NOVENA MANTUIRII - IULIE 2019

http://profetieavertisment.ro/mesaje/986/mama-mantuirii-va-cer-sa-incepeti-acum-novena-mantuirii/

Ce este Cartea Adevarului și de unde vine ea?

Există două cărți în Biblie care se referă la scrieri ”apocaliptice”, Cartea lui Daniel și Cartea Revelației / Apocalipsei. În aceste două cărți, Dumnezeu revelează ce se va întâmpla la sfîrșitul timpurilor.

În orice caz, unele porțiuni ale revelațiilor din aceste Cărți au fost sigilate; Dumnezeu nu a vrut să fie cunoscute până la sfârșitul timpului.

În Dan 12:4, Dumnezeu i-a spus profetului Daniel: ”Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa.”  Și în Daniel 12:9, i-a spus că nu va înțelege Cartea pentru că este pecetluită și așa va rămâne până la timpul de la sfârșit.

În Cartea Revelației 10:4-11, se poate citi cum Dumnezeu i-a spus lui Ioan să nu scrie ceea ce a auzit ci să o mănânce ca să rămână peceluită până la timpul de la sfârșit.

Promisiunea Cărții Adevărului, unde conținutul acestor părți pecetluite ale Cărții Apocalpsei și a lui Daniel pot fi văzute în Dan 10:21. Toate aceste promisiuni importante ale lui Dumnezeu sunt aici cu noi și nu ar trebui să le ignorăm, pentru că fără ele am eșua în înțelegerea planului plin de intrigi și înșelăciune al celui rău, în aceste momente disperate ale istoriei existenței umane: TIMPUL DE LA SFÂRȘIT!

În concluzie, Cartea Adevărului este parte a Bibliei, însă Dumnezeu nu a vrut să fie inclusă ca parte a Bibliei până la sfârșitul timpului - chiar această perioadă în care ne aflăm.

Fără Cartea Adevărului, nimeni nu ar putea înțelege conținutul Cărții Apocalipsei sau al Cărții lui Daniel.

Fără Cartea Adevărului, umanitatea ar fi lăsată în întuneric despre evenimentele ce preced a Doua Venire a lui Cristos. Găsiți Cartea Adevărului, citiți-o și fiți pregătiți pentru a Doua Venire a lui Cristos!

Sursa: postat pe Grupul Internațional Vocatis

Simt aşa o bucurie...

Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,

Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,

Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când mă cheamă codrul vara cu-al său susur de izvoare,

Când vad pomii primăvara îmbrăcaţi de sărbătoare,

Când văd fulgii de zăpadă zbenguindu-se pe glie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de la drum,

Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,

Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când ascult privighetoarea în al serii freamăt blând,

Ce-şi înalţă-n priveghere, către ceruri al său cânt,

Când aud, venind din boltă, mândru glas de ciocârlie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când văd pruncii că se joacă fără griji şi fără teamă

Şi nu-i nimeni între dânşii fără tată, fără mamă,

Când aud că nevoiaşii au scăpat de sărăcie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când de oameni, fără vină, sunt adesea crunt lovit,

Mă gândesc degrab la Domnul, care-a fost şi răstignit

Şi, atunci, o sfântă pace dăruindu-mi Domnul mie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când simt harul că se-ndură, şi coboară peste noi,

Şi-şi revarsă peste lume al harismelor şuvoi,

Când, mirat, privesc la pana, care scrie-o poezie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când privesc colindătorii înfruntând de zor nămeţii,

Când privesc cu drag copii, savurând grandoarea vieţii,

Când mă prind în taină zorii, cugetând la veşnicie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când aud că-n miez de noapte mai sunt oameni ce se roagă,

După ce-au trudit prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,

Când văd candela aprinsă în mireasmă de tămâie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când mă întâlnesc cu fraţii şi îmi dau îmbrăţişare,

Când aud că este pace între oameni şi popoare,

Când aud că sunt familii unde este armonie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când văd pruncii că se-nchină şi vorbesc cu Dumnezeu,

