Autor: Servus
Immaculate ( Slujitor al Imaculatei -n. tr.)
Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este sabatul, ziua de
odihnă consacrată Domnului! Cine va face vreo lucrare în ziua sabatului va fi
pedepsit cu moartea. Exod 31:15
Şase zile să lucraţi; iar ziua a şaptea este sabat, zi de
odihnă şi de adunare sfântă. Să nu faceţi nicio lucrare: este sărbătoarea
Domnului în toate locurile unde veţi locui. Levitic 23:3
Iar respectarea acestor percepte este susținută cu putere
de aceste cuvinte: șase zile să lucrați; iar ziua a șaptea este sabatul
lui Dumnezeu, de aceea păstorul ar trebui cu grijă să explice aceasta
poporului. Fiindcă din aceste cuvinte se poate trage concluzia că
credincioșii ar trebui îndemnați să nu-și petreacă viața în indolență și
lenevie, ci fiecare, luând aminte la cuvintele Apostolului, să-și facă treaba
propie și să lucreze cu mâinile sale, așa cum le-a poruncit. Aceste cuvinte ne
îndeamnă, de asemenea, la datoria poruncită de Dumnezeu ca să facem toate
lucrările noastre în șase zile, ca nu cumva să amânăm în zi de sărbătoare ceea
ce ar fi trebuit făcut în celelalte zile ale săptămânii, distrăgând astfel
atenția de la cele ale lui Dumnezeu.” - Catechismul Conciliului
Tridentin, editat de către Sfântul Carol Borromeo. (E adevărat că de atunci
au intrat în vigoare canoanele noului Catehism care sunt mult mai laxe și în
această privință – n. tr.).
Învățăturile Sfintei noastre Maici Biserici sunt foarte
clare cu privire la obligațiile noastre de duminică. Prima, să mergem la
Sfânta Litughie și a doua să ne abținem de la orice muncă care nu este necesară.
Cei care sunt un pic mai în vârstă își vor aduce aminte de vremurile în care,
chiar și în SUA, dar în mod special în țările catolice, că toate magazinele
trebuiau închise Duminica și nimeni nu lucra în afară de cei care lucrau în
servicii esențiale salvării vieții ca de exemplu, departamentul de pompieri,
Poliție, Spitale și transport. Dar acum, conduși de către răul capitalismului
fără restricții, Duminica găsim totul deschis din zori și până-n seară (deja
chiar toată noaptea- n. tr.). Prin urmare, foarte mulți, sunt obligați de către
angajatorii lor să lucreze Duminica și asta de multe ori înseamnă că nu pot
ajunge la o Sfântă Liturghie.
Acest rău a fost unul dintre cele care au atins profund
Inima Preacuratei Fecioare Maria în acea zi de 19 Septembrie 1846 încât a
apărut la doi mici ciurdari, sus în munți în parohia La Salette din Franța. Era în ziua Sărbătorii Celor Șapte Dureri ale
Sfintei Fecioare, iar ea le-a apărut foarte tristă și chiar plângând le-a spus
copiilor (Maxim și Melanie):
”Dacă poporul meu nu se va supune,
voi fi obligată să las mâna Fiului meu să cadă. Este atât de puternică, atât de
grea încât nu o mai pot ține. Pentru cât timp am să mai sufăr pentru voi! Dacă
nu L-aș fi avut pe Fiul Meu, aș fi fost obligată să mă rog Lui fără încetare și
la fel ca și voi, nici nu băgați de seamă. Oricât de mult v-ați ruga, oricâte
ați face nu veți recompensa durerile pe care le-am luat pentru voi. `V-am dat șase zile să lucrați, a șaptea am păstrat-o
pentru Mine, pe care ei nu Mi-o oferă`. Acesta face atât de grea mâna
Fiului Meu. Cei care țin frâiele nu pot înjura fără să pomenească și numele
Fiului meu. Acestea sunt cele două lucruri care fac mâna Fiului meu atât de
grea”.
Și cât de greu a fost pedepsită
Franța cu trei războaie unul mai cumplit decât celălalt. Întâi războiul
Franco-Prusac, apoi cele Două războaie mondiale. Și cu cât suntem noi acum mai
răi, nu doar ca națiune ci și ca societate, în întregul Occident?
