De ceva timp vă spun,
copii,
Că vremurile sunt târzii.
A trecut, s-a scurs mereu,
Şi aţi ajuns la
apogeu.
V-am spus să ascultaţi
bine,
De ce este şi ce vine.
În zori nu va fi furtună,
Dar apare peste ziuă,
Că la prânz sau către seară,
Când multe se desfăşoară.
Ca de hârtie un sul,
E gol pe tambur acum,
S-a învârtit, s-a oprit,
Aşa cum a trebuit.
Hârtia s-a terminat,
Tamburul deoparte-i dat.
V-am spus şi să priviţi bine,
Şi la semne, şi la lume,
În ce face şi cum umblă,
Pentru Mine a fost surdă.
De ce aşa spun acum?
Că va bate un mare vânt.
Şi ce năprasnic va bate!
Va veni din orice parte,
De sus, de jos, din patru părţi,
Neştiind cum să te-ndrepţi.
Cum vei merge, cum vei sta,
El va bate-n faţa ta,
Să te oprească, să te întoarcă,
Ca să te ascunzi în groapă,
Scăpare nemaiavând,
Aşa tare-i acel vânt.
E drept, vântul nu se vede,
Pe unde bate sau trece,
Dar e periculos,
La fel, şi primejdios.
Vă spun şi aceste cuvinte,
Să luaţi bine aminte:
Când trâmbiţa o să sune,
O să înceapă vântu-n lume.
Îngerul e pregătit,
Aşteaptă, suflă să-i zic,
Vântul tot împrăştiind,
Aşa tare el bătând,
Şi pe drum, şi în ogradă,
Cum în casă şi afară.
O să răscolească totul,
Că va răsuci şi mortul,
De pe laiţă, din sicriu,
Veţi crede că-i din nou viu.
Nu că-i înspăimântător?
Ăsta-i timpul următor,
Cu rafale fel de fel,
De pe pământ până în cer.
Tatăl v-a mai spus şi asta:
De acum începe Pedeapsa!
De la Vatican a început,
Să adie acel vânt,
De sus, de pe tronul lui Petru,
Să-l trimită Fals Profetul.
13.12.2016, ora 17,39. Anton Ciobanu
