O scrisoare de la Sfântul Padre Pio către Annita
Rodote, Pietrilcina, 25 iulie 1915
Din volumul III -
Scrisorile lui Padre Pio, ” Corespondență cu fiicele sale spirituale
(1915-1923)”
Fiică
iubită a lui Isus,
Fie ca Isus și Mama
noastră să zâmbească mereu asupra sufletului tău, obținând pentru el de la
Preasfântul ei Fiu, toate carismele cerești!
Îți scriu din două
motive: ca să îți mai răspund la câteva întrebări din scrisoarea ta precedentă,
și ca să-ți urez de onomastica ta, cele mai speciale haruri cerești, în dulcele
Isus. Oh, Dacă Isus ar primi rugăciunile mele pentru tine, sau mai bine, dacă
rugăciunile mele ar fi demne de a fi primite de Isus! Totuși le voi înmulți de
o sută de ori pentru mângâierea și mântuirea ta, implorându-L pe Isus să ți le
acorde, nu datorită mie, ci prin Inima lui părintească plină de iubire și de
îndurare infinită.
Cu scopul de a evita ireverența și imperfecțiunea în casa lui Dumnezeu, în biserică- pe care Învățătorul nostru ceresc o numește casă de rugăciune – te îndemn să faci următoarele:
Intră în biserică în
tăcere și cu mare respect, considerându-te nevrednică de a apărea în fața
Maiestății Domnului.
Printre alte
considerente evlavioase, amintește-ți că sufletul nostru este templu al lui
Dumnezeu și ca atare, trebuie să îl păstrăm curat în fața lui Dumnezeu și al
îngerilor Săi.
Să ne frământăm că am
dat acces diavolului și capcanelor lui (cu ademenirile sale către cele lumești,
cu strălucirea lui și chemarea lui către cele ale trupului) și astfel nefiind
capabili să ne păstrăm inimile noastre curate și trupurile noastre caste; am
permis dușmanilor nostri să se cuibărească în inimile noastre, desacralizând
astfel templul lui Dumnezeu, devenit /templu/ prin sfântul Botez.
Imediat ce ești în fața
Sfântului Sacrament îndoaie-ți genunchiul cu devoțiune. Odată ce ți-ai găsit
locul, îngenunchiază și oferă tributul prezenței tale lui Isus în Preasfântul
Sacrament. Destăinuie-I toate nevoile tale pe lângă cele ale altora. Vorbește
cu El cu un abandon filial, oferă-I domnie liberă în inima ta, și dă-I
libertate deplină să lucreze în tine așa cum crede El cel mai bine.
Când participi la Sfânta
Litughie și la sacramente, fii foarte liniștită când trebuie să te ridici, să
îngenchiezi sau când stai jos, și fă totul cu cea mai mare devoțiune. Fii
modest în priviri; nu-ți întoarce capul încoace și încolo ca să vezi cine intră
sau iese. Din lipsă de reverență nu râde în acest loc sfânt și nu fii fără
respect față de cei de lângă tine. Încearcă să nu vorbești cu nimeni, exceptând
atunci când caritatea sau necesitatea o cere.
Dacă te rogi cu alții,
spune cuvintele rugăciunii în mod distinct, fii atentă la pauze și nu te grăbi
niciodată.
Pe scurt, comportă-te în
așa fel încât toți cei prezenți să se edifice prin asta, și prin tine, să fie
îndemnați să-l slăvească și să-L iubească pe Tatăl Ceresc.
Când părăsești biserica,
ar trebui să fii reculeasă și calmă. Mai întâi ia-ți la revedere de la Isus în
Sfântul Sacrament; cere ietarea Lui pentru neajunsurile comise în prezența Sa
Dumnezeiască și nu-L părăsi fără să fi primit binecuvântarea Sa paternă.
