mesajul

vineri, 22 februarie 2019

Arhiepiscopul Viganò trimite un mesaj Papei și episcopilor


”Voi credeți că aveți rețeta și că depinde de voi să transformați Creștinismul, însă Domnul este Cel care cunoaște Calea. Domnul este Cel care mi-a zis mie, Cel care vă spune vouă: Urmează-Mă!”

Arhiepiscopul Viganò trimite un mesaj Papei și episcopilor , în ziua deschiderii summitului de la Vatican privind abuzul sexual 

Roma, 21 februarie 2019 (LifeSiteNews)
Arhiepiscopul Carlo Maria Viganò a transmis o scrisoare deschisă Papei Francisc și președinților conferințelor episcopale din întreaga lume, care s-au adunat la Roma pentru deschiderea unui summit al Vaticanului cu privire la abuzul sexual al clerului.
Iată textul integral al mesajului Arhiepiscopului Viganò, dat în ziua Sf. Petru Damian - Episcop, Mărturisitor și Doctor al Bisericii.
***
Nu putem să nu considerăm semn al Providenței, faptul că, voi, Papa Francisc și frații Episcopi care reprezintă întreaga Biserică, v-ați întrunit chiar în ziua în care sărbătorim amintirea Sfântului Petru Damian. Acest mare călugăr din secolul al XI-lea și-a pus toată puterea și zelul apostolic în reînnoirea Bisericii din timpul său, atât de profund coruptă de păcatele sodomiei și simoniei. El a făcut acest lucru cu ajutorul episcopilor și laicilor credincioși, în special cu sprijinul Abatelui Hildebrand din Abația Sf. Pavel, viitorul Papă Grigore al VII-lea.
Permiteți-mi să propun ca subiect al meditației noastre cuvintele scumpului nostru Papă Emerit Benedict al XVI-lea adresate poporului lui Dumnezeu în Audiența Generală de miercuri, 17 mai 2006, comentând tocmai citatul Evangheliei lui Marcu 8: 27-33 proclamat la liturghia de azi.
Petru urma să trăiască un alt moment important al călătoriei sale spirituale, lângă Cezarea Philippi, când Isus le-a adresat ucenicilor o întrebare concretă: "Cine spun oamenii că sunt eu?" (Mk 8,27). Dar pentru Isus, zvonul nu era de ajuns, El dorea de la cei care au acceptat să fie personal implicați cu El o declarație personală a poziției lor. În consecință, El a insistat: "Dar voi, cine spuneți că sunt eu?" (Matei 8:29).
Petru a răspuns în numele celorlalți: "Tu ești Cristosul", Adică Mesia. Răspunsul lui Petru, ce nu i-a fost revelat prin "carne și sânge", ci care i-a fost dat de Tatăl care este în Cer (Mt 16:17), conține, în sămânță, viitoarea mărturie a credinței Bisericii. Cu toate acestea, Petru încă nu înțelesese conținutul profund al misiunii mesianice a lui Isus, noul înțeles al acestui cuvânt: Mesia.
El demonstrează acest lucru puțin mai târziu, când deduce că Mesia pe care îl urmează în visele sale este foarte diferit de (Cel din) adevăratul Plan al lui Dumnezeu. E șocat de anunțul Domnului legat de Patimirea Sa și protestează, provocând o reacție energică din partea lui Isus (conf. Mk 8: 32-33).
Petru a vrut ca Mesia să fie un "om divin" care să îndeplinească așteptările poporului, impunându-și puterea sa asupra tuturor; tot așa și nouă ne-ar plăcea ca Domnul să-și impună puterea și să transforme pe loc lumea. Isus s-a prezentat pe Sine ca un "Dumnezeu om", slujitor al lui Dumnezeu, care a întors așteptările mulțimii cu susul în jos, apucând-o pe calea umilinței și a suferinței.
Aceasta este marea alternativă pe care trebuie să o învățăm din nou și din nou: să acordăm prioritate propriilor noastre așteptări, să-L respingem pe Isus sau, să-L acceptăm pe Isus în adevărul Misiunii Sale și să dăm la o parte prea omeneștile noastre așteptări.
Petru, impulsiv cum era, nu a ezitat să Îl ia deoparte pe Isus și să-L mustre. Răspunsul lui Isus i-a demolat toate falsele așteptări, chemându-l la convertire și la a-L urma: "Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!"(Mk 8,33). Nu tu îmi arăți calea; Eu îmi aleg drumul și tu ar trebui să mă urmezi.
Astfel, Petru a învățat ce înseamnă cu adevărat să-L urmezi pe Isus. A fost a doua chemare, asemenea cu cea al lui Avraam din Geneza 22, apoi în Geneza 12. "Dacă cineva vrea să vină după Mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine, însă, îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie o va salva". (Mk 8,34-35). Aceasta este regula exigentă a urmării lui Cristos: trebuie să fim în stare, dacă este necesar, să renunțăm la întreaga lume pentru a salva adevăratele valori, pentru a salva sufletul, pentru a salva prezența lui Dumnezeu în lume (conf.Mk 8 : 36-37). Și, deși cu dificultate, Petru a acceptat invitația și și-a continuat viața călcând pe urmele Stăpânului.
Și mi se pare că aceste transformări din diferitele ocazii ale Sfântului Petru și chiar întreg personajul, sunt o mare mângâiere și o mare lecție pentru noi. Și noi avem o dorință pentru Dumnezeu, și noi dorim să fim generoși, dar și noi așteptăm ca Dumnezeu să fie puternic în lume și să transforme lumea pe loc, în funcție de ideile noastre și de nevoile pe care le percepem noi.
Însă Dumnezeu alege o cale diferită. Dumnezeu alege calea transformării inimilor în suferință și în umilință. Iar noi, ca Petru, trebuie să ne convertim, din nou și din nou. Trebuie să-L urmăm pe Isus iar nu să mergem înaintea Lui: El este Cel care ne arată Calea.
Prin urmare, Petru ne spune: Voi credeți că aveți rețeta și că depinde de voi să transformați Creștinismul, însă Domnul este Cel care cunoaște Calea. Domnul este Cel care mi-a zis mie, Cel care vă spune vouă: ”Urmează-Mă!” Și trebuie să avem curajul și smerenia de a-L urma pe Isus, pentru că El este Calea, Adevărul și Viața ".
Maria, Regina Apostolorum, Ora pro nobis.
Maria, Mater Gratiae, Mater Misericordiae, Tu nos ab hoste protege et mortis hora suscipe.

