Superbe învăţături despre Sfânta Fecioară
Maria revelate tinerei vizionare Maria Magdalena, explicând unele nume date de
Biserică Sfintei Fecioare, în litania lauretană:
Ajutorul creştinilor
Miercuri, 24.10.2012
Sfântul
Petru: „ Iubiţii mei fraţi, ceea ce Simeon a spus
referitor la Isus, că va fi un semn al contradicţiei, s-a înfăptuit întotdeauna
şi în ceea ce priveşte credincioşii săi. Imediat după Înălţarea Sa la ceruri a
început prigoana creştinilor din partea evreilor. A continuat-o cu cea mai mare
ură şi păgânismul Imperiului Roman, iar împăraţii au vărsat în râuri sângele
martirilor. Apoi au venit puhoaiele păgâne ale popoarelor migratoare, pe rând
germanii, hunii, avarii şi nu peste mult şi strămoşii voştrii. În timp ce, pe
rând şi-au plecat capul sub dulcele jug a lui Isus, la răsărit, s-a ivit unul
dintre cei mai înfricoşători şi de neînduplecaţi duşmani ai creştinismului:
Islamul. În ce măsură a suferit creştinismul din partea lui, sărmana voastră
patrie ar putea vorbi cel mai mult. Dar în timp ce credinţa voastră totuşi a
supravieţuit prigoanei şi opresiunii, în Asia-Mică şi în Nordul Africii,
creştinismul s-a distrus sub povara lui. Atunci când şi acest val înfricoşător
s-a spart de stânca Sfântului Petru, porţile iadului, sub stindardul noului
iluminism , prin intermediul masoneriei şi a altor societăţi secrete, au
mobilizat împotriva Bisericii cancelariile Europei şi pe şefii ei de stat.
Iar în zilele voastre tabăra împotriva creştinismului a crescut de necrezut
transformându-se într-un adevărat şuvoi care vrea să şteargă chiar şi conceptul
lui Dumnezeu din inima şi raţiunea umanităţii. În Rusia Sovietică curge sângele
creştin, China în permanent trimite martiri în Cer. S-ar putea spune că
împotriva creştinismului stă acum o forţă mult mai mare decât în perioada lui
Nero şi a lui Domiţian.
Ori de câte ori creştinismul s-a confruntat cu Islamul şi s-a ajuns la bătălii
decisive, întotdeauna Maica Biserică a căutat ocrotire la Sfânta Fecioară şi
de-a lungul şi de-a latul Europei, prin rugăciuni în comun şi procesiuni
publice, s-a străduit să-şi asigure patronajul ei. Sărbători închinate Sfintei
Fecioare sunt imortalizate în amintirea multor bătălii. Aşadar ea cu
adevărat este ajutorul creştinilor.
Acest frumos titlul al Sfintei Fecioare: “ajutorul creştinilor”, e într-adevăr
unul important, în ceea ce vă priveşte, întrucât nu a-ţi putea-o chema din
inimă în ajutor, dacă nu aţi simţi pe deplin apartenenţa noastră la Biserica
romano-catolică. Iar asta este deosebit de important în viaţa spirituală.
Odată, pe patul de moarte, o călugăriţă era chinuită de îndoieli în ceea ce
priveşte mântuirea veşnică. S-a consolat cu acel frumos gând: “Dar în fond şi
la urma urma urmei, eu sunt o fiică a Maicii Biserici.” Da, a fost, şi încă
într-un asemenea grad, cum puţini au fost. Era capabilă, mai degrabă să moară
de o mie de ori în interesul oricărei mici legi sau reguli ceremoniale ale
Maicii Biserici. Ea a fost Sfânta Tereza Mică, despre care ştiţi cu câtă
reverenţă a mers în faţa tronului papei, întrucât era plină de atâta iubire
pentru papa Pius al IX-lea, încât uneori în extazele sale, i-a apărut şi
asemănarea fizică cu acesta. Aşa a vrut Dumnezeu să-i arate, ce copil loial al
Maicii Biserici este.
Astfel de simţăminte trebuie să nutriţi şi voi. Voinţa certă a lui Dumnezeu
este să lucraţi împreună pentru mântuirea sufletului vostru şi nu izolaţi,
nepăsându-vă de loc de aceasta. Adam, ca şi cap al umanităţii, a comis păcatul
originar, şi voi trebuie să lucraţi împreună pentru repararea acestuia. Nu este
voie ca viaţa voastră spirituală să decurgă sub auspiciul lui “eu” ci parola să
fie “tu”, respectiv semenul. În Ziua Judecăţii Finale, atunci când Isus
va lăuda şi va mustra, nici un cuvânt nu va fi despre “eu”, ci doar despre cine
ce a făcut pentru a-l ajuta pe semenul său. Aţi dat de băut celor însetaţi,
hrană celor înfometaţi, îmbrăcăminte celor despuiaţi, mângâiere celor
întristaţi, îngrijire celor bolnavi şi aşa mai departe.
Cel care nu înţelege aceasta şi se preocupă în mod egoist doar de interesul
propriului suflet, se află cu adevărat departe de spiritualitatea veridică.
Principiul călăuzitor al vieţii Sfintei Tereza a fost cu adevărat faptul
că a uitat de sine pentru a fi totul pentru toţi. Acest principiu de viaţă se
găseşte atât la călugării contemplativi cât şi la cei mai activi. Sfânta Tereza
îşi învaţă copiii să se roage pentru alţii, să ispăşească, nepăsându-le de ei
înşişi. Dacă voi faceţi aşa, atunci interesele voastre vor fi preluate de
Domnul, de dulcele Isus şi Măicuţa Lui, ajutorul creştinilor.
Maria Magdalena