Când văd tineri care cântă la biserică mereu

Şi aduc Treimii Sfinte într-un glas doxologie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când Iisus Mântuitorul la Biserică ne cheamă

Să luăm preascumpul sânge şi preasfântul trup, cu teamă,

Când primesc de la părinte Sfânta Euharistie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când rostesc: Iisuse, Doamne, miluieşte-mă pe mine,

Şi ajută-i pe aceia ce Te laudă pe Tine,

Când m-aşez la rugăciune, sau la Sfânta Liturghie,

Când zic: Doamne, slavă Ţie, simt aşa o bucurie...!

Sursa: http://www.glasuliubirii.ro/2013/01/08/simt-asa-o-bucurie/

Evenimentele ultimelor timpuri

Evenimentele ultimelor timpuri din jurnalul Evei din Kadarkut

(Luni, 25 februarie 2008)

Iată șirul evenimentelor, din jurnalul Evei din Kadarkut:

Luni, 25 februarie 2008

Eu: Am citit cu atenție de mai multe ori Cartea Revelației și acum, Învățătorul meu, Te întreb: Evenimentele timpurilor de pe urmă se vor petrece în aceeași ordine ca și în Cartea Revelației?

Isus: Totul se va înfăptui așa cum i-am arătat lui Ioan și în aceeași ordine.

Eu: Răpirea celor aleși – așa cum se poate citi în Sfânta Scriptură – va avea loc la sunetul ultimei trâmbițe (1Cor. 15,51-52), încă înaintea domniei Anticristului și înaintea vărsării celor 7 cupe. Aș mai vrea să întreb, dragul meu Învățător, dacă Marele Avertisment, pe care Sfânta noastră Maică ni-l promite de mult în locurile ei de apariții, va fi mai înainte de răpirea celor aleși?

Isus: Marele Avertisment precede răpirile, mulțumită milostivirii, răbdării și iubirii Tatălui Meu. Ca urmare a acestuia, vor fi mult mai mult convertiți, oameni cu sufletul curat pe care îi vom răpi.

Eu: Isuse al meu, aș mai întreba, de ce încercări vor avea parte, mai înainte, cei care, în marea Ta îndurare, îi vei răpi?

Isus: Răspunsul la această întrebare este acolo în Sfânta Scriptură, în Cartea Revelației, citiți cele șapte trâmbițe.

Eu: Acum Isuse al meu, voi încerca să scriu, cu ajutorul Bibliei, șirul evenimentelor ultimelor timpuri, însă doar schematic:

1. Marele Avertisment, Marea Minune (din profețiile Sfintei Fecioare)

2. Va începe pedeapsa celor șapte trâmbițe (Cartea Revelației) 

3. Învierea morților (Tes 3,16) și răpirea celor aleși la sunetul ultimei trâmbițe. (1Cor 15, 51-52) 

4. Începe vărsarea celor șapte cupe: marea pedeapsă a pământului (Cartea Revelației). Între timp Mielul nuntește în Rai cu sfinții înviați și cu cei răpiți. În acest răstimp, asupra oamenilor lăsați pe pământ, va domni anticristul (falsul profet) care este omul bestiei (al satanei). 

Va însemna oamenii pe frunte, sau pe mână și va fi o mare prigoană a creștinilor. Începe vărsarea celor șapte cupe care produce bube, transformarea râurilor și mărilor în sânge, război, întuneric, tunete, fulgere, cutremure. Prin intermediul suferinței și a morții, sufletul multor oameni se va purifica și vor ajunge în Rai.

5. Isus îl învinge pe anticrist și îl prăvălește în lacul de foc și un înger îl înlănțuiește pentru o mie de ani. 

6. Pe pământul purificat, va începe domnia de o mie de ani a lui Cristos: Noua lume. Isus îi readuce pe pământ pe cei răpiți. Martirii care nu s-au închinat în fața statuii bestiei (a satanei) învie și vor domni o mie de ani împreună cu Cristos. Aceasta este prima înviere. Ceilalți morți vor învia când se vor încheia cei o mie de ani. Până atunci, sufletul lor așteaptă învierea în Rai, în purgator sau în iad.

