Din cer sunt trimise-n
lume,
De mesaje, o mulţime,
Nu e continent sau ţară,
În care să nu apară.
Ca înainte de tornadă,
Te grăbeşti să aduni grămadă,
În mai multă siguranţă,
Pentru un timp,
pentru viaţă.
Asta până la furtună,
Că după, nu-i nici o urmă,
De cum era de frumos,
Parcă nimic nu a
fost.
Acum sunt ca avalanşe,
Atât de multe mesaje,
Înainte de a înceta;
Asta e vestea cea rea!
Că or mai fi câteva zile,
Că mai multe sau puţine,
Aşa de cum curge apa,
Pe unde a trecut tornada,
Cu aşa de multă apă!
După, nu mai e nici iarbă,
Şi pământul se usucă;
Aşa acum se întâmplă.
Ca timp, sunt mii de
ani,
Prin profeţi,
vizionari,
Domnul mereu prevenind,
Despre cel din urmă timp.
Şi atât de
nepăsători,
Că un an trecând ca ieri!
Deloc, lume, nu te întrebi:
Tu mai mult nu poţi să
mergi?
Doar atât cât ţi-a
fost dat,
Să umbli în lung şi-n
lat,
Dar să te opreşti din
drum,
Şi în cap să-ţi dai
un pumn.
Un cucui de se va
face,
Nu mai pleca.Te întoarce,
La a ta casă şi masă,
Nicăieri nu-i mai frumoasă!
Cu sudoare, multă trudă,
Că o casă sau o
tindă,
Să ai, să fii stăpân,
Şi să te opreşti din
drum,
Care duce nu ştii unde,
Prin atât de multă lume,
Învrăjbită,
dezbinată;
Opresc totul deodată!
Cu cât spun, cu cât vă
rog,
Voi faceţi totul pe
dos.
Scrie, Antoane, că scrii
bine,
Lumea îşi va aminti
de tine.
Ce-o să strige! Ce-o
să ţipe,
Că nu a vrut să asculte,
Acum când încă e
bine,
Una sau mai multe zile!
Că timpul e măsurat,
Şi atât de bine
gradat.
Se va pune punct deodată,
La pământ, natură,
viaţă.
Tatăl, Creator a
toate,
V-a mai spus aceste şoapte:
Că timpul e la
sfârşit,
Şi mesajele de oprit,
De la Tatăl, Fiul,
Duhul Sfânt,
Ce pân’ acum v-au
vorbit,
Prin Sfânta Maică din
cer,
Pe pământ prin mesageri.
Duhul Sfânt la cer se
urcă,
Mesaje n-o să mai aducă.
Fiecare prin credinţă,
De acum singur se
descurcă.
O să mai scriu de
primesc,
De nu, aici mă opresc.
Nimic nu hotărăsc eu,
Totul este Dumnezeu.
sâmbătă, 10.12.2016,
ora 22,12 Anton Ciobanu