Odată ieșită din
biserică, fii așa cum ar trebui să fie orice adept al Nazarineanului. Mai
presus de orice fii extrem de modestă în toate, deoarece aceasta este virtutea
care, mai mult decât oricare alta, dezvăluie afecțiunile inimii. Nimic nu
reprezintă mai fidel și mai clar un obiect, decât o oglindă.
La fel, nimic nu
reflectă calitățile bune sau rele ale unui suflet decât afișarea unei modestii
mai mici sau mai mari. Trebuie să fii modestă în vorbire, râs, încercări, mers.
Toate acestea trebuie practicate, nu din vanitate cu scopul de a te expune,
nici din ipocrizie cu scopul de a părea bun în ochii altora, ci mai degrabă
pentru virtutea internă a smereneiei, care reglemetează lucrările externe ale
trupului.
De aceea fii smerită în
inimă, circumspectă în cuvinte, prudentă în deciziile tale. Fii cruțătoare în
vorbirea ta, asiduuă în lectura bună, atentă în munca ta și modestă în
conversațiile tale. Nu fi dezgustătoare față de nimeni, ci cu bunăvoință față
de toată lumea și cu respect față de bătrânii voștri. Fie ca orice privire
înspăimântătoare să fie departe de tine, fie ca nici un cuvânt îndrăzneț să nu
scape de pe buzele tale, fie ca niciodată să nu faci o acțiune lipsită de
sfială (fără modestie – n. tr.), sau oarecum libertină; niciodată o acțiune
impulsivă și un ton al vocii indignat.
Pe scurt, tot exteriorul
tău să fie o imagine vie a calmului sufletului tău.
Mereu să ai în fața
ochilor ca exemplu modestia Învățătorului Dumnezeiesc; acest Învățător care,
potrivit cuvintelor Apostolului scrise către Corinteni, pune modestia lui Isus
Cristos pe picior de egalitate cu blândețea, care era una din virtuțiile Sale
particulare și aproape caracteristica Sa. ” Eu însumi, Paul, vă rog pentru blândeţea şi
îngăduinţa lui Cristos...” și, conform cu un model desăvârșit, reformează
toate acțiunile externe, care ar trebui să fie o reflexie fidelă ce dezvăluie
afecțiunile interiorului tău.
Niciodată să nu uiți
acest model dumnezeiesc, Anita. Încearcă să vezi o anumită maiestate
amabilă /iubitoare, dulce/ în prezența Sa, o anumită autoritate plăcută în
felul Său de a vorbi; o anumită demnitate plăcută în mers, contemplare,
vorbire, conversație; o anumită serenitate dulce a feței. Imaginează-ți acea
față extrem de linișită/plină de pace, calmă/ și expresie dulce prin care a atras
mulțimile, conducându-le către munți, păduri, solitudinea și plajele pustii ale
mării, utiând cu totul de mâncare, băutură și de îndatoririle lor domestice.
Așadar să încercăm a
imita, pe cât posibil, acțiunile atât de modeste și demne. Și să facem tot ce
putem, aici pe pământ, ca să fim pe cât posibil, asemănători cu El, pentru ca
noi să putem fi și mai desăvârșiți și mai asemănători cu El pentru veșnicie în
Ierusalimul Ceresc.
Închei aici întrucât nu
mai pot continua, rugându-vă să nu mă uitați niciodată /să mă pomeniți/în fața
lui Isus, mai ales în timpul acestor zile de suferință extremă pentru mine.
Aștept aceeași caritate și din partea excelentei Francesca, și-i vei transmite
bunăvoință din partea mea, asigurând-o de interesul meu extrem în a o vedea
mereu crescând și mai mult în iubirea Dumnezeiască. Sper că va face caritatea
de a ține novena Împărtășaniilor la intențiile mele.
Nu te îngrijora dacă nu
poți răspunde imediat la scrioarea mea. Știu totul, așadar nu te îngrijora.
Te părăsesc cu un sfânt
sărut al Domnului. Sunt mereu slujitorul tău.
Fratele Pio, Capucin
Sursa: http://www.sanpadrepio.com/PadrePioLetter.htm