7. După o mie de ani, satana este eliberat care-i adună pe oameni la luptă împotriva sfinților, dar Dumnezeu îi prăvălește în lacul de foc pentru veșnicie. 

8. Judecata de apoi: Toți morții învie. Cei care nu au fost scriși în Cartea Vieții, vor fi prăvăliți pe veci în lacul de foc și pucioasă. Pe sfinți îi așteaptă o Viață Veșnică fericită. 

9. Ierusalimul Ceresc : Noul Ierusalim se pogoară din Ceruri. Un oraș construit din aur pur. Nu există Templu în el, deoarece Mielul este templul. Din tronul lui Dumnezeu izvorăște Apa Vieții, iar pe cele două maluri sunt Pomii Vieții care rodesc în fiecare lună.

Eu: Isuse al meu! Am interpretat bine șirul evenimentelor? 

Isus: Exact în acest fel și timp se vor petrece evenimentele. Voi fi cu voi în vecii vecilor. Și pe cei rămași aici îi voi aștepta cu mare dragoste, pentru a se purifica în furnalul (cuptorul) suferințelor și să câștige viața veșnică. Aș vrea să îi salvez pe toți.

COMPORTAMENTUL LA SFÂNTA LITURGHIE ȘI DUPĂ ACEEA

O scrisoare de la Sfântul Padre Pio către Annita Rodote, Pietrilcina, 25 iulie 1915

Din volumul III - Scrisorile lui Padre Pio, ” Corespondență cu fiicele sale spirituale (1915-1923)”

Fiică iubită a lui Isus,

Fie ca Isus și Mama noastră să zâmbească mereu asupra sufletului tău, obținând pentru el de la Preasfântul ei Fiu, toate carismele cerești!

Îți scriu din două motive: ca să îți mai răspund la câteva întrebări din scrisoarea ta precedentă, și ca să-ți urez de onomastica ta, cele mai speciale haruri cerești, în dulcele Isus. Oh, Dacă Isus ar primi rugăciunile mele pentru tine, sau mai bine, dacă rugăciunile mele ar fi demne de a fi primite de Isus! Totuși le voi înmulți de o sută de ori pentru mângâierea și mântuirea ta, implorându-L pe Isus să ți le acorde, nu datorită mie, ci prin Inima lui părintească plină de iubire și de îndurare infinită.

Cu scopul de a evita ireverența și imperfecțiunea în casa lui Dumnezeu, în biserică- pe care Învățătorul nostru ceresc o numește casă de rugăciune – te îndemn să faci următoarele:

Intră în biserică în tăcere și cu mare respect, considerându-te nevrednică de a apărea în fața Maiestății Domnului.

Printre alte considerente evlavioase, amintește-ți că sufletul nostru este templu al lui Dumnezeu și ca atare, trebuie să îl păstrăm curat în fața lui Dumnezeu și al îngerilor Săi.

Să ne frământăm că am dat acces diavolului și capcanelor lui (cu ademenirile sale către cele lumești, cu strălucirea lui și chemarea lui către cele ale trupului) și astfel nefiind capabili să ne păstrăm inimile noastre curate și trupurile noastre caste; am permis dușmanilor nostri să se cuibărească în inimile noastre, desacralizând astfel templul lui Dumnezeu, devenit /templu/ prin sfântul Botez. 

Așadar ia apă sfințită și fă semnul crucii cu grijă și încet.

Imediat ce ești în fața Sfântului Sacrament îndoaie-ți genunchiul cu devoțiune. Odată ce ți-ai găsit locul, îngenunchiază și oferă tributul prezenței tale lui Isus în Preasfântul Sacrament. Destăinuie-I toate nevoile tale pe lângă cele ale altora. Vorbește cu El cu un abandon filial, oferă-I domnie liberă în inima ta, și dă-I libertate deplină să lucreze în tine așa cum crede El cel mai bine.