+ Carlo Maria Viganò
Arhiepiscop de Ulpiana
Nunțiu apostolic
21 februarie 2019
Sărbătoarea Sf. Petru Damian

Sursa : https://www.lifesitenews.com/news/archbishop-vigano-issues-open-message-to-pope-francis-and-bishops-on-day-on?fbclid=IwAR3dxcp_dTB79VR1h8T8w4i7QRYVSGkp6H7xPDBlZguQXonP95Nmd2j7iDU&utm_campaign=LSN&utm_content=buffer046af&utm_medium=LSN%2Bbuffer&utm_source=facebook

joi, 7 februarie 2019

V-am mai spus

http://lumina-pentru-suflet.blogspot.com/2019/02/v-am-mai-spus-anton-ciobanu-18012014.html

“N-am crezut niciodată că voi încerca atâta perplexitate...”


de Aldo Maria Valli - 06.02.2019

Am primit de la un preot această scrisoare.

Sunt un preot din dieceza de Genova și nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să simt o atât de mare perplexitate față de cel care stă pe scaunul lui Petru. Mereu m-am gândit la papă ca la un punct de referință de nezdruncinat în existența mea creștină. Cine, ca și mine, a crescut cu Ioan Paul II, a văzut în pontifi mari exemple de credință trăită concret și în sfințenie.

Am primit cu părere de rău demisia papei Benedict XVI. El nu folosea niciodată cuvinte la întâmplare, era înțelept, mă ajuta să mă ridic către transcendent: un om a lui Dumnezeu..

Alegerea arhiepiscopului de Buenos Aires am văzut-o fără prejudecăți: nu-l cunoșteam, și apoi, totuși, papa este papa.

Luni de zile am ascultat cu interes cuvintele lui, văzând în el o simplitate care mă făcea să-mi spun: ținând seama de capacitatea lui de a intra în inima omului, sensibilitatea lui față de cei care suferă, va reuși probabil să fie mai incisiv în proclamarea lui Cristos și a adevărurilor de credință, astfel încât să trezească popoarele occidentale din această anestezie a conștiinței”.

Zi după zi în schimb am început să observ o creștere a ambiguității foarte subtil. Observam în mesajele sale ceva deformat. La început nu am înțeles bine, dar era ca și cum din cuvintele sale, din glumele lui, din interviurile sale, a apărut un aspect orizontal asupra vieții, cu excluderea planului vertical și a judecății lui Dumnezeu și cu o lipsă de respect față de cei cu alte opinii.

