Biruitor în pustie

PURTAREA CRUCII

In aceasta vreme, multi se gandesc, vorbesc, celebreaza moartea si invierea Domnului nostru Isus Hristos , Mantuitorul nostru.

Dar, ma tem caci 90% o fac din obisnuinta.

Cei mai multi se bucura de sarbatoare, ca au liber de la lucru sau de la scoala,

altii se bucura de cat mai multe mancaruri bune si gustoase, 

de mese bogate si de prietenii cu care se intalnesc.

Toate sunt bune si nu-s pacate. Nu trebuie sa ne simtim vinovati.

DAR cati dintre noi, CU ADEVARAT am incercat sa intram in mesajele biblice care ne descriu atat de profund aceste evenimente in care Domnul Isus, a SUFERIT ASA DE MULT?

Duhul Domnului m-a calauzit la cateva pasaje din Biblie, care ne provoaca ca si noi sa mergem la CRUCE.

Isus a zis tuturor:

"Daca voieste cineva sa vina dupa MINE, 

sa se LEPEDE de SINE,

sa-si ia CRUCEA in fiecare zi

si sa Ma URMEZE..."(Luca 9;23)

Cel mai mare dusman al nostru este EUL nostru, firea noastra, SINELE nostru.

De cand Adam si Eva au mancat din fructul oprit, omenirea a devenit CENTRATA IN SINE. EUL a devenit CENTRUL, cel caruia il slujim, ii suntem sclavi, il laudam, il promovam, il aparam, ne luptam, pacatuim si facem tot felul de compromisuri numai din cauza EUL-ui care nu-i pus pe CRUCE.

Domnul Isus a venit ca sa moara ca sa ne scape de acest dusman al nostru, - EUL - ca sa fim LIBERI si sa fim CENTRATI IN ISUS nu in noi. Sa ne ocupam de Domnul, nu de sinele nostru.

Domnul Isus a stiut ce mare dusman si ce pericol ne asteapta, daca ne lasam calauziti de EUL nostru, care-i egoist, mandru, rau, incapatanat, independent, arogant, gelos, invidios, murdar, etc.

De aceea EL ne-a invatat, ca sa ne purtam CRUCEA in fiecare zi DACA vrem sa avem o viata de VICTORIE, de unitate si SIGURANTA in El.

Dar sa porti CRUCEA, NU-I DELOC usor ... sa privim la Isus, cata durere, zdrobire, sange, umilinta, etc...

sr. Rodica V.

Noi îl aşteptăm

Mesajul Preasfintei Fecioare Maria, 6 Aprilie 2019, Muntele Sfintei Treimi, Nusfalau-Salaj

Copiii mei iubiti, sunt recunoscatoare pentru voi si va multumesc pentru „da-ul” vostru. Astazi va rog ca in acest Post Mare sa fiti capabili de a va deschide spre Mine, spre Fiul Meu. Dragi copii, acest Post sa fie unic pentru voi, nu intamplator vin in fiecare luna printre voi, dar comunitatea voastra a fost ceruta de Cel Rau si in loc sa va inmultiti sunteti mai putini. Multi asculta de cel Rau, nu este adevarata unitate si intelegere intre voi, incercati sa intelegeti ca nu este timp pentru a umbla pe mai multe cai, va rog sa va decideti. Nu puteti sa va inchipuiti cat de scurt este timpul, acest Post Mare foarte multe va schimba, pana la finalul acestui post multe se vor intampla in voi, in comunitate si in lumea intreaga. Luati mai in serios tot ce va cer, traiti cu acest har.

Dragi copii, va cer sa fiti copiii mei adevarati, incercati sa intelegeti ca Eu va ajut, incercati sa va dedicati complet Domnului, in toate sa va lasati in mana Domnului. Nu lasati ca cel Rau sa domine intre voi, in voi, aceasta comunitate mi-e foarte draga, am un plan unic cu voi, va rog sa fiti perseverenti cu pretul vietii, incercati sa practicati postul limbii, incercati sa spuneti doar binele nu raul si sa faceti doar binele, toate sa le traiti cu Domnul, pentru Gloria Lui.