Când participi la Sfânta Litughie și la sacramente, fii foarte liniștită când trebuie să te ridici, să îngenchiezi sau când stai jos, și fă totul cu cea mai mare devoțiune. Fii modest în priviri; nu-ți întoarce capul încoace și încolo ca să vezi cine intră sau iese. Din lipsă de reverență nu râde în acest loc sfânt și nu fii fără respect față de cei de lângă tine. Încearcă să nu vorbești cu nimeni, exceptând atunci când caritatea sau necesitatea o cere.

Dacă te rogi cu alții, spune cuvintele rugăciunii în mod distinct, fii atentă la pauze și nu te grăbi niciodată.

Pe scurt, comportă-te în așa fel încât toți cei prezenți să se edifice prin asta, și prin tine, să fie îndemnați să-l slăvească și să-L iubească pe Tatăl Ceresc.

Când părăsești biserica, ar trebui să fii reculeasă și calmă. Mai întâi ia-ți la revedere de la Isus în Sfântul Sacrament; cere ietarea Lui pentru neajunsurile comise în prezența Sa Dumnezeiască și nu-L părăsi fără să fi primit binecuvântarea Sa paternă.

Odată ieșită din biserică, fii așa cum ar trebui să fie orice adept al Nazarineanului. Mai presus de orice fii extrem de modestă în toate, deoarece aceasta este virtutea care, mai mult decât oricare alta, dezvăluie afecțiunile inimii. Nimic nu reprezintă mai fidel și mai clar  un obiect, decât o oglindă.

La fel,  nimic nu reflectă calitățile bune sau rele ale unui suflet decât afișarea unei modestii mai mici sau mai mari. Trebuie să fii modestă în vorbire, râs, încercări, mers. Toate acestea trebuie practicate, nu din vanitate cu scopul de a te expune, nici din ipocrizie cu scopul de a părea bun în ochii altora, ci mai degrabă pentru virtutea internă a smereneiei, care reglemetează lucrările externe ale trupului.

De aceea fii smerită în inimă, circumspectă în cuvinte, prudentă în deciziile tale. Fii cruțătoare în vorbirea ta, asiduuă în lectura bună, atentă în munca ta și modestă în conversațiile tale. Nu fi dezgustătoare față de nimeni, ci cu bunăvoință față de toată lumea și cu respect față de bătrânii voștri. Fie ca orice privire înspăimântătoare să fie departe de tine, fie ca nici un cuvânt îndrăzneț să nu scape de pe buzele tale, fie ca niciodată să nu faci o acțiune lipsită de sfială (fără modestie – n. tr.), sau oarecum libertină; niciodată o acțiune impulsivă și un ton al vocii indignat.

Pe scurt, tot exteriorul tău să fie o imagine vie a calmului sufletului tău.

Mereu să ai în fața ochilor ca exemplu modestia Învățătorului Dumnezeiesc; acest Învățător care, potrivit cuvintelor Apostolului scrise către Corinteni, pune modestia lui Isus Cristos pe picior de egalitate cu blândețea, care era una din virtuțiile Sale particulare și aproape caracteristica Sa. ” Eu însumi, Paul, vă rog pentru blândeţea şi îngăduinţa lui Cristos...” și, conform cu un model desăvârșit, reformează toate acțiunile externe, care ar trebui să fie o reflexie fidelă ce dezvăluie afecțiunile interiorului tău.

Niciodată să nu uiți acest model dumnezeiesc, Anita.  Încearcă să vezi o anumită maiestate amabilă /iubitoare, dulce/ în prezența Sa, o anumită autoritate plăcută în felul Său  de a vorbi; o anumită demnitate plăcută în mers, contemplare, vorbire, conversație; o anumită serenitate dulce a feței. Imaginează-ți acea față extrem de linișită/plină de pace, calmă/ și expresie dulce prin care a atras mulțimile, conducându-le către munți, păduri, solitudinea și plajele pustii ale mării, utiând cu totul de mâncare, băutură și de îndatoririle lor domestice.