Astăzi trebuie să spun, că în Biserica Catolică, mă simt aproape ca într-o religie diferită, față de cea în care am crescut ca și copil. Obsesia pentru temele sociale este insuportabilă. Par a fi uitați marii sfinți ai carității, pentru care atenția față de frate se năștea dintr-o contemplare și o adorare a lui Cristos. Apelurile lui Bergoglio sună ca cele ale unui politician. Biserica ”în ieșire” și ”spitalul din câmp” este văzută ca o agenție de servicii sociale.

Sincer, în timp ce împărtășim importanța asistenței pentru cei săraci și nevoiași, o astfel de Biserică nu mă atrage, nu este comunitatea celor mântuiți de Cristos...

Am rămas marcat de ambiguitatea asupra temeor legate de familie. Uneori discursurile papei par frumoase, dar apoi, gândindu-mă la ele, îmi dau seama că nu transmit o viziune clară. Amoris letitiae la ce a dus? La o mare confuzie. Concret, azi toți fac ceea ce vor, îl pun pe om pe primul loc și uită de porunca divină...

Această confuzie, această lipsă de claritate, este deranjantă: se pare că este dorită. Dar de ce?

În credință eu caut claritate, soliditate. Caut mântuirea. Dar astăzi pare că papa ne spune că ajunge să faci puțin bine celuilalt și pentru restul e totul bine. Nu mai există proclamarea lui Cristos ca unicul Mântuitor, nu mai este chemarea la viața veșnică și la lucrurile cerești.

Niciodată nu m-am gândit că voi încerca atâta perplexitate față de figura urmașului lui Petru, dar sincer nu-l înțeleg, mă simt pierdut. Merg înainte pentru că fără Domnul viața este doar disperare și încerc să rămân credincios la acel depozit al credinței bimilenare care nu poate fi anulat. Mă hrănesc cu viețile sfinților, ascult cuvintele Mariei din apariții care amintesc de sensul vertical al vieții. Și mărturisesc  cu durere, că în Liturghie mi-e greu să pronunț numele papei. Mi-e greu să-l văd la televizor, și când oamenii mă întrebă despre el, încerc să schimb subiectul. Mă oprimă gândul că cel care ar trebui să fie călăuză pentru Biserica de pe pământ, pentru mine este doar un obstacol pe care acum prefer să-l evit...

Unde ne conduce succesorul lui Petru? Unde vrea să ne conducă această Biserică care nu indică păcatul de moarte și nu ne ajută să-l evităm? Ce vrea să ne spună atunci când uită să afirme că, Cristos este unicul mântuitor și că religiile nu sunt toate egale? Vrea să ne ducă în paradis sau în altă parte?

Un preot




luni, 4 februarie 2019

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din 2 februarie 2019 - Apariţia avută de Mirjana (Medjugorje)


Dragi copii, iubirea și bunătatea Tatălui Ceresc dau revelații care fac să crească credința, care o fac să fie explicată, să aducă pace, siguranță și speranță. La fel și eu, din iubirea milostivă a Tatălui Ceresc, din nou și din nou vă arăt calea către Fiul meu, către mântuirea veșnică. Dar, din păcate, mulți dintre copiii mei nu vor să mă audă, mulți dintre copiii mei se îndoiesc. Însă eu L-am preamărit mereu pe Domnul, și în timp și în afara timpului, pentru tot ceea ce a făcut în mine și prin mine. Fiul meu vi se dăruie, frânge Pâinea cu voi, vă vorbește cuvintele vieții veșnice ca să le duceți tuturor. Iar voi, copiii mei, apostolii iubirii mele, de ce vă temeți când Fiul meu e cu voi? Oferiți-i sufletele voastre, ca să poată fi în ele și ca să poată să facă din voi instrumente ale credinței, instrumente ale iubirii. Copiii mei, trăiți Evanghelia, trăiți iubirea milostivă față de aproapele, și mai presus de toate, trăiți iubirea față de Tatăl Ceresc! Copiii mei, nu din întâmplare sunteți uniți. Tatăl ceresc nu adună pe nimeni la întâmplare. Fiul meu vorbește sufletelor voastre. Eu vorbesc inimii voastre. Ca Mamă vă spun: porniți la drum cu mine, iubiți-vă unii pe alții, dați mărturie! Nu vă temeți să apărați, prin exemplul vostru, adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu care e veșnic și care nu se schimbă niciodată. Copiii mei, acela care acționează în lumina iubirii milostive și a adevărului e mereu ajutat de Cer și nu e singur. Apostolii iubirii mele, fie ca mereu să fiți recunoscuți între toți după modestia, iubirea și seninătatea voastră. Eu sunt cu voi. Vă mulțumesc. 


Sursa: https://www.medjugorje.ws/ro/messages/190202s/