Se apropie şi vine,
Semnul grabnic peste lume!
La doisprezece fix
te-am trezit,
Despre asta să te anunţ:
Isus coboară pe pământ,
În Semnul care
luminând,
Aducând vestea cea
mare,
Că poate sau nu a avea
scăpare,
Orice bărbat, femeie sau
copil,
Faţă în faţă cu Isus vorbind,
O pătrime dintr-o
oră,
A sta cu lumea de
vorbă.
Spune lumii, ce eşti mesager,
Că nu tu, vă spun cei
din cer:
Voi veni când nu veţi
şti,
Cum dormeai, şi ea va
dormi.
-Da, Doamne, dar acum
m-am trezit,
Prin scris ca să-ţi dau
răspuns.
A fost o mângâiere, alinare,
Că m-ai trezit,
săltat în picioare.
Stând pe scaun lângă masă,
Cu creionul, hârtia în
faţă,
Câteva nopţi, Doamne,
n-am dormit,
Cu Tine scriind le-am
petrecut.
Veştile acum sunt bune,
Când anunţi această lume,
Dar nu cum pot fi
cele de mâine,
Cu cip, prigoană, război,
foame, sânge.
Ce mesaj şi ce târziu,
M-ai trezit, Doamne,
ca să scriu!
-Ţi-am spus de ceas,
doisprezece fix,
Aşa toate au un loc şi
un timp.
S-a împlinit ce profeţii
au scris,
Şi ce scrii tu în acest
timp la sfârşit.
A despărţirii timp a
trecut,
De anul care v-a fost
dăruit.
În acesta care aţi trecut,
Vă anunţ prin acest salut,
Că nu veţi mai număra
ani, zile,
Totul în nou să se
schimbe,
Om,
pământ, apă şi natură.
Veţi trece de timpul
de pe urmă,
În alt cer, pe alt
pământ,
Aşa cum pe cruce v-am
promis.
Domnul Domnilor şi Regele
Regilor,
La miezul nopţii v-a
spus tuturor,
Prin profetul care
lasă scris:
Numele va rămâne. El
va pleca sus.
marţi 3.01.2017, ora
0,53. Anton Ciobanu