Așadar să încercăm a imita, pe cât posibil, acțiunile atât de modeste și demne. Și să facem tot ce putem, aici pe pământ, ca să fim pe cât posibil, asemănători cu El, pentru ca noi să putem fi și mai desăvârșiți și mai asemănători cu El pentru veșnicie în Ierusalimul Ceresc. 

Închei aici întrucât nu mai pot continua, rugându-vă să nu mă uitați niciodată /să mă pomeniți/în fața lui Isus, mai ales în timpul acestor zile de suferință extremă pentru mine. Aștept aceeași caritate și din partea excelentei Francesca, și-i vei transmite bunăvoință din partea mea, asigurând-o de interesul meu extrem în a o vedea mereu crescând și mai mult în iubirea Dumnezeiască. Sper că va face caritatea de a ține novena Împărtășaniilor  la intențiile mele.

Nu te îngrijora dacă nu poți răspunde imediat la scrioarea mea. Știu totul, așadar nu te îngrijora.

Te părăsesc cu un sfânt sărut al Domnului. Sunt mereu slujitorul tău.

Fratele Pio, Capucin

Sursa:  http://www.sanpadrepio.com/PadrePioLetter.htm

ESTE UN PĂCAT GRAV SĂ FACI CUMPĂRĂTURI DUMINICA?

Autor: Servus Immaculate ( Slujitor al Imaculatei -n. tr.)

Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este sabatul, ziua de odihnă consacrată Domnului! Cine va face vreo lucrare în ziua sabatului va fi pedepsit cu moartea. Exod 31:15

Şase zile să lucraţi; iar ziua a şaptea este sabat, zi de odihnă şi de adunare sfântă. Să nu faceţi nicio lucrare: este sărbătoarea Domnului în toate locurile unde veţi locui. Levitic 23:3

Iar respectarea acestor percepte este susținută cu putere de aceste cuvinte:  șase zile să lucrați; iar ziua a șaptea este sabatul lui Dumnezeu, de aceea păstorul ar trebui cu grijă să explice aceasta poporului.  Fiindcă din aceste cuvinte se poate trage concluzia că credincioșii ar trebui îndemnați să nu-și petreacă viața în indolență și lenevie, ci fiecare, luând aminte la cuvintele Apostolului, să-și facă treaba propie și să lucreze cu mâinile sale, așa cum le-a poruncit. Aceste cuvinte ne îndeamnă, de asemenea, la datoria poruncită de Dumnezeu ca să facem toate lucrările noastre în șase zile, ca nu cumva să amânăm în zi de sărbătoare ceea ce ar fi trebuit făcut în celelalte zile ale săptămânii, distrăgând astfel atenția de la cele ale lui Dumnezeu.” - Catechismul Conciliului Tridentin, editat de către Sfântul Carol Borromeo. (E adevărat că de atunci au intrat în vigoare canoanele noului Catehism care sunt mult mai laxe și în această  privință – n. tr.).

Învățăturile Sfintei noastre Maici Biserici sunt foarte clare cu privire la obligațiile noastre de duminică. Prima, să mergem la Sfânta Litughie și a doua să ne abținem de la orice muncă care nu este necesară. Cei care sunt un pic mai în vârstă își vor aduce aminte de vremurile în care, chiar și în SUA, dar în mod special în țările catolice, că toate magazinele trebuiau închise Duminica și nimeni nu lucra în afară de cei care lucrau în servicii esențiale salvării vieții ca de exemplu, departamentul de pompieri, Poliție, Spitale și transport. Dar acum, conduși de către răul capitalismului fără restricții, Duminica găsim totul deschis din zori și până-n seară (deja chiar toată noaptea- n. tr.). Prin urmare, foarte mulți, sunt obligați de către angajatorii lor să lucreze Duminica și asta de multe ori înseamnă că nu pot ajunge la o Sfântă Liturghie.