          Dragi copii, urmeaza un alt interval de timp pentru voi si pentru omenirea intreaga, dar voi sa nu va temeti, sunt cu voi, ispasesc si ma rog cu voi, va ajut in purtarea Crucii, n-o lasati jos, acceptati tot ce a acceptat si Domnul Isus pentru voi, meditati zilnic Calea Crucii si moartea Lui. Sa credeti ca nimeni nu primeste mai mare cruce decat poate duce, sunt cu voi si va ajut. Dragi copii, credeti in acest har? Daca da, sa va uniti in cele bune, Eu sunt Mama voastra, va ajut cu iubirea Mea materna ca sa puteti rezista acestor timpuri grele, va astept in continuare micutii mei in unitate si iubire sa mergem inainte pe drmul ingust si drept, speranta sa nu moara, ramaneti statornici. Nu uitati, va iubesc si va astept din nou.

Acum Sfanta Treime prin mine va binecuvanteaza cu trairea cat mai bine a Postului mare, cu harul perseverentei si al staruintei. Multumesc ca ati raspuns chemarii. Amin!

De Mattei despre Pontificatul lui Francisc: Șase ani de "ipocrizie și minciuni"

OnePeterFive este încântat să prezinte acest interviu exclusiv, al profesorului Roberto De Mattei, președintele Fundației Lepanto, cu jurnalistul italian Aldo Maria Valli - unul dintre jurnaliștii italieni care au contribuit la publicarea mărturiei lui Vigano, în august 2018. Ca de obicei, profesorul de Mattei ne oferă o intuiție sinceră și provocatoare, și analiză.

Aldo Maria Valli: Profesore De Mattei, nu trece o zi fără ca acest pontificat să provoace o nouă confuzie și îndoieli multora dintre credincioși. Declarația despre alte religii, făcută la Abu Dhabi, a provocat o mare îngrijorare. Se pare că nu există nicio modalitate de a evita faptul că e problematică. Cum o interpretați?

Profesorul Roberto De Mattei: Declarația făcută în 4 februarie 2019 la Abu Dhabi, semnată de Papa Francisc și marele imam al lui Al-Azhar, afirmă că "pluralismul și diversitatea religiilor, culoarea, sexul, rasa și limba sunt dorite de Dumnezeu în înțelepciunea Lui, prin care a creat ființe umane". Această afirmație contrazice învățătura Bisericii, care spune că singura religie adevărată este religia catolică. De fapt, numai prin credința în Isus Cristos și în Numele Lui oamenii pot obține mântuirea veșnică (Faptele Apostolilor 4:12).
În 1 martie, în timpul vizitei ad limina a episcopilor din Kazahstan la Roma, episcopul Athanasius Schneider și-a exprimat perplexitatea față de declarația Papei Francisc de la Abu Dhabi. Papa i-a răspuns că "diversitatea religiilor este doar voința permisivă a lui Dumnezeu". Acest răspuns este înșelător, deoarece pare să recunoască faptul că pluralitatea religiilor este un rău permis de Dumnezeu, dar nu este voit de El, însă același lucru nu este adevărat cu privire la diversitatea de sexe și rase, care sunt în mod pozitiv dorite de Dumnezeu. Atunci când episcopul Schneider și-a exprimat obiecția, Papa Francisc a recunoscut că fraza "ar putea fi înțeleasă în mod eronat". Cu toate acestea, Papa nu a corectat niciodată și nici nu a rectificat afirmația sa și, de fapt, Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios, la cererea Sfântului Părinte, i-a îndrumat pe toți episcopii să se implice în distribuirea pe scară largă a declarației de la Abu Dhabi, astfel încât acesta să "devină un obiect de cercetare și de reflecție în toate școlile, universitățile și institutele de educație și formare".
Interpretarea care se răspândește astfel este că: pluralitatea religiilor este un lucru bun, iar nu un rău care este doar tolerat de Dumnezeu. Mi se pare că aceste contradicții deliberate constituie microcosmosul întregului pontificat al Papei Bergoglio.

AMV: În calitate de istoric al Biserici, cum ați rezuma ultimii șase ani ?

