Ca acum nu s-a întâmplat,
Vântul bătând ca turbat.
Şi atât de nemilos,
De iute şi de tăios!
Vântul nu mai cruţă,
iartă,
De cum bătea altădată,
Rupe, distruge,
răstoarnă,
Fie iarnă, fie vară.
De mai auziţi de
vânt,
Feriţi-vă că e nebun.
Nu mai mergeţi înainte,
În două vă poate rupe.
Nu vă puneţi cu a lui
forţă,
Că ascunde sau dislocă.
Vedeţi cum bate, ce
face?
Nu puteţi trece,
răzbate.
Trâmbiţa-i acum în mână,
A îngerului care
sună.
Vântul parcă ţipă,
urlă,
Anunţând timpul din
urmă.
Să fiţi pregătiţi,
copii,
În timpurile ce-s
târzii,
Că vremea a luat-o
razna,
Şi Domnul nu dă cu
palma.
Mai trimite, mai arată,
Că are puterea toată,
Şi pe pământ, şi pe apă,
Crapă, usucă,
îngheaţă,
Mai în toată Europa,
Vouă schimbând garderoba,
Pentru ger şi vânt şi
apă,
Astea toate deodată.
De acum o să vedeţi,
Cât de mari şi grei nămeţi,
Tot în faţă veţi avea.
Iarna, vara tot mai grea!
Cu Mine v-aţi luat la
trântă,
Că-n picioare, că pe burtă.
Vă arăt că totul am,
Şi cum vreau, aşa comand.
Că prin îngeri sau prin
sfinţi,
De la început v-am
vorbit.
Sunt cu Mine în cer sus.
Urmează pe cei de
acum,
Să-i răpesc cât mai curând,
Că-i târziu, nu se
mai poate,
Cu voi de a mai lua
parte,
La ce urmează şi-i aproape,
Din lume pe ei voi scoate.
Vine întuneric,
groază,
Război, foamete şi boală.
Cu cipul şi însemnatul,
Vine Anticrist şi dracul.
Tot vă spun, tot vă anunţ,
Vă arăt cutremur,
vânt,
Taifun, tornade,
vulcani.
Nu vă pasă, nici habar,
De cuvintele ce-s
sfinte,
Şi de Dumnezeu transmise,
Prin vizionari,
profeţi.
Tot o să trăiţi,
vedeţi.
Eu sunt Tatăl, Eu sunt
totul,
Înnoiesc pământul,
cerul,
Omul, apa şi natura.
Am început de pe acuma.
Îngerii vor fi la
post,
Pentru timpul următor,
Pe poziţii să vă anunţe,
Că în timpul care
vine,
Spăl, îngheţ şi scutur
bine,
Cu moarte, război şi sânge.
Treziţi-vă, dragi copii,
De vreţi să rămâneţi
vii.
Ascultaţi Cuvântul Meu,
Ce sunt Tatăl Dumnezeu.
7.01.2017, ora 14,34. Anton Ciobanu