Acest rău a fost unul dintre cele care au atins profund Inima Preacuratei Fecioare Maria  în acea zi de 19 Septembrie 1846 încât a apărut la doi mici ciurdari, sus în munți în parohia La Salette din Franța. Era în ziua Sărbătorii Celor Șapte Dureri ale Sfintei Fecioare, iar ea le-a apărut foarte tristă și chiar plângând le-a spus copiilor (Maxim și Melanie): 

”Dacă poporul meu nu se va supune, voi fi obligată să las mâna Fiului meu să cadă. Este atât de puternică, atât de grea încât nu o mai pot ține. Pentru cât timp am să mai sufăr pentru voi! Dacă nu L-aș fi avut pe Fiul Meu, aș fi fost obligată să mă rog Lui fără încetare și la fel ca și voi, nici nu băgați de seamă. Oricât de mult v-ați ruga, oricâte ați face nu veți recompensa durerile pe care le-am luat pentru voi. `V-am dat șase zile să lucrați, a șaptea am păstrat-o pentru Mine, pe care ei nu Mi-o oferă`. Acesta face atât de grea mâna Fiului Meu. Cei care țin frâiele nu pot înjura fără să pomenească și numele Fiului meu. Acestea sunt cele două lucruri care fac mâna Fiului meu atât de grea”.

Și cât de greu a fost pedepsită Franța cu trei războaie unul mai cumplit decât celălalt. Întâi războiul Franco-Prusac, apoi cele Două războaie mondiale. Și cu cât suntem noi acum mai răi, nu doar ca națiune ci și ca societate, în întregul Occident?

Catehismul Conciliului din Trento încheie secțiunea referitoare la Porunca a treia așa: dar cei care se opun întru totul implinirii ei, se opun lui Dumnezeu și Bisericii Sale; ei nu ascultă de porunca lui Dumnezeu și sunt dușmanii Lui și ai legii Lui sfinte, chiar ușurința ei fiind însăși o dovadă. E adevărat că ar trebui să fim pregătiți să ne supunem de dragul Lui Dumnezeu; însă în această poruncă El nu ne impune nici o muncă; El ne poruncește doar să ne odihnim și să ne eliberăm de grijile lumești în acele zile care trebuie păstrate sfinte.

A refuza ascultarea față de această poruncă este o dovadă de îndrăzneală extremă, iar pedeapsa venită în urma acestei încălcări, așa cum am învățat din Numeri, ar trebui să fie un avertisment pentru noi. De aceea, pentru a evita ofensarea lui Dumnezeu în acest fel, ar trebui să ne gândim adesea la acest cuvânt: Amintiți-vă că ar trebui să puneți înaintea ochilor, avantajele și binecuvântările importante care, așa cum am văzut deja, se revarsă prin păstrarea zilelor de sărbătoare și de asemenea multe alte considerații ale aceleași tendințe, pe care un păstor bun și zelos, ar trebui să le dezvolte poporului său în funcție de circumstanțe.

Și astfel, dacă este un lucru teribil a munci Duminica muncă servilă  când nu este necesar, atunci cum ar trebui să concluzionăm referitor la cumpărăturile făcute Duminica? De ce afacerile în vânzări ar trebui să rămână deschise dacă cumpărătorii nu le-ar favoriza afarcerile în acele zile și totodată îî obligăm pe alții să lucreze Duminica? Astăzi, cei mai mulți care lucrează în comerț, sunt sclavi salariați și nu-și permit să refuze un loc de muncă din cauza faptului că sunt forțați să lucreze Duminica, deoarece ei au nevoie de jobul respectiv ca să trăiască și, toate unitățile de retail (cu excepții notabile ca Hobby Lobby și Chick Fillet), își obligă angajații să lucreze Duminica.

