E plin paharul durerii,
Aroganţei, nepăsării,
De suferinţă, boală,
moarte,
Pentru multele păcate,
A celor mari,
ignoranţi,
Împăraţi, regi şi prelaţi.
Plini de un iz tare
urât,
Ce îl impart pe pământ,
În jur vrajbă,
suferinţă,
Prin atâtea legi,
decrete,
Furând orice zâmbete.
Doar speranţa a rămas,
De putere şi curaj,
Dată de Domnul la
lume,
Pentru acest timp şi cel
ce vine.
Între timpuri e o
punte,
Trebuie mers înainte,
Pe vânt, ploaie şi pe
ceaţă,
Cineva la capăt te aşteaptă!
marţi, 22.11.2016,
ora 16,52. Anton Ciobanu
