Stau aşa ca în aşteptare,
Ce va să apară în zare.
Nu ştiu ce şi nici de unde,
Ceva parcă se aude.
Ce-o să fie nu înţeleg,
Va rămâne un mister.
Sau ce simt vom trăi toţi,
Cu zăpadă, vânt, îngheţ.
-Nu aşa, altfel va fi,
Toată lumea va trezi,
Că Semnul nu e ca vântul,
El vine ca sunetul,
Dă semnalul şi anunţă,
Înainte să ajungă.
Priviţi cerul şi lumina,
Care va veni acuma,
În preajmă de sărbători,
Cu reproşuri şi urări,
La întrebări cu răspuns,
Coborând la voi Isus.
-Isuse, de multe ori,
‘Nainte de sărbători,
Tot aşa mereu ne-ai spus,
Că vei coborî de sus.
Nu te-ai ţinut de cuvânt,
Lumea nemaiaşteptând,
Aşa ca fecioarele,
Având felinarele,
Unele pline, aprinse,
Altele fiind surprinse,
De felul cum şi de momentul,
Petrecând evenimentul.
-Tot la fel va fi şi acum,
Unii în somn, alţii veghind,
Când la voi din nou sosesc,
O să fiţi, să vă găsesc.
Că pe ce aşterni te culci,
Aşa va fi şi atunci.
Te-ai pregătit şi făcut,
Aşa după cum ţi-am spus?
De nu te-ai gândit bine,
Şi n-ai ascultat de Mine,
Vine vântul, vine frigul,
Şi de nu ai aşternutul,
Să te apere, să treci,
Prin vijelii şi îngheţ,
Vei fi slab, neputincios,
Căzând de vânt şi îngheţ.
Stai cu felinarul aprins,
Că Eu pot sosi oricând.
Pune în el ulei de ajuns,
Să fie mereu aprins,
Să fii, rămâi în lumină,
În viaţa care o să vină,
Cu acea aură în jur,
Pe veci s-o ai în contur.
Aşa cum din cei culeşi,
De Tatăl fiind aleşi,
Că din faţă, că din urmă,
Să facă parte din turmă.
miercuri, 30.11.2016, ora 16,48. A. Ciobanu