Firește că este general acceptat de teologi în etică că este voie a cumpăra Duminica cele necesare, ca mâncare pentru acea zi, medicamente, combustibil, etc...dar a  face cumpărăturile pentru o săptămână întreagă este serios păcătos, mai ales dacă faceți un obicei din asta. Firește că o excepție la asta ar fi dacă stați la țară și trebuie să conduceți mai mult de o oră ca să ajugeți în oraș la o Sfântă Litughie, atunci este permis să se facă cumpărăturile, fiindcă ar fi o povară în plus să conduceți înapoi într-o altă zi a săptămânii.

Sursa: http://catholicismhastheanswer.com/is-it-a-grave-sin-to-shop-on-sunday/?fbclid=IwAR1SxzVjdlFjK8rcS18HzYcTypTxoa1VLY_Ul7GjXBw7SOxA0IVuVBD3MxE

Adăugire

Iată definiția muncii servile în Dicționarul catolic:

Definiție

La origini, este munca făcută de servi, de care erau eliberați Duminicile și în zilele de sărbătoare cu scopul de a-L putea slăvi pe Dumnezeu. Până recent, erau interzise Duminica mai ales muncile fizice. În prezent, munca servilă este munca manuală grea, or o asemenea muncă oferită societății în care oamenii se asociază în mod obișnuit depunând un efort intens anganjându-se în ea (adică prestează munca respectivă - n. tr), atunci când au libertatea de a o evita. Implicit, în interzicerea Bisericii a muncii servile efectuate Duminica este fideliatea față de porunca Dumnezeiască de a păstra Sabatul. Aceasta înseamnă și evitarea unor activități care ar împiedica reînnoirea sufletului și a trupului, ca de exemplu muncă sau afaceri netrebuincioase, ori cumpărături și curățenie nenecesare.

MESAJUL DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS DAT IUBITEI SALE FIICE, LUZ DE MARIA, 24 MAI 2019

http://lumina-pentru-suflet.blogspot.com/2019/06/mesajul-domnului-nostru-isus-cristos.html

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din 2 iunie 2019 - Apariţia avută de Mirjana (Medjugorje)

„Dragi copii, numai inima curată și deschisă va face astfel încât să Îl cunoașteți într-adevăr pe Fiul meu și astfel încât cei care nu cunosc iubirea Sa să o cunoască prin voi. Numai iubirea va face posibil să înțelegeți că dragostea e mai puternică decât moartea, căci adevărata iubire a biruit moartea și a nimicit-o. IERTAREA E, DRAGI COPII, FORMA CEA MAI ÎNALTĂ A IUBIRII. Voi, ca apostoli ai iubirii mele trebuie să vă rugați să fiți tari în spirit, să aveți înțelegere și să iertați. Cu înțelegerea și cu iertarea, voi, apostolii iubirii mele, dați exemplul iubirii și al milostivirii. Să poți să înțelegi și să ierți e un dar, care trebuie cerut și hrănit. IERTÂND, ARĂTAȚI CĂ ȘTIȚI IUBI. Priviți numai, copiii mei, cum vă iubește Tatăl ceresc: cu o mare iubire, cu înțelegere, iertare și dreptate, priviți cum mă dăruiește vouă pe mine, Mama sufletelor voastre. Și, iată, sunt aici între voi ca să vă binecuvîntez cu binecuvântare de Mamă, ca să vă chem la rugăciune, la post, ca să vă spun să credeți, să sperați, să iertați, să vă rugați pentru păstorii voștri și, mai presus de toate, să iubiți fără măsură. Copiii mei, urmați-mă! Calea mea e calea păcii și a dragostei, e calea Fiului meu - aceasta e calea care duce la Triumful inimii mele. Vă mulțumesc.”

Sursa: https://www.medjugorje.ws/ro/messages/190602s/

NOVENA MANTUIRII - IUNIE 2019

http://profetieavertisment.ro/mesaje/986/mama-mantuirii-va-cer-sa-incepeti-acum-novena-mantuirii/