RDM: Ca ani de ipocrizie și minciuni. Jorge Mario Bergoglio a fost ales pentru că el părea a fi un episcop care era "umil și profund spiritual" (așa l-a salutat Andrea Tornielli în La Stampa), unul care ”ar reforma și purifica Biserica”. Dar nu s-a întâmplat nimic din toate astea. Papa nu a îndepărtat cei mai corupți prelați nici din Curria Romană, nici din eparhii. El a făcut acest lucru numai atunci când a fost forțat de opinia publică, așa cum a fost cazul McCarrick. În realitate, Francisc s-a dovedit a fi un papă politic, cel mai politic papă din ultimul secol. Convingerea sa politică este cea a peronismului de stânga, care detestă, în principiu, orice formă de inegalitate și se opune culturii și societății occidentale. Când este transferat în sfera ecleziastică, Peronismul se alătură teologiei eliberării și duce la strădania de a impune democratizarea sinodală a Bisericii, ceea ce o dezbracă de natura ei esențială.

AMV: Summit-ul privind abuzul sexual pare să fi fost deja uitat. A fost plin de expresii care sunau bine, pe care toată mass-media le-a trâmbițat, dar nu a dus la nimic nou. Cum considerați, în general, modul în care Sfântul Scaun abordează această criză?

RDM: Într-un mod clar contradictoriu. Normele anti-abuz, care tocmai au fost aprobate de Papa Francisc, ocolesc adevărata problemă, și anume relația dintre tribunalele Bisericii și tribunalele civile, sau privit într-un sens mai larg, relația dintre Biserică și lume. Biserica are dreptul și obligația de a investiga și de a-i judeca pe cei acuzați de infracțiuni care încalcă nu numai legile civile, ci și legile bisericești, stabilite prin legea canonică. În acest caz, este necesar să se deschidă un proces penal obișnuit, într-un tribunal al Bisericii, care respectă drepturile fundamentale ale acuzatului și nu este condiționat de rezultatele niciunui proces civil.
Astăzi, în schimb, în cazul Cardinalului Pell, Vaticanul a declarat că va deschide un proces canonic, dar mai întâi trebuie să se "aștepte rezultatul procesului civil de apel". În cazul Cardinalului Barbarin din Franța, condamnat la șase luni de închisoare cu probațiune și, de asemenea, în așteptarea unui proces de recurs, nu a existat nici un anunț al unui proces canonic. Când Cardinalul Luis Francisco Ladaria, prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței, a fost chemat de către judecătorii de la Lyon să depună mărturie în cauza Barbarin, Vaticanul a invocat imunitate diplomatică, însă nu a făcut-o pentru Cardinalul Pell. Această politică a standardelor diferite pentru diferite persoane face parte din climatul de ambiguitate și duplicitate în care trăim.

AMV: În timpul acestui pontificat, au fost introduse noi norme pentru viața monahală, în special pentru mănăstiri.Unele comunități monahale sunt foarte îngrijorate, deoarece consideră aceste noi norme ca fiind o amenințare pentru viața contemplativă. Împărtășiți această preocupare?

RDM: Da, se pare că există un plan de distrugere a vieții contemplative. Am apreciat foarte mult articolele pe care le-ați dedicat acestei teme pe blogul dvs. Constituția privind viața contemplativă a femeilor, Vultum Dei Quaerere din 29 iunie 2016, și instrucțiunea Cor Orans din 1 aprilie 2018, suprimă orice formă de autonomie juridică și creează federații și noi organisme birocratice ca "structuri ale comunității". Obligația de a fi parte din aceste structuri înseamnă că mănăstirile își pierd, de facto, autonomia, care este dizolvată într-o masă anonimă de mănăstiri care toate se îndreaptă spre dizolvarea vieții monahale tradiționale. Modernista "normalizare" a celor câtorva mănăstiri care încă rezistă revoluției ar fi o consecință inevitabilă. Suprimarea juridică a vieții contemplative, înspre care ne îndreptăm, nu înseamnă totuși sfârșitul spiritului contemplativ, care devine din ce în ce mai puternic (tocmai) ca răspuns la secularizarea Bisericii. Știu mănăstiri care au reușit să-și asigure independența juridică din partea Congregației pentru Viața Religioasă și să mențină viața monahală, sprijinind Biserica în această criză prin rugăciunea lor de mijlocire. Sunt convins că, așa cum s-a spus odată, rugăciunea mănăstirilor guvernează lumea.

