|
Pe vremea sa, Sf.
Augustin a trebuit să combată, printre altele, o erezie ce se răspândea în
sânul Bisericii de către unii autori al căror nume nu s-a păstrat dar care
erau numiţi "misericordiosos" ( "milostivii") din cauza
opiniilor lor (V. Bartman, Manuale di teologia dogmatica, Vol. I, pág. 230
y Vol. III, págs. 403 y ss).
Bazându-se pe Sf. Scriptură care preamăreşte imensa şi universala Milă a
lui Dumnezeu, "misericordiosos" au ajuns să nege existenţa
iadului.
Sfântului Augustin nu i-a fost dificil să observe ca toate punctele din
Scriptură pe care se bazau acei eretici se refereau numai la viaţa prezentă,
şi niciunul nu făcea referire la viaţa de apoi.
Fără îndoială, Moise, profeţii şi psalmiştii proclamă în mod continuu
Milostivirea lui Dumnezeu, pe care însuşi Domnul nostru Isus Cristos, Cuvântul
făcut trup, a ilustrat-o prin parabole emoţionante (a fiului rătăcitor, a
oii pierdute, etc) şi a practicat-o personal asupra păcătoşilor (Matei,
Magdalena, hoţul cel bun, etc). Însă Milostivirea de care vorbesc atât Noul
cât şi Vechiul Testament nu este una necondiţionată; ea presupune întotdeauna
convertirea păcătosului ("este mare sarbatoare în cer pentru un păcătos
care se căieşte"). Aşadar, Dumnezeu nu este un Deus dimidiatus (n. t.
- un zeu pe jumătate) : Îndurarea Sa nu exclude dreptatea Sa.
"Dumnezeu este prieten al oamenilor ? – a scris Sf. Ioan Crisostom -
Da, însă este în acelaşi timp un judecător drept. Iartă El păcatele ? Da,
dar fiecăruia după lucrarea lui. Uită El faptele rele ? Da, dar le şi
pedepseşte. Nu cumva este o contradicţie între aceste lucruri ? Nu, dacă le
distanţăm în timp". "Aici, jos, El şterge greşelile, prin botez şi
penitenţă, dar le pedepseşte în cealaltă viaţă prin foc şi chinuri" (Omilia
la Epistola către Efeseni, 4, 10). De aceea, Sf. Augustin a putut răspunde
tezelor scripturale citate de către "misericordiosos", prin acele
teze care îi ameninţă cu pedeapsa veşnică pe păcătoşii care nu se căiesc.
Iar Sf. Toma explică (S. TH., Suppl. Q. 99 a. 2, ad 1) : "Dumnezeu,
prin tot ce are El, are îndurare pentru tot, însă îndurarea Sa, pentru că
este subordonată Înţelepciunii Sale, nu se extinde şi asupra celor care
s-au făcut nevrednici de milostivire."
Ce ar putea zice părinţii şi doctorii Bisericii despre "milostivirea"
actuală şi insipidă care se doreşte a fi extinsă şi asupra celor care nu se
căiesc ?
„Marele beneficiu al sufletului nu se obţine gândindu-ne mult la Dumnezeu,
ci iubindu-l mult." - Sf Francisc de Sales
articol de Hirpinus în „Adelante la Fe”
|
