„FERICE DE MINE DE AM SĂ FIU ÎNDURĂTOR”.
Oare este vreun om care poate spune: „Eu
nu am trebuinţă de îndurare” ? Niciunul. Dacă aşadar până şi în vechea Lege se
spune: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”, de ce nu s-ar spune în cea nouă:
„Acela care va fi fost îndurător afla-va îndurare” ? Cu toţii au trebuinţă de
iertare.
Ei bine, nu formula şi forma unui rit –
nişte forme exterioare date din pricina lipsei de deschidere a gândirii omeneşti
– sunt cele prin care se dobândeşte iertarea. Iertarea se dobândeşte prin ritul
lăuntric al iubirii, adică prin acela al îndurării. Dacă s-a impus jertfirea
unui ţap ori a unui miel şi oferirea câtorva monede, aceasta s-a făcut pentru că
la temelia fiecărui rău se găsesc încă două rădăcini: lăcomia şi mândria. Lăcomia
este pedepsită prin cheltuiala pe care o implică achiziţionarea ofrandei, iar mândria
prin ceea ce se mărturiseşte în chip vădit prin acel rit: „Celebrez această
jertfă pentru că am păcătuit”. Această jertfă se face şi pentru a vesti
timpurile şi semnele timpurilor, căci sângele astfel vărsat este prefigurarea Sângelui
ce are să se verse pentru a şterge păcatele oamenilor.
Fericit este aşadar acela care ştie să
fie îndurător faţă de cei înfometaţi, faţă de cei goi, faţă de cei fără adăpost,
faţă de cei care sunt încă mai sărmani din pricina faptului că au firi rele din
pricina cărora suferă ei şi cei care vieţuiesc alături de ei. Fiţi îndurători.
Iertaţi, compătimiţi, ajutaţi, învăţaţi, sprijiniţi. Nu vă încuiaţi într-un
turn de cristal spunând: „Eu sunt curat şi nu cobor printre păcătoşi”. Nu spuneţi
: „Eu sunt bogat şi fericit şi nu vreau să aud de suferinţele celuilalt”. Băgaţi
de seamă că mai iute decât fumul risipit de un vânt puternic se poate împrăştia
bogăţia voastră, sănătatea voastră, bunăstarea familiei voastre. Aduceţi-vă
deopotrivă aminte că este precum o lentilă cristalul şi ceea ce ar trece nebăgat
în seamă dacă v-aţi amesteca în mulţime, aşa, aşezaţi într-un turn de cristal,
de unii singuri, despărţiţi de ceilalţi, luminaţi din toate părţile, nu veţi
mai putea să tăinuiţi.
Aveţi îndurare pentru a săvârşi o tainică,
veşnică, sfântă jertfă de ispăşire şi astfel să primiţi îndurare.
Sursa
: "Evanghelia, aşa cum mi-a fost revelată" - Maria Valtorta, vol. 3,
pag. 90-91.
