Tatăl cel veşnic vă spune,
Care a fost şi va rămâne,
Pân’ acum în acest timp,
Şi-n celălalt de
trecut.
Ce spui, lume? Cum
vorbesc,
Eu ce spun îndeplinesc.
Nimeni n-a avut niciodată,
Aşa putere măreaţă,
Nici în cer, nici pe pământ,
Decât numai Eu ce sunt,
Cum am fost şi voi rămâne,
Celor ce vor să Mă asculte.
Cât de frumos vă vorbesc,
Nu ca tatăl pământesc!
Sunt divin şi totul pot,
Urmează nou să fac tot.
Înnoiesc cerul, pământul,
Sus şi jos de amănuntul.
Copilaşii Mei cei dragi,
Ce aţi fost în cursă traşi,
Ieşiţi că acum puteţi,
Asta numai dacă vreţi.
Sfinţii sunt jos pe pământ,
Pentru voi Eu i-am trimis,
Să v-arate, să vă spună,
Despre timpul de pe urmă,
Ca să faceţi calea întoarsă,
La a voastră primă casă,
De cum şi când aţi venit,
Fiecare pe pământ,
Din duh, apă şi iubire,
Al vostru Tată vă spune.
Zilele sunt numărate,
Mai multe nicicum se poate,
De întrecut peste timp,
Căci cu mult am depăşit.
Am strigat la voi într-una,
Fiul, mai în toată ziua,
Duhul l-am trimis zburând,
La unul, altul, şoptind,
Maria la voi coborând,
Pe ici, colo pe pământ.
Cerul nu va mai vorbi,
Nici Maria la voi veni.
Este gata, s-a umplut,
Şi ca vreme, şi ca timp,
V-a spus vouă Tatăl Sfânt,
Lui Anton Duhul şoptind.
Este Ora îndurării,
Şi cea a Eliberării,
Rugându-vă împreună,
Pentru pace, lume bună.
Acum lasă atât, te roagă.
Poate îţi mai spun diseară.
Că mai am de aţi mai spune.
miercuri,
18.01.2017, ora 14,56. Anton Ciobanu