AMV: A șasea aniversare a alegerii papei Bergoglio a trecut, chiar dacă a fost resimțită puțin mai discret. Am putea avea impresia că chiar și oamenii care l-au susținut odată încep acum să se distanțeze de el. Este această impresie greșită?

RDM: Știm că există forțe care vor să distrugă Biserica. Francmasoneria este una dintre ele. Cu toate acestea, o luptă deschisă împotriva Bisericii nu este niciodată productivă, deoarece, așa cum scria Tertulian, sângele martirilor este sămânța creștinilor. Acesta este motivul pentru care, timp de cel puțin două secole, a fost elaborat de către forțele anti-creștine un plan pentru a cuceri Biserica din interiorul său.
Știm că în anii 1960, Uniunea Sovietică și regimurile comuniste din Europa de Est și-au infiltrat mulți oameni în seminarii și universități catolice. Unii dintre aceștia au urcat pe scara ierarhică și au devenit episcopi sau chiar cardinali. Dar nu este neapărat nevoie de o asemenea activitate și complicitate intenționată pentru a contribui la auto-distrugerea Bisericii. Este posibil, de asemenea, să devii fără să-ți dai seama un instrument al cuiva care manipulează din afară. În acest caz, manipulatorii i-au ales pe cei mai potriviți, pe oamenii care au demonstrat slăbiciune doctrinară și morală, pe aceștia i-au influențat, i-au condiționat și uneori i-au șantajat. Bărbații Bisericii nu sunt nici infailibili, nici impecabili, iar Cel Rău așează în mod constant înaintea lor ispitele pe care Domnul le-a respins (Matei 4: 1-11).
Alegerea lui Jorge Mario Bergoglio a fost condusă de un lobby clerical, în spatele căruia se poate vedea prezența altor lobby-uri sau forțe puternice. Am impresia că puterile ecleziastice și puterile din afara Bisericii, care au lucrat pentru alegerea Papei Bergoglio, nu sunt satisfăcute de rezultatele pontificatului său. Din punctul lor de vedere, au existat multe cuvinte, dar prea puține rezultate practice. Cei care îl sponsorizează pe Papa Francisc sunt gata să renunțe la el dacă schimbarea radicală nu are loc. Se pare că i se dă o ultimă șansă de a revoluționa Biserica la Sinodul Amazonului în luna octombrie a acestui an. Se pare că au trimis deja semnale care indică acest lucru.

AMV: La ce semnale vă referiți?

RDM: La ce s-a întâmplat după summitul privind pedofilia, care a fost un eșec evident. Marile publicații ale presei internaționale, de la Corriere della Sera până la El País, nu și-au ascuns dezamăgirea. Mi se pare că anunțul făcut de Conferința Episcopilor Germani, de către președintele său, Cardinalul Marx, că vor convoca un sinod local care va lua decizii obligatorii privind moralitatea sexuală, celibatul preoțesc și reducerea puterii clericale, ar trebui înțeles ca un ultimatum. Este pentru prima dată când episcopii germani s-au exprimat cu o asemenea claritate. Ei par să spună că dacă papa nu ”traversează Rubiconul”, ei îl vor traversa singuri. În ambele cazuri ne-am afla în fața unei schisme declarate.

AMV: Ce consecințe ar avea o astfel de separare?

RDM: O schismă declarată, deși un rău în sine, ar putea fi condusă de Providența divină spre bine. Binele care ar putea apărea este trezirea multor oameni care sunt adormiți și înțelegerea faptului că criza nu a început cu pontificatul Papei Francisc, ci s-a dezvoltat în timp și are rădăcini doctrinare adânci. Trebuie să avem curajul să revedem ce s-a întâmplat în ultimii cincizeci de ani în lumina maximei din Evanghelie, că un copac este judecat după roadele sale (Mt 7: 16-20). Unitatea Bisericii este un bun care trebuie păstrat, dar nu este un bine absolut. Nu este posibil să unim ceea ce este contradictoriu, să iubim și adevărul și minciuna, și binele și răul, în același timp.

