Fericita Anna Katharina Emmerich (1774 – 1824)
Călugăriță de mare sfințenie a ordinului Augustinian din
Windesheim, Germania, ea a îndurat o viață de suferință, a purtat stigmatele
Domnului și a fost o vizionară martoră la scene din viața lui Cristos. După
descrierile sale a fost găsită mai târziu casa considerată a fi a Sfintei Fecioare
din Efes (Turcia de azi). Călugărița a descris și lucruri care se vor întâmpla
în viitor, în Biserică.
Pe 3 octombrie 2004, Ana Ecaterina Emmerich a fost beatificată
de către Papa Ioan Paul al II-lea.
Iată câteva fragmente din revelațiile ei:
13 mai 1820: „Noaptea
trecută, de la unsprezece până la trei, am avut o viziune minunată a două
biserici și doi papi, și o varietate de lucruri, antice și moderne. Voi relata,
cât pot de bine, tot ce îmi amintesc despre asta.”
„Am văzut relațiile dintre cei doi Papi și dintre cele două
temple. Îmi pare rău că am uitat numerele, dar mi s-a arătat cât de
puțini aderenți și sprijin uman avea unul, dar cât de puternic era în
curajul de a răsturna atâția zei (știam numărul) și de a uni atât de multe
forme de venerare; și, dimpotrivă, cât de mare era numărul adepților
celuilalt și totuși cât de incorect în acțiune a fost celălalt, deoarece,
autorizând ridicarea templelor false, el a permis ca singurul Dumnezeu
adevărat, singura religie adevărată să se piardă printre atâția zei falși și
false religii.”
”Am văzut consecințele atât de teribile ale acestei false
biserici. Am văzut-o crescând în mărime; am văzut tot soiul de
eretici cum veneau la Roma. Am văzut cum clerul local devenea tot mai
căldicel și cercul întunericului cum tot creștea.”
”Și acum viziunea a devenit mai extinsă. Am văzut întregi
comunități de catolici asupriți, hărțuiți, închiși și lipsiți de libertate. Am
văzut biserici închise, mizerie peste tot, războaie și vărsare de sânge. O
gloată sălbatică și ignorantă a făcut acțiuni violente. Dar această stare de
lucruri nu a durat mult....”
„Din nou am văzut Scaunul Sfântului Petru subminat de un
plan conceput de secta secretă și, în același timp, lovit de furtuni. Dar
am văzut de asemenea că ajutorul i-a venit chiar în momentul în care pericolul
era maxim. Din nou am văzut-o pe Preasfânta Fecioară ridicându-se asupra
Bisericii și întinzându-și mantia [peste ea].”
Iulie 1820: „L-am
văzut pe Sfântul Părinte înconjurat de trădători și în mare suferință cu privire
la Biserică. El avea viziuni și apariții în ora în care avea cea mai
mare nevoie. Am văzut mulți episcopi pioși, însă ei erau slabi și șovăitori,
lașitatea lor deseori îi copleșea... Apoi am văzut întunericul
răspândindu-se peste tot și oameni care nu mai căutau adevărata Biserică.”
August – octombrie 1820: „Văd mai mulți
martiri, nu acum, ci în viitor... văd secta secretă subminând fără încetare
marea Biserică. Lângă ei am văzut o bestie oribilă venind din mare... În toată
lumea, oameni buni și devotați, în special preoți, erau hărțuiți, oprimați și
băgați la închisoare. Am avut sentimentul că într-o zi ei vor deveni martiri.”
„Când Biserica fusese distrusă în cea mai mare parte și numai
sanctuarul și altarul au rămas încă în picioare, am văzut cum distrugătorii
intrau în Biserică împreună cu Fiara. Acolo au întâlnit o femeie cu o ținută
nobilă, care părea să fie însărcinată pentru că mergea încet. La vederea ei,
inamicii au fost cuprinși de teroare și Fiara nu a mai putut face niciun pas
înainte. Și-a întins gâtul spre femeie ca și cum era gata să o devoreze, dar
femeia s-a întors și s-a înclinat [la altar] cu capul atingând pământul. Atunci
fiara a zburat înapoi spre mare și dușmanii au fugit în mare dezordine...”
10 august 1820: „Îl
văd pe Sfântul Părinte într-un mare chin. El locuiește în alt palat decât înainte și nu are decât un
număr limitat de prieteni lângă el. Mă tem că Sfântul Părinte va suferi multe
alte încercări înainte de a muri.