Catehismul Conciliului din
Trento încheie secțiunea referitoare la Porunca a treia așa: dar cei care se
opun întru totul implinirii ei, se opun lui Dumnezeu și Bisericii Sale; ei nu
ascultă de porunca lui Dumnezeu și sunt dușmanii Lui și ai legii Lui sfinte,
chiar ușurința ei fiind însăși o dovadă. E adevărat că ar trebui să fim
pregătiți să ne supunem de dragul Lui Dumnezeu; însă în această poruncă El nu
ne impune nici o muncă; El ne poruncește doar să ne odihnim și să ne eliberăm
de grijile lumești în acele zile care trebuie păstrate sfinte.
A refuza ascultarea față de
această poruncă este o dovadă de îndrăzneală extremă, iar pedeapsa venită în
urma acestei încălcări, așa cum am învățat din Numeri, ar trebui să fie un
avertisment pentru noi. De aceea, pentru a evita ofensarea lui Dumnezeu în
acest fel, ar trebui să ne gândim adesea la acest cuvânt: Amintiți-vă că ar
trebui să puneți înaintea ochilor, avantajele și binecuvântările importante
care, așa cum am văzut deja, se revarsă prin păstrarea zilelor de sărbătoare și
de asemenea multe alte considerații ale aceleași tendințe, pe care un păstor
bun și zelos, ar trebui să le dezvolte poporului său în funcție de
circumstanțe.
Și astfel, dacă este un lucru teribil a munci Duminica
muncă servilă când nu este necesar, atunci cum ar trebui să
concluzionăm referitor la cumpărăturile făcute Duminica? De ce afacerile
în vânzări ar trebui să rămână deschise dacă cumpărătorii nu le-ar favoriza
afarcerile în acele zile și totodată îî obligăm pe alții să lucreze Duminica?
Astăzi, cei mai mulți care lucrează în comerț, sunt sclavi salariați și nu-și
permit să refuze un loc de muncă din cauza faptului că sunt forțați să lucreze
Duminica, deoarece ei au nevoie de jobul respectiv ca să trăiască și, toate
unitățile de retail (cu excepții notabile ca Hobby Lobby și Chick Fillet), își
obligă angajații să lucreze Duminica.
Firește că este general acceptat de teologi în etică că
este voie a cumpăra Duminica cele necesare, ca mâncare pentru acea zi,
medicamente, combustibil, etc...dar a face cumpărăturile pentru o
săptămână întreagă este serios păcătos, mai ales dacă faceți un obicei din
asta. Firește că o excepție la asta ar fi dacă stați la țară și trebuie să
conduceți mai mult de o oră ca să ajugeți în oraș la o Sfântă Litughie, atunci
este permis să se facă cumpărăturile, fiindcă ar fi o povară în plus să
conduceți înapoi într-o altă zi a săptămânii.
Sursa: http://catholicismhastheanswer.com/is-it-a-grave-sin-to-shop-on-sunday/?fbclid=IwAR1SxzVjdlFjK8rcS18HzYcTypTxoa1VLY_Ul7GjXBw7SOxA0IVuVBD3MxE
Adăugire
Iată definiția muncii servile în
Dicționarul catolic:
Definiție
La origini, este munca făcută de
servi, de care erau eliberați Duminicile și în zilele de sărbătoare cu scopul
de a-L putea slăvi pe Dumnezeu. Până recent, erau interzise Duminica mai ales
muncile fizice. În prezent, munca servilă este munca manuală grea, or o
asemenea muncă oferită societății în care oamenii se asociază în mod obișnuit
depunând un efort intens anganjându-se în ea (adică prestează munca respectivă -
n. tr), atunci când au libertatea de a o evita. Implicit, în interzicerea Bisericii a muncii servile efectuate
Duminica este fideliatea față de porunca Dumnezeiască de a păstra Sabatul. Aceasta
înseamnă și evitarea unor activități care ar împiedica reînnoirea sufletului și
a trupului, ca de exemplu muncă sau afaceri netrebuincioase, ori cumpărături și
curățenie nenecesare.
