”...toate
bisericile vor fi deposedate de tezaurul lor. Luarea tezaurului,
inclusiv a Tabernacolelor de aur
– care vor fi înlocuite cu unele
făcute din lemn și piatră...” (Mesaj dat Mariei Divinei Milostiviri -
30.04.2013)
Biserica
transmite un mesaj de interzicere a potirelor de aur, inelelor cu diamante -
afirmă un preot-jurnalist.
Un preot, care raportează de la Sinodul
Amazonian, a sugerat astăzi că Biserica ar trebui să interzică aurul și
diamantele folosite în sacramentele ei.
Fr. Thomas Reese, S.J., care scrie pentru Religion News Service,
l-a întrebat pe Fr. Dario Bossi, superiorul provincial al Misionarilor
Combonieni din Brazilia, dacă o astfel de interdicție ar transmite un mesaj
despre iresponsabilitatea mineritului, din punct de vedere al mediului.
"Părintele Bossi și alții au fost foarte
elocvenți în descrierea pagubelor produse de minerit, în special legate de
aur", a spus Reese.”
„Și totuși, Biserica Catolică continuă să
folosească aurul în vasele sale sacre și, deși auzim despre ”diamantele
sângerii”, continuăm să folosim inele de aur și diamante în sacramentul
căsătoriei”, a continuat el.
„Prin urmare, n-ar trebui ca Biserica să
trimită un mesaj despre cât de important este acest lucru spunând: Nu vom mai folosi aur în vasele sacre
și că Nu vom permite ca aurul și
diamantele să fie utilizate în sacrament a căsătoriei?”
Reese a declarat că acest lucru ar transmite
un mesaj educativ lumii.
Părintele Bossi a spus că el nu reprezintă
oficial Biserica, însă a luat în considerare întrebarea. El a spus că doar 10%
din aur este utilizat în scopuri medicale, iar altfel e un material inutil,
folosit doar ca un bun sau bijuterie. El consideră că Biserica este chemată să
trăiască mai simplu.
„Eu cred că, da, ar fi un semnal puternic, dacă Biserica
ar cere să se retragă [aurul și diamantele] din liturghia și sacramentele ei”,
a concluzionat Bossi.... El a afirmat că zonele, în special zonele indigene,
trebuiau să fie ferite de minerit și că indigenii au dreptul să determine ce
proiecte de dezvoltare afectează pământurile lor.
Aurul,
deși nu este în sine un sacramental, este unul dintre puținele materiale
considerate demne de vasele sacre folosite de Biserica Catolică.
Instrucțiunea
din 2005 Redemptionis Sacramentum afirmă că ar trebui utilizate doar materiale
„nobile”:
Vasele
sacre pentru a conține Trupul și Sângele Domnului trebuie să fie făcute în
strictă conformitate cu normele tradiției și ale cărților liturgice.
Conferințele Episcopilor au dreptul de a decide, dacă este cazul și cu
recunoașterea de către Scaunul Apostolic, ca vasele sacre să fie confecționate
și din alte materiale solide. Cu toate acestea, este strict necesar ca astfel
de materiale să fie cu adevărat nobile (în estimarea comună, într-o anumită
regiune) astfel încât să Îi fie dată toată onoarea Domnului prin folosirea lor
și să fie exclus orice risc de a diminua doctrina Prezenței reale a lui Cristos
în speciile euharistice, în ochii credincioșilor. Prin urmare, se condamnă orice practică de utilizare
pentru celebrarea liturghiei a vaselor comune, sau cele lipsite de valoare sau
de orice merit artistic, sau care sunt simple recipiente, precum și alte vase
realizate din sticlă, faianță, argilă sau alte materiale care se sparg ușor.
Această normă trebuie aplicată chiar și în ceea ce privește metalele și alte
materiale care ruginesc sau se deteriorează cu ușurință. [117]“
„Catolicii consacră foarte multă grijă și
bani vaselor sacre, veșmintelor și mobilierului pentru altar, pentru că este
corect să dea ceea ce este mai prețios și frumos pentru slujirea lui Dumnezeu”,
explică Credința mea catolică,
o versiune din 1949 a Catehismului de la Baltimore (pagina 297). „Nimic nu este
prea bun pentru Domnul cerurilor și al pământului. Frumusețea casei lui
Dumnezeu impresionează de asemenea privitorul și ajută devotamentul. Unii
oameni care gândesc lumește ar întreba „Ce sens are această risipire?” văzând
câtă grijă și bani cheltuiesc catolicii pe vasele sacre, veșmintele și
podoabele bisericii. Să ne amintim că și Iuda a întrebat aceasta atunci când
Maria L-a uns pe Domnul nostru (cu mireasmă de nard curat).”
Am
fost avertizați în profețiile date MDM:
”Noile reguli, care vor prevedea modificări
aduse rugăciunilor din timpul Sfintei Liturghii, vor părea inofensive. Mulți nu
vor observa semnificația, dar ea va avea legătură cu Sfânta Euharistie și cu
Prezența Mea în Aceasta. Va fi folosit cuvântul “a comemora” (sau în amintirea)
și toate bisericile vor fi
deposedate de tezaurul lor. Luarea tezaurului, inclusiv a Tabernacolelor de aur
– care vor fi înlocuite cu unele făcute din lemn și piatră – va fi un semn că
ele sunt strânse pentru Noua Religie Mondială. Bisericile vor fi
schimbate în interior și aceasta va implica profanarea altarelor. Monstranța
care adăpostește Sfânta Euharistie va începe să dispară și zilele când Sfânta
Mea Ostie este expusă vor lua sfârșit. Aruncați dispreț asupra Cuvântului Meu
acum, și veți vărsa lacrimi când aceste acte vor fi aduse înaintea voastră. În
curând, nu mult după aceea, veșmintele purtate de slujitorii Mei sfințiți vor
fi schimbate, și o nouă formă a Crucii va fi introdusă. Noua atrocitate nu se
va baza pe o simplă cruce. În loc de aceasta, în mod discret, va înfățișa capul
fiarei. (MDM - 30.04.2013)
Diamantele
sângerii, exploatate în zone de conflict, sunt
vândute prin comerţ ilegal, banii fiind folosiţi pentru achiziţionarea de arme
sau finanţarea acţiunilor militare.
Ungerea
lui Isus în Betánia; (Ioan 12,1-8)
Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit
în Betánia, unde era Lazăr pe care Isus îl înviase din morţi. Au făcut acolo
pentru el un ospăţ; Márta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la
masă cu el. Atunci, Maria, luând un vas cu mireasmă de nard curat, de mare
preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut
cu parfumul miresmei. Iúda Iscarióteanul, unul dintre discipolii lui – cel care
avea să-l trădeze –, a spus: „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute
de dinári şi să se dea săracilor?”. Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de
săraci, ci pentru că era hoţ: întrucât el ţinea punga cu bani, fura [din] ce se
punea în ea.