Văd că Biserica falsă a întunericului progresează și văd
influența îngrozitoare pe care ea o are asupra oamenilor. Sfântul Părinte și
Biserica sunt într-adevăr într-o suferință atât de mare încât trebuie să-L
implorăm pe Dumnezeu zi și noapte ... "
„Mi s-a spus să mă rog mult pentru Biserică și pentru papa... oamenii
trebuie să se roage din inima pentru dezrădăcinarea bisericii întunericului”
„Noaptea trecută am fost dusă la Roma unde Sfântul
Părinte, cufundat în durerea sa, se ascundea pentru a scăpa de cererile
periculoase (care îi erau adresate). El este foarte slab și epuizat de dureri,
griji și rugăciuni. Acum poate avea încredere doar în puțini oameni. Acesta
este în principal motivul pentru care se ascunde. Mi s-a cerut să-l
informez, în timp ce se ruga, despre trădătorii și făcătorii de rău care se regăsesc
printre slujitorii de rang înalt care sunt în preajma lui, pentru ca el să fie
conștient de asta.”
25 august 1820: „Nu știu în ce mod am
fost dusă azi-noapte la Roma, dar m-am aflat lângă Biserica Sfânta Maria
Maggiore și am văzut mulți oameni săraci care erau foarte îndurerați și
îngrijorați pentru că Papa nu era nicăieri”. „Atunci am văzut o apariție a
Maicii Domnului și ea a spus că necazul va fi foarte mare. Ea a adăugat că
acești oameni trebuie să se roage cu fervoare, cu brațele întinse, chiar și
numai trei Tatăl Nostru. Acesta a fost modul în care Fiul ei s-a rugat pentru
ei pe Cruce. Ei trebuie să se ridice noaptea la ora douăsprezece și să se roage
în acest fel; și trebuie să continue să vină la Biserică. Ei trebuie să se
roage mai presus de toate pentru ca Biserica Întunericului să părăsească
Roma."
„Ea (Sfânta Mamă) a spus multe alte lucruri pe care mă doare să
le spun: a spus că, dacă măcar un singur preot ar putea oferi jertfa fără sânge
la fel de vrednic și cu aceeași credință precum Apostolii, el ar putea evita
toate dezastrele (care urmează să vină). ”
27 septembrie 1820: „Am văzut lucruri
deplorabile: jucau, beau și vorbeau în biserică; le făceau curte femeilor. Tot
felul de urâciuni erau săvârșite acolo. Preoții permiteau totul și țineau
Liturghia cu multă ireverență. Am văzut că puțini dintre ei erau încă evlavioși
și numai câțiva dintre ei aveau opinii sănătoase asupra lucrurilor. Am
văzut și evrei stând pe veranda Bisericii. Toate aceste lucruri mi-au provocat
multă suferință.”
1 iunie 1821: „Printre cele mai ciudate
lucruri pe care le-am văzut, erau procesiuni lungi de episcopi. Gândurile și
rostirile lor mi-au fost făcute cunoscute prin intermediul imaginilor emise din
gurile lor. Greșelile lor față de religie îmi erau arătate ca deformări
externe. Câțiva aveau doar corpul, cu un nor întunecat de ceață în loc de cap.
Alții nu aveau decât cap iar trupurile și inimile lor erau ca niște vapori
groși. Unii erau șchiopi; alții erau paralitici; alții erau adormiți sau
amețiți.”
„Am văzut ceea ce cred că erau aproape toți episcopii lumii, dar
numai un număr mic erau perfect întregi. L-am văzut și pe Sfântul
Părinte - temător de Dumnezeu și rugător. Nu era nimic lipsă în aspectul lui,
dar era slăbit de bătrânețe și de multă suferință. Capul îi cadea dintr-o parte
în alta și apoi pe piept, ca și cum ar fi adormit. Adesea leșina și părea să
moară. Dar când se ruga, era adesea mângâiat de apariții din Cer. Apoi, capul
lui se ridica, dar imediat cădea din nou pe piept”.
„Atunci am văzut că tot ceea ce se referea la protestantism
câștiga treptat teren, iar religia catolică a intrat într-o decădere completă.
Cei mai mulți preoți au fost ademeniți de cunoștințele strălucitoare, dar
false, ale tinerilor profesori din școală și au contribuit cu toții la lucrarea
distrugerii.”
„În acele zile, Credința va cădea foarte jos și va fi păstrată
doar în unele locuri, în câteva căsuțe și câteva familii pe care Dumnezeu le-a
protejat de dezastre și războaie.”
