii modest în priviri; nu-ți întoarce capul încoace și încolo ca să vezi cine intră sau iese. Din lipsă de reverență nu râde în acest loc sfânt și nu fii fără respect față de cei de lângă tine. Încearcă să nu vorbești cu nimeni, exceptând atunci când caritatea sau necesitatea o cere.

Dacă te rogi cu alții, spune cuvintele rugăciunii în mod distinct, fii atentă la pauze și nu te grăbi niciodată.

Pe scurt, comportă-te în așa fel încât toți cei prezenți să se edifice prin asta, și prin tine, să fie îndemnați să-l slăvească și să-L iubească pe Tatăl Ceresc.

Când părăsești biserica, ar trebui să fii reculeasă și calmă. Mai întâi ia-ți la revedere de la Isus în Sfântul Sacrament; cere ietarea Lui pentru neajunsurile comise în prezența Sa Dumnezeiască și nu-L părăsi fără să fi primit binecuvântarea Sa paternă.

Odată ieșită din biserică, fii așa cum ar trebui să fie orice adept al Nazarineanului. Mai presus de orice fii extrem de modestă în toate, deoarece aceasta este virtutea care, mai mult decât oricare alta, dezvăluie afecțiunile inimii. Nimic nu reprezintă mai fidel și mai clar  un obiect, decât o oglindă.

La fel,  nimic nu reflectă calitățile bune sau rele ale unui suflet decât afișarea unei modestii mai mici sau mai mari. Trebuie să fii modestă în vorbire, râs, încercări, mers. Toate acestea trebuie practicate, nu din vanitate cu scopul de a te expune, nici din ipocrizie cu scopul de a părea bun în ochii altora, ci mai degrabă pentru virtutea internă a smereneiei, care reglemetează lucrările externe ale trupului.

De aceea fii smerită în inimă, circumspectă în cuvinte, prudentă în deciziile tale. Fii cruțătoare în vorbirea ta, asiduuă în lectura bună, atentă în munca ta și modestă în conversațiile tale. Nu fi dezgustătoare față de nimeni, ci cu bunăvoință față de toată lumea și cu respect față de bătrânii voștri. Fie ca orice privire înspăimântătoare să fie departe de tine, fie ca nici un cuvânt îndrăzneț să nu scape de pe buzele tale, fie ca niciodată să nu faci o acțiune lipsită de sfială (fără modestie – n. tr.), sau oarecum libertină; niciodată o acțiune impulsivă și un ton al vocii indignat.

Pe scurt, tot exteriorul tău să fie o imagine vie a calmului sufletului tău.

Mereu să ai în fața ochilor ca exemplu modestia Învățătorului Dumnezeiesc; acest Învățător care, potrivit cuvintelor Apostolului scrise către Corinteni, pune modestia lui Isus Cristos pe picior de egalitate cu blândețea, care era una din virtuțiile Sale particulare și aproape caracteristica Sa. ” Eu însumi, Paul, vă rog pentru blândeţea şi îngăduinţa lui Cristos...” și, conform cu un model desăvârșit, reformează toate acțiunile externe, care ar trebui să fie o reflexie fidelă ce dezvăluie afecțiunile interiorului tău.

Niciodată să nu uiți acest model dumnezeiesc, Anita.  Încearcă să vezi o anumită maiestate amabilă /iubitoare, dulce/ în prezența Sa, o anumită autoritate plăcută în felul Său  de a vorbi; o anumită demnitate plăcută în mers, contemplare, vorbire, conversație; o anumită serenitate dulce a feței. Imaginează-ți acea față extrem de linișită/plină de pace, calmă/ și expresie dulce prin care a atras mulțimile, conducându-le către munți, păduri, solitudinea și plajele pustii ale mării, utiând cu totul de mâncare, băutură și de îndatoririle lor domestice.

Așadar să încercăm a imita, pe cât posibil, acțiunile atât de modeste și demne. Și să facem tot ce putem, aici pe pământ, ca să fim pe cât posibil, asemănători cu El, pentru ca noi să putem fi și mai desăvârșiți și mai asemănători cu El pentru veșnicie în Ierusalimul Ceresc. 

Închei aici întrucât nu mai pot continua, rugându-vă să nu mă uitați niciodată /să mă pomeniți/în fața lui Isus, mai ales în timpul acestor zile de suferință extremă pentru mine. Aștept aceeași caritate și din partea excelentei Francesca, și-i vei transmite bunăvoință din partea mea, asigurând-o de interesul meu extrem în a o vedea mereu crescând și mai mult în iubirea Dumnezeiască. Sper că va face caritatea de a ține novena Împărtășaniilor  la intențiile mele.

Nu te îngrijora dacă nu poți răspunde imediat la scrioarea mea. Știu totul, așadar nu te îngrijora.

Te părăsesc cu un sfânt sărut al Domnului. Sunt mereu slujitorul tău.

Fratele Pio, Capucin

Sursa:  http://www.sanpadrepio.com/PadrePioLetter.htm