Tu eşti ce ne înveţi,
Neînţeles să înţelegi.
Tu eşti cel ce eşti,
Ce toate le stăpâneşti.
Să te rogi, tot să te rogi,
Înapoi să nu te întorci (din rugăciune),
De ai plecat prin străini,
Şi ai găsit numai venin.
Nu plânge de vei avea,
Gropi şi spini pe calea ta.
Bate vântul, nivelează,
Şi calea îţi va fi dreaptă.
Va fi un salt de făcut,
În alt timp, lume trecut,
Într-o grabă, într-o forţă,
Cum nu a mai fost. Enormă !
Ascultă inima, gândul,
Ca să înţelegi Cuvântul.
Calea e scurtă şi dreaptă,
Cât a mai rămas în faţă.
miercuri 14.12.3016, ora 04,30. Anton Ciobanu