12 aprilie 1820: „Am avut o altă
viziune asupra marelui necaz. Mi se pare că s-a solicitat clerului o concesie
care nu putea fi acordată. Am văzut mulți preoți mai bătrâni, în special unul,
care plângeau amarnic. Câțiva tineri plângeau și ei. Dar alții, cei căldicei
dintre ei, au făcut cu ușurință ceea ce li se cerea. Era ca și cum oamenii se
împărțeau în două tabere.”
12 septembrie 1820: „Am văzut o biserică
ciudată construită împotriva oricărei reguli ... Niciun înger nu supraveghea
operațiunile de construcție. În acea biserică, nimic nu venea de sus ... Nu
exista decât divizare și haos. Era probabil o biserică creată de om, urmând cea
mai recentă modă, ca și noua Biserică heterodoxă a Romei, care părea de același
fel ...”
„Am văzut din nou ciudata biserică mare care se construia acolo
(la Roma). Nu era nimic sfânt în ea. Am văzut acest lucru la fel cum am văzut o
mișcare condusă de ecleziastici la care contribuiau și îngeri, sfinți și alți
creștini. Dar acolo (în ciudata biserică mare) toată lucrarea se făcea mecanic
(adică, conform regulilor și formulelor prestabilite). Totul se făcea după
rațiunea umană. Am văzut tot felul de oameni, lucruri, doctrine și
opinii. Era ceva mândru, îngâmfat și violent în această privință și ei păreau
să aibă mult succes. Nu am văzut nici un singur Înger și nici un singur
sfânt care să ajute în lucrare.”.
„În încăperea de jos (sacristia) unii oameni frământau pâine,
dar nimic nu venea din ea; ea nu creștea. Bărbați cu mantale mici au adus lemne
pe treptele amvonului pentru a face foc. Au suflat, și au suflat, și au muncit
din greu, dar focul nu ardea. Tot ceea ce produceau era doar fum. Apoi au spart
o gaură în acoperiș și au pus o conductă, dar fumul nu se ridica și întregul
loc a devenit negru și sufocant. Unii suflau atât de violent încât le curgeau
lacrimile din ochi. Toate din această biserică aparțineau pământului, și s-au
întors în pământ. Totul era mort, o lucrare a îndemânării omenești, o biserică
în cel mai recent stil, o biserică a invenției omului.”
1 octombrie 1820: „Biserica
este într-un mare pericol. Trebuie să ne rugăm ca Papa să nu părăsească Roma;
nenumărate rele ar rezulta dacă ar face-o. Acum ei cer ceva de la el. Doctrina
protestantă și cea a grecilor schismatici se răspândește peste tot. Acum văd că
în acest loc (Roma), biserica (catolică) este atât de inteligent subminată,
încât abia mai rămân cam o sută de preoți care nu au fost înșelați. Toți
lucrează pentru distrugere, chiar și clerul. O mare devastare este acum
aproape."
„În acele zile Credința va cădea foarte jos și va fi păstrată
doar în anumite locuri.”
„Micul Om negru din Roma, pe care îl văd atât de des, are mulți
oameni care lucrează pentru el fără ca ei să știe clar în ce scop. El are și
agenții săi în Noua Biserică Neagră. Dacă Papa părăsește Roma, dușmanii
Bisericii vor fi în avantaj. Îl văd pe Micul Om Negru
cum în propria sa țară comite multe furturi și în general falsifică lucrurile.
Religia este atât de abil subminată și înăbușită, încât nu mai există decât cam
100 de preoți credincioși. Nu pot spune cum este, dar văd cum ceața și întunericul
cresc ... Totul trebuie reconstruit curând, pentru că toată lumea, chiar și
ecleziasticii, muncesc pentru a distruge (și) ruina este aproape. Cei doi
dușmani ai Bisericii, care și-au pierdut complicele, sunt ferm hotărâți să-l
distrugă pe omul evlavios și învățat care le stă în cale ... ”
4 octombrie 1820: „Când am văzut
Biserica Sfântului Petru în ruine și modul în care atât de mulți clerici erau
ocupați cu această lucrare de distrugere - niciunul dintre ei nu dorea să o facă
deschis, în fața celorlalți - am fost într-o asemenea suferință încât am strigat
către Isus cu toată puterea mea, implorându-i mila. Apoi am văzut în
fața mea pe Mirele Ceresc, care mi-a vorbit mult timp ... El mi-a spus, printre
altele, că această translatare a Bisericii dintr-un loc în altul însemna că ea
va părea în declin complet. Dar ea se va ridica din nou, și chiar dacă nu ar
mai rămâne decât un singur catolic, Biserica va câștiga din nou pentru că ea nu
se sprijină pe sfaturile și inteligența umană. Mi-a fost arătat că aproape că
nu au mai rămas creștini în adevăratul sens al cuvântului.”