AMV: Mulți catolici se simt descurajați și trădați. Credința noastră ne spune că forțele răului nu vor triumfa și totuși este dificil să vedem o ieșire din această criză. Omenește privind, se pare că totul se prăbușește. Cum va ieși Biserica din această criză?

RDM: Biserica nu se teme de dușmanii ei și ea câștigă mereu când luptă creștinii. În 4 februarie la Abu Dhabi, Papa Francisc a spus că este nevoie de "demilitarizarea inimii omului". Eu cred, dimpotrivă, că este nevoie de inimile militarizate și de transformarea lor într-o Acies Ordinata, la fel ca cea care a protestat în rugăciune, în Piazza San Silvestro din Roma, în19 februarie, și a confirmat existența unei rezistențe catolice împotriva auto-distrugerii Bisericii. Există multe alte voci ale rezistenței care s-au făcut și se fac auzite.
Cred că trebuie să depășim multele neînțelegeri care adesea divid forțele oamenilor buni. În schimb, trebuie să căutăm o unitate de intenție și de acțiune între aceste forțe, menținând identitățile noastre legitime diferite. Vrăjmașii noștri sunt uniți în ura lor față de bine, așa că noi trebuie să ne unim în iubirea noastră față de bine și adevăr. Dar trebuie să iubim un bine desăvârșit, un bine care este întreg și fără compromis, pentru că Cel care ne susține cu iubirea și puterea Lui este infinit de perfect. Ar trebui să ne punem toată speranța în El și numai în El. De aceea virtutea speranței este cea pe care ar trebui să o cultivăm cel mai mult, pentru că ne face puternici și perseverenți în lupta pe care o luptăm.

Acest interviu a fost tradus pentru 1P5 de Giuseppe Pellegrino. Originalul în limba italiană poate fi găsit la blogul lui Aldo Maria Valli. Pentru a găsi mai multe articole și podcast-uri ale profesorului De Mattei și pentru a vă abona la buletinul său de informare despre apărarea civilizației creștine, accesați https://www.patreon.com/lepantofoundation

Expresia „Trecerea Rubiconului” înseamnă a depăși un punct fără întoarcere și se referă la traversarea râului de către Iulius Cezar în anul 49 î.Hr., lucru care a fost considerat o declarație de război.

https://onepeterfive.com/mattei-francis-hypocrisy-lies/…

Mesajul Sfintei Fecioare Maria din 2 aprilie 2019 - Apariţia avută de Mirjana (Medjugorje)

„Dragi copii, ca Mamă, care își cunoaște proprii copii, știu că tânjiți după Fiul meu, știu că tânjiți după adevăr, după pace, după ce e curat și nu e înșelător. Și de aceea eu, ca Mamă, mă adresez vouă, prin iubirea lui Dumnezeu, și vă chem să Îl cunoașteți voi înșivă pe Fiul meu, iubirea Lui, inima Lui milostivă rugându-vă cu inima curată și deschisă. Fiul meu vedea frumusețea în toate lucrurile. El caută binele în toate sufletele, chiar și pe acela mărunt și ascuns, ca să ierte răul. De aceea, copiii mei, apostolii iubirii mele, vă chem să Îl adorați, să Îi mulțumiți neîncetat și să fiți vrednici, căci El v-a vorbit cuvinte dumnezeiești, cuvintele lui Dumnezeu, care sunt pentru toți și pentru totdeauna. De aceea, copiii mei, trăiți veselia, seninătatea, unitatea și iubirea reciprocă. De acestea aveți nevoie în lumea de azi. În acest fel veți fi apostolii iubirii mele, astfel veți da mărturie despre Fiul meu în mod corect. Vă mulțumesc. ”

Sursa: https://www.medjugorje.ws/ro/messages/