-Dragii Mei, dragi copilaşi,
Fiţi ai Tatălui urmaşi!
Ascultaţi cum vă îndeamnă,
De cum strigă şi vă cheamă.
Atunci când la voi El
strigă,
Lacrimile încep să-mi
curgă.
-Sfântă Măicuţă, tu eşti,
După felul cum
vorbeşti.
-Da, copile, plâng în
cer,
Când Tatăl strigă la
voi.
A ridicat mâna sus,
Arătându-i lui Isus,
Semnul ce pe pământ pleacă,
Aşteptând, nu mai aşteaptă.
V-a rugat, v-a arătat,
Pe apă şi pe uscat,
Că e prezent peste tot,
Orişicând şi-n orice loc.
Ce-i cu voi? Ce se întâmplă?
Vreme nu mai este multă.
Tatăl cu Anton mai des vorbeşte,
La lume să dea de veste,
Fiind în ceasul din urmă,
Poate acum lumea ascultă.
A bătut vântul, s-a dus,
Aţi văzut cât a distrus.
Ridicaţi-vă-n picioare,
Şi strigaţi în gura mare,
La Tatăl ce-i Dumnezeu,
Cum al vostru, şi al meu,
Stăpân prezent peste tot,
Să reducă din potop.
Când vorbesc cu voi, eu plâng,
De ce va fi pe pământ.
Mi-e milă, nu vă ignor,
Vă rog, ascultaţi de cer,
Că faceţi uşoare, grele,
Păcate sau fapte rele.
Ascultaţi clipa din urmă,
De cum Tatăl la voi strigă.
Lăsaţi deoparte ce-i rău,
Ascultaţi Cuvântul Său.
Când va lăsa mâna jos,
Întuneric va fi tot,
În univers, pe pământ,
Şi atunci, voi regretând,
Timpul care a trecut,
Şi inutil l-aţi folosit.
Mai sunt ce le mai vorbesc,
Şi vă spun că Mă opresc,
De-a mai coborî la voi,
În acest timp de apoi.
Sunt mesaje, sunt şi semne,
Pentru voi să vă îndemne,
Să vă întoarceţi acasă,
Că pedeapsa-i nemiloasă,
Cum a iertat, nu mai iartă.
V-a spus Măicuţa Cerească,
Pentru preoţi, consacraţi:
Rugaţi-vă să fiţi salvaţi.
E prezent şi totul poate,
Fie zi sau fie noapte.
Tatăl Atotcreator,
Ştie, vede peste tot.
Ascultaţi, copii, acum,
Că se termină acest timp,
Şi când Tatăl va lăsa mâna,
Să fiţi cu El şi cu turma.
S-a împlinit acum timpul,
Dumnezeu să dea verdictul!
9.01.2017, ora 15,30. Anton Ciobanu
