De cum ieri, azi parcă
e mâine,
Tot la miezul nopţii spune,
Tatăl care ţi-a
promis,
Că mai ai încă de
scris.
Ce îţi spun nu-i noutate.
Nu târziu, ci foarte aproape,
Vor fi multe semne pe
cer,
Până la Marele Semn.
Veţi vedea multe culori,
Cum nu a mai fost pe cer.
Toată bolta cât cuprinde,
Pe voi toţi vă va surprinde.
Acum aurora boreală,
Doar la poli ea se
arată,
Însă şi la ceilalţi poli
(solari),
Veţi vedea pe cer doi
sori,
Faţă-n faţă se
privească,
Pe voi să vă încălzească.
Mai ales atunci lumina,
Va fi noaptea de cum
ziua.
Multe vă arăt că pot,
Cum pe sus, aşa pe jos.
Acum citiţi, vă gândiţi,
Dar atunci o să priviţi,
Cum un soare şi celalt,
Va da lumină şi cald;
Unu-n stânga, altu-n
dreapta,
Vă va schimba vouă viaţa.
Va fi multă energie,
Orice fiinţă să învie.
Din lumină şi căldură,
Veţi vedea puterea divină.
Pentru acum atât scriu,
Că e destul de târziu.
În faţă-i ceasul. Mă uit,
De unu jumate-i
trecut.
-Opreşte-te acum,
copile,
Că mai ai de a mai scrie.
De va fi ziua sau noaptea,
Îţi trimit prin Duhul
şoapta.
Pentru
tine doar de scris,
Dar de lume a fi ştiut,
Cum îţi spune ţie cerul,
Să audă tot poporul,
Că începând de azi,
mâine,
Vor fi alte semne în lume,
Şi în cer şi pe pământ,
V-a spus la toţi Tatăl
Sfânt.
-De doi sori, eu am mai
scris.
-Şi ce dacă, nu-i
nimic.
Atunci nu era ca acum,
Cu blogspot sau facebook.
Acum umblă repejor,
Cu imagini din buton,
În celalt capăt de
lume,
Doar în câteva secunde.
sâmbătă, 14.01. 2017,
ora 01,57. Anton Ciobanu