22 aprilie 1823: „Am văzut că mulți
păstori și-au permis să fie prinși de idei periculoase pentru Biserică.
Construiau o Biserică mare, ciudată și extravagantă. Toată lumea trebuia admisă
în ea pentru a fi unită și a avea drepturi egale: evanghelici, secte catolice
din fiecare denominație. Aceasta trebuia să fie Biserica nouă ... Dar
Dumnezeu avea alte planuri ..."
„Au construit o biserică mare, singulară, extravagantă, care
trebuia să îmbrățișeze toate credințele, cu drepturi egale: evanghelici,
catolici și toate cultele, o adevărată comuniune ne-sfântă cu un singur păstor
și o singură turmă. Trebuia să fie un papă, un papă salariat, fără posesiuni.
Totul a fost gata, multe lucruri erau finalizate; dar, în locul altarului, era
doar urâciune și pustiire. Așa era noua biserică, și pentru ea, el a dat foc
celei vechi; dar Dumnezeu a proiectat altfel… ”
"Evreii se vor întoarce în Palestina și vor deveni creștini
spre sfârșitul lumii."
22 octombrie 1822: „Vor veni vremuri
foarte rele, când ne-catolicii îi vor conduce pe mulți oameni în rătăcire. Va
rezulta o mare confuzie. Am văzut și bătălia. Dușmanii erau mult mai numeroși,
dar mica armată a credincioșilor dobora rânduri întregi de soldați inamici. În
timpul bătăliei, Preasfânta Fecioară stătea pe un deal, purtând armură. A fost
un război groaznic. La final, doar câțiva luptători pentru cauza justă au
supraviețuit, dar victoria a fost a lor.”
Sursa:
Și iată ce spune o altă Fericită a Bisericii Catolice,
Anna-Maria Taigi (sec. al XIX-lea, Italia)
"Religia va fi persecutată, iar preoții vor fi
masacrați. Bisericile vor fi închise, dar numai pentru o perioadă scurtă
de timp. Sfântul Părinte va fi obligat să părăsească Roma."
Papi și cardinali s-au referit la această femeie sfântă ca fiind
printre cei mai mari sfinți din toate timpurile. Papa Benedict al XV-lea a
beatificat-o la 20 mai 1920. Ea a fost frecvent în extaz, a făcut minuni de
vindecare, a citit inimile, a prezis morți și a văzut viziuni despre venirea evenimentelor
viitoare. Ea a prezis primele două războaie mondiale ale acestui secol. În
1868, corpul său a fost găsit intact deși hainele i se descompuseseră în mare
parte, motiv pentru care au fost înlocuite. În 1920, din nou, trupul său a fost
găsit incorupt. (1)
Iată câteva fragmente din viziunile fericitei Anna-Maria Taigi,
despre evenimentele viitoare:
"Dumnezeu va trimite două pedepse: una va fi sub formă de
războaie, revoluții și alte rele, și va avea originea pe pământ. Cealaltă va fi
trimisă din ceruri. Va veni pe întregul pământ un întuneric intens care va dura
trei zile și trei nopți. Nimic nu se va putea vedea și aerul va fi încărcat de
miasme și va omorî pe mulți, în principal pe dușmanii religiei, dar nu numai.
Va fi imposibil să folosiți vreun fel de iluminare făcută de om, în timpul
acelui întuneric, cu excepția lumânărilor binecuvântate. Cel care, din
curiozitate, își deschide fereastra pentru a privi afară sau își părăsește
casa, va cădea mort pe loc. În aceste trei zile oamenii ar trebui să rămână în
casele lor, să se roage Rozariul și să implore mila lui Dumnezeu."
"Toți dușmanii Bisericii, cunoscuți sau necunoscuți, vor
pieri pe întregul pământ în timpul acelui întuneric universal, cu excepția
câtorva pe care Dumnezeu îi va converti în curând. Aerul va fi infectat de
demoni care vor apărea sub tot felul de forme hidoase".
"Religia va fi persecutată, iar preoții vor fi
masacrați. Bisericile vor fi închise, dar numai pentru o perioadă scurtă
de timp. Sfântul Părinte va fi obligat să părăsească Roma." (2)
Surse:
